REVISTA NAUTILUS / Recenzii / Creaturile de coşmar ale nopţii

Creaturile de coşmar ale nopţii

Ciprian Mitoceanu • 12:15 - 01.06.2015 • 

oliviu-craznic-ceasul-fantasmelorOLIVIU CRÂZNIC

CEASUL FANTASMELOR

EDITURA CRUX PUBLISHING

2015

Oliviu Crâznic, autor multi-premiat naţional şi internaţional, a reuşit să „rupă gura târgului” cu fenomenalul „…şi la sfârşit a mai rămas coşmarul” (Editura Vremea, 2010), un roman care a făcut ceva vâlvă la vremea respectivă. Însă, după debutul atât de promiţător, a urmat o perioadă de pauză în care autorul s-a concentrat asupra altor proiecte, reuşind, printre altele, să ofere cititorilor antologia „Dincolo de noapte. 12 feţe ale goticului” (Editura Millennium Books, 2012) şi numeroase povestiri.

Anul 2015 marchează o revenire a lui Oliviu Crâznic, care ne oferă volumul „Ceasul fantasmelor”. Din păcate pentru fanii necondiţionaţi ai „Coşmarului” nu avem de-a face cu un nou roman ci cu o interesantă colecție de povestiri grupate în patru categorii:

I. Înainte de coșmar

II. Ceasul fantasmelor

III. Viitorul ieri și azi

IV. Întâlnire cu Ermengaarde

Volumul, prefațat de Șerban Andrei Mazilu, începe cu Lenore Arras, o povestire dătătoare de fiori și în care răsturnările de situație sunt mai mult decât spectaciuloase. Un tânăr hăituit decide că e cazul să se transforme din vânat în vânător. Mai ales că „Dacă până atunci fugisem, o făcusem pentru a o proteja pe ea. Nemaiavând pe cine proteja de acum, sosise vremea să fugă alţii”. Vârcolacii, o specie misterioasă şi un nobil care, aparent, nu a precupeţit niciun efort pentru a duce la bun sfârşit o răzbunare hidoasă şi lipsită de sens. Dar când lucrurile se vor lămuri…

În Pivniţele Palatului Charron se petrec lucruri îngrozitoare. Atât de îngrozitoare încât e mai bine nici să nu vorbeşti despre ele. Şi nici ţinutul din jur nu e ocolit de necazuri. Un tânăr preot, dotat cu o sensibilitate aparte, este chemat să se ocupe de o tânără înlănţuită. Voinţa Stăpânului mai presus de orice. Sau aproape orice…

Însângerată, luna ne vorbeşte despre o seducătoare şi ucigătoare aparţie care îi terorizează pe soldaţii cantonaţi într-o fortificaţie izolată. Eroul priveşte la început cu scepticism relatările incredibile dar sfârşeşte prin a fi prins într-o mreajă ucigaşă.

Dacă vrei să străbaţi Trecătoarea ai nevoie de mult curaj. Dacă ai minte, n-o mai străbaţi deloc. Aparent, treizeci şi şase de legionari romani pot face faţă cu brio unei duzini de daci. Însă când cei ucişi revin a doua zi avantajul numeric devine nul. Şi Trecătoarea lui Zalmoxis are capacitatea de a-şi modifica topografia astfel că, odată pătruns între pereţii înguşti, e puţin probabil să mai ieşi de acolo.

În Ellen Lee doi poliţişti răspund unui apel de urgenţă şi au parte de o experienţă terifiantă. Dar şi mai terifiantă este experienţa adolescenţilor din Spiriduşii albi. Dorind să afle ce anume s-a întâmplat cu copilul dispărut, trei adolescenţi pornesc propria operaţiune de cercetare. Care sfârşeşte cât se poate de prost.

În Anna Lise avem de-a face cu o maşinărie infernală care devorează la propriu trupurile victimelor pentru a afla detalii despre asasini.

Tempus fugit ne poartă într-un univers steampunk în care timpul, aşa cum îl ştim noi, ameninţă să se năruie. Un anchetator obosit şi confuz, confruntat cu un criminal ţicnit. O lume în care un ceas electronic poate fi cel mai cumplit artefact.

Edana Rose este o poveste stranie, despre iubire, trădare şi intrigă. Incredibil de sensibilă.

Domini Canes ne oferă imaginea aparent lipsită de cusur a unui exorcist cu o activitate impecabilă. Suspect de impecabilă. O răsturnare de situaţie de zile mari.

Un volum închegat, proze bine alese şi care oferă cititorului plăcerea lecturii. Recomandat în special fanilor „Coşmarului”. Şi nu numai lor.

1466 vizualizari