Când Gutenberg a inventat tiparul, nu cred că s-a gândit că peste șase secole oamenii vor continua să se bucure de pagini tipărite cu povești reale sau imaginare. Adevărat, în 2018 avem și cărțile audio și cele în format electronic, dar parcă tot cartea fizică rămâne favorita noastră – fie și pentru faptul că nu riscăm să rămânem fără baterie în timpul lecturii. Lăsând la o parte lecturile clasice, care și-au lăsat amprenta asupra omenirii de-a lungul anilor, genul fantasy aduce un suflu de aer proaspăt peste basmele pe care ni le spuneau bunicii înainte de culcare. Iar ăsta nu e puțin lucru. Consider așadar că următoarele cărți fantasy trebuie musai citite de orice pasionat de lectură, chiar dacă acest gen literar nu se află printre preferatele sale.

10. Zei americani de Neil Gaiman

Zei AmericaniTalentul lui Gaiman este reprezentat de capacitatea lui de a păstra o atmosferă stranie și plină de magie în toate cărțile pe care le-a scris. În Zei americani am impresia că i-a ieșit cel mai bine din tot ce a scris până acum, debordând și de o originalitate rar întâlnită. Bazată pe mitologie și pe tema căutării propriei identități, cartea este destul de stufoasă și îți oferă posibilitatea să te atașezi de Shadow și de aventurile lui alături de domnul Wednesday de-a lungul și de-a latul Americii, fiind o incursiune într-o lume magică aflată la granița cu lumea reală. Zeități, o soție moartă subit și un baros sângeros completează povestea feerică a lui Shadow, o adaptare modernă bine documentată a diverselor mituri care se găsesc pe continentul american sunt motive foarte bune pentru care merită să citiți Zei americani.

9. Ucenicul asasinului de Robin Hobb (trilogia Farseer)

Ucenicul AsasinuluiAm constatat de-a lungul vieții mele de cititoare că scriitorii de literatură fantasy sunt preponderent bărbați, dar printre ei se mai strecoară și câte o femeie cu imaginație bogată și cuvinte meșteșugite. Robin Hobb este una dintre acestea, o autoare care a creat un fantasy medieval de calitate înainte ca toată mania cu Urzeala tronurilor să înceapă. În centrul poveștii îl avem pe bastardul Fitz, crescut la grajdurile castelului clanului Farseer, care e antrenat să devină un asasin în slujba regelui. Întreaga carte este povestită chiar din perspectiva lui Fitz și vedem dezvoltarea acestuia din copilărie și până la maturitate, de-a lungul capitolelor, atașându-ne iremediabil de el. Universul cărții nu este explicat în prea multe detalii, dar tot te face să te simți confortabil, aproape ca acasă. Punctul forte este evident format din personajele interesante, acțiunea trecând pe locul al doilea. Hobb a pus bazele unei serii de succes prin Ucenicul asasinului, care deși e mai lentă pe alocuri prin lipsa de multiple fire narative întortocheate, marcă definitorie a majorității romanelor fantasy, e frumoasă prin simplitatea ei și prezentarea sinceră a unui băiat devenit bărbat într-o lume ce-i este potrivnică.

8. Gărzi! Gărzi! de Terry Pratchett (seria Lumea Disc)

Gărzi!Spre deosebire de alte cărți din acest top, Gărzi! Gărzi! nu este primul volum din seria Lumea Disc, însă asta nu afectează cu nimic experiența lecturii. Pratchett și-a gândit Lumea Disc din mai multe miniserii interconectate, care urmăresc diverse personaje: vrăjitoare, garda care păzește un oraș, spiriduși sau chiar Moartea. Ceea ce deosebește cărțile acestea de alte lucrări fantasy este umorul. Ca să vă faceți o idee, Lumea Disc este o lume (evident) care e purtată de patru elefanți pe spatele unei țestoase uriașe în timp ce aceasta călătorește în Univers; magia are toane, oamenii sunt corupți, vrăjitorii predau la Universitatea Nevăzută, un urangutan este bibliotecar și Moartea face glume tenebroase atunci când ia sufletele celor care trec Dincolo. Gărzi! Gărzi! e volumul 8 al seriei și primul care îl urmărește pe Căpitanul Vimes, aflat la conducerea Gărzii din orașul Ankh-Morpork, invadat de un dragon în carne și oase. Dacă asta nu v-a convins că romanul trebuie citit, atunci nu știu ce-o să vă facă.

7. Tăișul sabiei de Joe Abercrombie (seria Prima Lege)

Tăișul sabieiDebutul literar al lui Abercrombie, Tăișul sabiei, este un roman care începe ca un fantasy clasic, dar, la un moment dat, are o schimbare de 180 de grade, iar povestea se transformă într-una întunecată, iar clișeele genului sunt reinterpretate. Personaje multiple, interesante și puternice – printre care un războinic barbar, un fost campion, un nobil și un vrăjitor – descoperă că au destinele încrucișate. Toți au atât trăsături pozitive, cât și negative, Abercrombie scriind despre acești antieroi cu lejeritate, umor și violență, într-un fel captivant. Caracterizarea acestor personaje și empatia dezvoltată instantaneu față de ele reprezintă unele dintre motivele pentru care n-o să fiți dezamăgiți de această carte. Un mic bonus: Tăișul sabiei a fost asemănat cu un film de-al regizorului Quentin Tarantino, doar că într-o versiune epic fantasy, aproape cinematică datorită scenelor de acțiune și dialogului savuros.

6. Dragonul Maiestății Sale de Naomi Novik (seria Temeraire)

Bestiile fantastice reprezintă un element important al literaturii fantasy, iar dragonii ocupă loc de cinste. În imaginația autoarei Naomi Novik, dragonii nu sunt deloc pe cale de dispariție, ci dimpotrivă, extrem de comuni. Fiecare țară își folosește dragonii atât în luptă, cât și pentru lucruri mundane precum transportul poștal. Cartea prezintă o istorie alternativă a Pământului, în care Împăratul Napoleon se află încă la conducerea Franței, iar Laurence, un căpitan din Marina Regală britanică, capturează un ou de dragon rar de pe o fregată franceză. Dragonul îl alege chiar pe Laurence să-i pună hamul și astfel se formează o relație de prietenie specială între aceștia. Protagonistul îl antrenează pe dragonul botezat Temeraire și intră în Aviație, luând parte la bătălii care au avut parte și-n realitate, în timpul războaielor napoleoniene. Novik prezintă excepțional scenele de luptă și discută despre istoria dragonilor și importanța respectării drepturilor acestora. Dragonul Maiestății Sale nu se aseamănă cu nicio carte cu dragoni pe care ați citit-o vreodată și vă asigur că, odată ce vă apucați de lectură, romanul vă va rămâne lipit de mână până la ultima pagină.

5. Ochiul lumii de Robert Jordan (seria Roata Timpului)

Apărut în 1990, Ochiul lumii s-a bucurat de o popularitate care a rezistat până în zilele noastre, fără ajutorul unei adaptări cinematografice sau a vreunui joc video. Deși multe guri rele spun că această carte este inspirată din universul care se găsește în Stăpânul Inelelor, cred că mai degrabă folosește într-un mod inventiv clișeele genului epic fantasy introduse de Tolkien în sus-numita trilogie. Destinul (cu majusculă chiar) joacă un rol important în Ochiul lumii, care are o premisă ridicol de simplă: ce-ar fi dacă Destinul te-ar bate pe umăr într-o zi și ți-ar spune că tu vei fi cel care va salva lumea? Cum ai reacționa? Ai fi de partea luminii sau a întunericului? Răspunsurile determină acest prim volum din monumentala serie Roata Timpului să creioneze o lume ruptă dintr-un fantasy clasic, cu bătălii magice, animale magnifice, eroi, răufăcători și, în centrul tuturo, conflictul dintre bine și rău. Vă invit să descoperiți această carte minunată, care sigur o să vă impresioneze prin atenția la detalii și prin sistemul magic atât de bine pus la punct.

4. Numele vântului de Patrick Rothfuss (trilogia Cronicile Ucigașului-de-regi)

Se ia una bucată narator nestatornic, în care nu prea poți să ai încredere, un cronicar și un han dintr-un târgușor uitat de lume și astfel avem atmosfera din Numele vântului, prima carte publicată de americanul Patrick Rothfuss. Kvothe, un hangiu fost alchimist și un cântăreț remarcabil la lăută, s-a izolat de lume din motive necunoscute și reușește să fie convins să-și povestească viața la insistențele unui cronicar. Avem astfel parte de o incursiune în copilăria zbuciumată, pe care Kvothe și-a dus-o într-o trupă de artiști ambulanți înainte să rămână orfan și să trăiască pe străzile unui oraș degenerat, până când a reușit să ajungă student la Universitate, unde a învățat alchimia ca disciplină științifică. Practic, întreaga carte este o povestire în ramă la scară uriașă, care împletește prezentul de la han și trecutul lui Kvothe într-un mod aproape liric. Numele vântului este un roman fantasy de 800 de pagini, care se desfășoară într-o lume colorată, cu personaje complexe și o magie ce se împletește cu realitatea într-un fel foarte natural. V-o recomand, cu riscul că printre efectele consumului excesiv a cărții lui Rothfuss se numără râsul în hohote la o scenă, pentru ca peste câteva pagini să plângeți de emoție.

3. Frăția Inelului de J. R. R. Tolkien (trilogia Stăpânul Inelelor)

Fratia ineluluiGenerații de-a rândul au fost fascinante de Stăpânul Inelelor, seria de romane în care vrăjitorul Gandalf ajută niște piticuți, un elf și un prinț moștenitor să-și ducă la îndeplinire misiunea de a învinge răul. Trebuie să știți un lucru cu privire la populara trilogie a lui Tolkien: a fost gândită ca o singură carte, de peste o mie de pagini, dar pentru că la vremea respectivă nu se puteau tipări romane atât de groase, editura a luat decizia să o împartă în mai multe volume; tocmai de aceea se recomandă citirea celor trei părți una după cealaltă, ca o singură mare poveste. Adaptarea cinematografică în regia lui Peter Jackson este mult mai dinamică decât opera originală, iar dacă primul contact pe care l-ai avut cu Stăpânul Inelelor a fost prin filme, atunci cărțile o să ți se pară un pic mai plicticoase. Însă sunt considerate un clasic al genului pentru un motiv: s-au întâlnit pentru prima dată într-o poveste elfi, orci, oameni și hobbiți, care sunt doar niște pioni pentru bătălia supremă dintre bine și rău. Detalii despre istoria Pământului de Mijloc, strategii militare și succesiunea la tron completează aventura hobbiților în încercarea lor de a distruge Inelul suprem. Tolkien este un peisagist desăvârșit și te atrage fără probleme în lumea feerică pe care a creat-o îmbinând mitologia cu folclorul, spunând o aventură fantasy de mari proporții prin intermediul celor mai neajutorați dintre protagoniști: hobbiții.

2. Calea regilor de Brandon Sanderson (seria Arhiva luminii de furtună)

Calea regilorSanderson e cel care a scris ultimele trei volume ale seriei Roata Timpului, după notițele autorului, decedat timpuriu înainte de terminarea operei sale. Tot Sanderson este acela care e o adevărată mașină de scris, publicând chiar și câte trei cărți pe an. Mare parte a creației sale fantasy alcătuiește o serie uriașă pe nume Cosmere, care cuprinde un univers de planete diferite, fiecare cu sistemul magic propriu. Calea regilor face parte din acesta, fiind și primul volum dintr-o serie despre care se spune că ar avea zece cărți. Acțiunea se petrece pe Roshar, o lume a furtunilor și a rocilor, și urmărim câteva personaje, aparent fără nicio legătură între ele. E un epic fantasy în adevăratul sens al cuvântului, fiind un roman imens, în care niciun detaliu nu e trecut cu vederea, fiecare element magic aduce ceva nou, iar fiecare protagonist are câte un interes pe care dorește să-l îndeplinească. Vă asigur că n-ați mai citit ceva de o complexitate atât de ridicată din punctul de vedere al construcției lumii imaginare, dar care să se parcurgă atât de repede. Cel mai bine e să citiți cartea fără să știți prea multe înainte, tocmai pentru ca să dezvăluiți pagină cu pagină minunăția creată de unul dintre cei mai prolifici autori contemporani de fantasy.

1. Urzeala tronurilor de George R. R. Martin (seria Cântec de gheață și foc)

Urzeala tronurilorDacă nu citiți nicio altă carte din acest top, alegeți măcar Urzeala tronurilor, căci e cea care surprinde cel mai bine esența genului fantasy, cu personaje multiple bine dezvoltate, intrigi politice, o lume ingenioasă și câteva elemente magice aruncate ici și colo pe fundalul unei lumi medievale, totul pe parcursul a aproximativ 900 de pagini. Serialul care adaptează seria de cărți a lui Martin s-a bucurat de o popularitate uriașă de-a lungul anilor, și chiar dacă încă n-avem volumul al șaselea publicat, o să ne facem o idee legată de deznodământul din Cântec de gheață și foc după ce va apărea sezonul final. Citiți acest articol pe o platformă de SF&F, așa că sunt de părere că știți în mare parte despre ce este vorba. Presupunând prin absurd că habar n-aveți despre ce tot îndrug eu aici ori că ați ajuns aici dintr-o ciudată întâmplare, o să vă spun că povestea din Urzeala tronurilor se petrece în Westeros, un continent inspirat de Marea Britanie a Evului Mediu, tărâm străbătut de războaiele dinastice din acea perioadă. Îi urmărim pe membrii clanului Stark, o familie nobilă din Nord, izolată de intrigile curții regale din Sud, dar care este nevoită să se mute tocmai la palatul regelui, deoarece Ned, capul familiei, este ales sfetnicul acestuia. În același timp, peste mări, o cunoaștem pe Daenerys, o tânără prințesă care a crescut departe de patria ei și este măritată de propriul frate cu căpetenia unui trib nomad de războinici. Acțiunea se precipită, avem parte de multe pagini în care sunt dezbătute strategii militare, se creează intrigi politice și, pe nesimțite, ne atașăm de personaje și ne trezim aruncați în lumea violentă din Westeros, pe care parcă nu mai dorim s-o părăsim niciodată.

Facebook Comments