Lungmetrajul SF Ready Player One: Să înceapă jocul, regizat de Steven Spielberg, s-a situat pe primul loc în box office-ul nord-american de weekend, cu încasări de 41,2 milioane de dolari în primele trei zile de la lansare, transmite AFP.

Filmul, un omagiu adus lungmetrajelor SF din anii ’80, prezintă povestea unui adolescent pasionat de jocuri pe calculator, în anul 2045. Cu Tye Sheridan în rolul principal, cel al lui Wade Watts, filmul îi mai are în distribuţie pe Olivia Cooke, Ben Mendelsohn, TJ Miller şi Simon Pegg.

Filmul este bazat pe romanul de debut al scriitorului american Ernest Cline, dar criticii de film au sugerat că Ready Player One – în care Wade se întâlneşte cu simboluri ale culturii pop din anii 1980, precum Freddy Krueger – este și un fel de autobiografie cinematografică a lui Spielberg, celebru pentru superproducţii precum “E.T. Extraterestrul” şi “Fălci”.

Fie că ai văzut sau că nu ai văzut filmul, suntem de părere că merită să încerci cartea, așa că îți oferim mai jos un scurt fragment ca să vezi dacă e pe gustul tău. Îți mai spunem că Nemira a publicat și romanul Armada al lui Ernest Cline, continuarea Ready Player One, așa că, dacă vrei să vezi cum continuă aventura, nu trebuie să aștepți ecranizarea.

Ready Player One (fragment)

Toţi cei de vârsta mea își reamintesc unde erau și ce făceau când au auzit de competiţie. Eu stăteam în bârlogul meu și mă uitam la desene animate, când videofeedul mi-a fost întrerupt de buletinul de știri, care a anunţat că James Halliday murise în timpul nopţii.

Auzisem, bineînţeles, de Halliday. Toţi auziseră. El era designerul de jocuri video responsabil pentru crearea lui SISAO, un joc multiplayer on-line, care crescuse treptat și devenise reţeaua globală de realitate virtuală pe care majoritatea omenirii o folosea acum zilnic. Succesul fără precedent al lui SISAO făcuse din Halliday unul dintre oamenii cei mai bogaţi din lume.

La început n-am putut înţelege motivul pentru care mass-media acordau atâta importanţă decesului miliardarului. La urma urmelor, locuitorii Pământului aveau alte griji. Criza energetică actuală. Modificarea catastrofală a climei. Răspândirea foametei, sărăciei și bolilor. Numeroase războaie. Știţi replica aia: „câini și pisici care convieţuiesc… isterie în masă!“ În mod normal, newsfeedurile nu-ţi întrerup sitcomurile și telenovelele interactive decât dacă s-a întâmplat ceva realmente major. Cum ar fi pandemia unui nou virus ucigaș sau alt oraș important care a dispărut într-un nor de forma unei ciuperci. Chestii tari, ca astea. Oricât de faimos ar fi fost Halliday, moartea lui ar fi trebuit să ocupe doar un segment mic din știrile serii, astfel încât masele nespălate să poată clătina invidios din capete, când crainicii anunţau suma indecent de mare ce va fi împărţită între moștenitorii bogătașului.

Dar chiar asta era șmecheria: James Halliday nu avea moștenitori. Murise burlac la şaizeci şi șapte de ani, fără rude în viaţă și, potrivit majorităţii relatărilor, fără măcar un singur prieten.

Petrecuse ultimii cincisprezece ani în izolare autoimpusă, timp în care – dacă se putea da crezare zvonurilor – înnebunise complet.

Așa încât știrea realmente incredibilă din dimineaţa aceea de ianuarie, știrea care-i făcuse pe toţi din Toronto până în Tokio să se înece cu cerealele de la micul dejun, se referise la conţinutul testamentului lui Halliday și la soarta uriașei lui averi.

Citește:  10 cărți fantasy de citit într-o viață

Halliday pregătise un mesaj video scurt, alături de instrucţiuni care să fie difuzate de mass-media mondiale după moartea sa. În același timp aranjase ca o copie a clipului să fie expediată prin e-mail tuturor utilizatorilor de SISAO în aceeași dimineaţă. Îmi amintesc și acum piuitul electronic familiar care-i anunţase sosirea în Inboxul meu, la numai câteva secunde după ce văzusem acel prim buletin de știri.

Mesajul video era de fapt un film scurt, realizat cu multă grijă și intitulat Invitaţia lui Anorak. Un excentric faimos, Halliday nutrise toată viaţa o obsesie faţă de anii 1980, deceniul în care fusese el însuși adolescent, iar Invitaţia lui Anorak era ticsit cu referiri obscure la cultura pop a perioadei respective, aproape toate de neînţeles pentru mine la prima vizionare.

Materialul depășea cu puţin durata de cinci minute și în zilele și săptămânile următoare avea să devină filmul cel mai studiat din istorie, depășindu-l până și pe al lui Zapruder ca volum de analiză minuţioasă, cadru cu cadru. Întreaga mea generaţie avea să știe pe dinafară fiecare secundă a mesajului lui Halliday.

Invitaţia lui Anorak începe cu sunet de trompete, deschiderea unui cântec vechi intitulat „Dead Man’s Party“.

Cântecul se aude în primele secunde ale unui ecran complet negru, după care trompetelor li se alătură o chitară și atunci apare Halliday. Nu este însă un bătrân de şaizeci şi șapte de ani, afectat de vârstă și boli, ci arată la fel ca pe coperta revistei Time în 2014: un bărbat înalt, zvelt și sănătos, abia trecut de patruzeci de ani, cu păr vâlvoi și ochelarii cu ramă de baga, care aveau să-i devină trăsătura distinctivă. Poartă de asemenea aceleași haine ca în fotografia de pe coperta Time: blugi decoloraţi și un tricou vintage Space Invaders.

Halliday se află la o seară de dans dintr-un liceu, într-o sală mare de sport. Este înconjurat de adolescenţi ale căror haine, pieptănături și mișcări de dans arată că este sfârşitul anilor 1980.

Halliday dansează și el – ceva ce nimeni nu l-a văzut făcând în viaţa reală. Rânjind nebunește, se rotește în cercuri rapide, legănându-și braţele și capul în ritmul muzicii, și execută impecabil mișcările de dans specifice anilor 1980. Nu are însă o parteneră, ci dansează cu umbra sa, așa cum se spune.

Citește:  Premiile HUGO 2018. Nominalizările

În colţul din stânga jos al ecranului apar pentru scurt timp câteva rânduri de text, care anunţă numele formaţiei, titlul cântecului, casa de discuri și anul lansării, ca și cum ar fi un vechi videoclip difuzat de MTV: Oingo Boingo, „Dead Man’s Party“, MCA Records, 1985.

Când încep versurile, Halliday simulează cântatul, continuând să se rotească: „Înţolit la patru ace,/ dar fără casă, drace!/ Pe umăr c-un leș greu./ Nu fugi, sunt eu…“

Se oprește brusc din dans și schiţează din mâna dreaptă un gest de retezare, oprind muzica. Dansatorii și sala de sport dinapoia lui dispar, iar scena din jur se schimbă instantaneu.

Halliday stă într-un salon de pompe funebre, lângă un sicriu deschis. În sicriu zace un al doilea Halliday, mult mai bătrân, cu corp atrofiat și devastat de cancer. Monede strălucitoare de un sfert de dolar îi acoperă pleoapele.

Tânărul Halliday coboară ochii spre cadavrul său mai bătrân, simulând tristeţea, după care se întoarce pentru a se adresa participanţilor la funeralii. Pocnește din degete și în mâna dreaptă îi apare un pergament. Îl deschide cu o mișcare bruscă, iar sulul se derulează până la podea, întinzându-se apoi mai departe pe culoarul din faţă. El rupe al patrulea perete și începe să citească, adresându-se spectatorilor:

– Eu, James Donovan Halliday, fiind în deplinătatea facultăţilor mintale, am întocmit, fac public și declar că acesta este ultimul meu testament, care revocă orice alte testamente și codicile pe care le-am întocmit vreodată…

Continuă să citească, tot mai repede, parcurgând alte paragrafe de jargon legal, până ce vorbește atât de rapid, încât cuvintele sunt neinteligibile. Apoi se oprește brusc.

– S-o lăsăm baltă, spune el. Chiar și cu viteza asta, aș avea nevoie de o lună să citesc totul. Îmi pare rău s-o spun, dar nu dispun de timpul respectiv. Lasă pergamentul să-i cadă din mână și sulul piere într-o jerbă de praf auriu. O să vă zic doar punctele principale.

Salonul de pompe funebre dispare și scena se schimbă iarăși.

Halliday stă acum în faţa ușii imense a sălii de tezaur dintr-o bancă.

Citește:  Ce se ascunde în cuvinte? Citește povestirea ”Scribul de pe Adelaide Cottage” și o să înțelegi

– Întreaga mea avere, incluzând un pachet majoritar de acţiuni în compania mea Gregarious Simulation Systems, va fi plasată în într-un cont temporar escrow până la satisfacerea unei singure clauze pe care am stipulat-o în testament. Prima persoană care va satisface clauza respectivă va moșteni întreaga mea avere, evaluată actualmente la peste două sute patruzeci de miliarde de dolari.

Ușa se deschide și Halliday intră în sala de tezaur. Interiorul acesteia este enorm și conţine o stivă de lingouri din aur de mărimea unei case.

– Ăsta-i cașcavalul pe care-l scot la bătaie, rânjește el larg. Ce dracu’, nu-l poţi duce cu tine-n mormânt, nu?

Se reazemă de lingouri și obiectivul videocamerei se apropie mult de chipul lui.

– Sunt convins că vă-ntrebaţi ce trebuie să faceţi ca să puneţi mâinile pe tot mălaiul ăsta? Ţineţi-vă bine, puștilor! Acuși o s-ajungem la asta…

Face o pauză dramatică și faţa lui capătă expresia unui copil gata să dezvăluie un secret foarte mare.

Halliday pocnește din nou din degete și sala tezaurului dispare.

În aceeași clipă el se metamorfozează într-un băieţel cu pantaloni de velur maro și tricou decolorat, imprimat cu Păpuşile Muppets.

Se află într-un living ticsit, cu mochetă portocaliu-închis, pereţi lambrisaţi și decor kitsch de la sfârşitul anilor 1970. Un televizor Zenith cu diagonala de 53 de centimetri se găsește în apropiere; este conectat la o consolă de jocuri Atari 2600.

– Ăsta a fost primul meu sistem de jocuri video, spune Halliday cu glăscior de copil. Un Atari 2600. L-am căpătat de Crăciun în 1979.

Se așază în faţa consolei, ia un joystick și începe să se joace.

– Ăsta era jocul meu favorit, arată el din bărbie spre ecranul televizorului, unde un pătrăţel trece printr-o succesiune de labirinturi simple. Se numea Adventure și, ca multe dintre primele jocuri video, era conceput și programat de o singură persoană.

Însă pe atunci Atari refuza să recunoască public contribuţia programatorilor săi, așa că numele creatorului jocului nu apare de fapt nicăieri.

Pe ecranul televizorului, vedem cum Halliday folosește o sabie pentru a ucide un dragon roșu, deși, din cauza graficii primitive de rezoluţie redusă a jocului, pare mai degrabă că un pătrat folosește o săgeată ca să înjunghie o raţă diformă.

Citește:  Citește un fragment din capodopera ”Mâna stângă a întunericului”

– De aceea tipul care a creat Adventure, un bărbat pe nume Warren Robinett, a decis să-și ascundă numele chiar în interiorul jocului. El a ascuns o cheie în unul dintre labirinturi. Dacă găseai cheia – care era un punct cenușiu și mic cât un pixel –, o puteai folosi ca să intri într-o cameră secretă unde Robinett își ascunsese numele.

Pe televizor, Halliday își conduce eroul pătrăţel în camera secretă a jocului și în centrul ecranului apar cuvintele CREAT DE WARREN ROBINETT.

– Acesta, spune el indicându-l cu respect autentic, a fost primul „ou de Paște“ dintr-un joc video. Robinett l-a ascuns în codul jocului său fără să spună nimănui, iar Atari a produs și a livrat Adventure în toată lumea, fără să știe de camera secretă. Compania a aflat de existenţa oului de Paște abia după câteva luni, când puști de peste tot au început să-l descopere. Eu am fost unul dintre puștii aceia, iar găsirea oului de Paște al lui Robinett a însemnat una dintre cele mai cool experienţe de jocuri video din viaţa mea.

Băieţelul Halliday lasă joystickul și se ridică. În același timp, livingul pălește și decorul se schimbă iarăși. Halliday stă acum într-o peșteră semiîntunecată, pe ai cărei pereţi umezi pâlpâie lumină provenită de la torţe nevăzute. Aspectul i s-a modificat de asemenea, întrucât s-a metamorfozat în faimosul lui avatar din SISAO, Anorak – un vrăjitor înalt, în mantie, cu o versiune ceva mai arătoasă a chipului adultului Halliday (minus ochelarii).

Anorak poartă celebra lui mantie neagră, cu emblema avatarului (majuscula „A“ scrisă de mână) brodată pe ambele mâneci.

– Înainte de a muri, spune Anorak cu glas mult mai gros, am creat propriul meu ou de Paște și l-am ascuns în interiorul celui mai popular joc video al meu: SISAO. Primul care-l va găsi va moșteni întreaga mea avere.

Altă pauză dramatică.

– Oul este bine ascuns. Nu l-am lăsat pur şi simplu sub o piatră, pe undeva. Aţi putea spune că-i încuiat într-un seif, care-i îngropat într-o cameră secretă, care-i ascunsă în centrul unui labirint aflat undeva – ridică un deget și-și atinge tâmpla dreaptă – aici. Dar nu vă speriaţi. Am plasat unele indicii ici-colo, pentru ca toţi să poată porni cu şanse egale. Iar acesta este primul.

Anorak face un gest măreţ din mâna dreaptă și în faţa lui apar, rotindu-se lent, trei chei. Par să fie făcute din bronz, jad și cristal transparent. În timp ce cheile se rotesc, Anorak recită o strofă, iar versurile apar cu litere de foc pe rând, pentru scurt timp, în partea de jos a ecranului:

Trei chei ascunse deschid trei porţi tăinuite

Unde veţi fi testaţi pentru talente explicite

Şi supravieţuitorii acestor strâmtori deosebite

Vor ajunge la Sfârşitul cu răsplăţi fericite.

Când termină, cheile de jad și cristal dispar, lăsând-o doar pe cea de bronz, care atârnă acum pe un lanţ la gâtul lui Anorak.

Obiectivul videocamerei îl urmează pe vrăjitor, care se întoarce și continuă prin peștera întunecată. După câteva secunde, ajunge la două uși masive din lemn încastrate în peretele din piatră al peșterii. Ușile sunt întărite cu oţel, iar în suprafeţele lor sunt sculptaţi dragoni și scuturi.

– N-am putut testa jocul acesta, așa că mă-ntreb dacă nu cumva am ascuns niţel prea bine oul meu de Paște. Poate că va fi prea dificil de găsit. Nu știu sigur… Dacă așa stau lucrurile, acum este prea târziu să mai schimb ceva. Așa că… vom vedea.

Citește:  Cea mai tulburătoare poveste SF. Citește ”Cei care pleacă din Omelas”!

Anorak deschide ușile duble și dezvăluie o vistierie imensă, plină cu mormane de monede din aur sclipitor și pocale incrustate cu pietre preţioase. După aceea trece pragul, se întoarce cu faţa la spectatori și depărtează braţele pentru a ţine deschise ușile uriașe.

– Așa că fără alte flecăreli, anunţă el, să-nceapă vânătoarea pentru oul de Paște al lui Halliday!

Dispare apoi într-o explozie de lumină, lăsându-i pe spectatori să privească prin ușile deschise spre mormanele de comori sclipitoare dinapoia lor.

După care ecranul se întunecă. (…)

Traducere de Mihai Dan Pavelescu

Ready Player One

Facebook Comments