REVISTA NAUTILUS / Vivisecţii / SF-ul şi băieţii cu ochi albaştri

SF-ul şi băieţii cu ochi albaştri

Viorel Pîrligras • 4:11 - 01.11.2010 • 

Când cauţi ceva pe Google şi dai peste numele tău implicat într-un dosar de Securitate, ai toate şansele să rămâi cu gura căscată all day long.

Pentru că n-am luat niciodată în serios fenomenul „Big Brother” al anilor cenuşii ai lui Ceauşescu, nici când, la prima manifestare a Zilelor Helion, parcă, Dan Merişca, Ion Doru Brana şi răposatul Mihai Ionescu o puseseră de-o conducere „neautorizată” a mişcării SF româneşti. Nici când, la Craiova, în ’81, am condus „răscoala” sefiştilor pentru a muta cenaclul „Henri Coandă” la altă casă de cultură ce ne-ar fi pus la dispoziţie minimul de condiţii de desfăşurare a şedinţelor pe care Casa Tineretului patronată de UTC nu ni le mai oferea. Nici când celebra Consfătuire a XIII-a de la Bucureşti a fost anulată înainte de a începe, în 1983, şi când am plecat acasă convinşi cu toţii că e primul act din lichidarea mişcării SF (Ştefan Ghidoveanu vă poate da detalii în plus). Nici când, în trenul în care ne întorceam de la o consfătuire din Banat, prin ’86-87, Alexandru Mironov ne îndemna să trimitem texte şi desene unui împătimit francez de SF – Jean-Pierre Moumon – ce edita de unul singur un fanzin celebru în epocă – „Antares”; la întrebarea nostră că ce vom spune „cadrelor” dacă ne vor opri plicurile la graniţă, Mironov ne-a răspuns senin: „Le spuneţi că eu v-am pus!”. Nu peste mulţi ani, din scandalul arderii dosarelor Securităţii la Berevoieşti, ne-am dat seama că Mironov nu glumise cu noi, cuvântul lui chiar conta, dacă e să ne luăm după filele din dosarul său, publicate de „România liberă”.

N-am fost şocat, doar puţin uimit, când, tot la nişte Zile Helion, altă umbră acum – Doru Pruteanu – a fost întrerupt vehement de Ion Mînzatu în timp ce-şi citea referatul în care se amintea şi despre cărţile lui Sergiu Fărcăşan. Mînzatu l-a numit pe Fărcăşan „trădător de patrie” şi a interzis dezbaterea literară.

O singură rezervă am avut în anii ’80, vizavi de un tânăr inginer care frecventa cenaclul şi care nici nu citea SF, nici nu scria – singura lui încercare pe hârtie ne amuzase multă vreme pe toţi. Probabil un ciripitor alergând după un subiect gras. Nu l-a găsit la noi…

N-am fost, aşadar, convins că forţa de supraveghere a Securităţii reprezenta cu adevărat ceva nici în anii de „dezgheţ” de după ’90. Mitul cu telefoanele ascultate în timpul lui Ceauşescu mi se părea fals – nu exista tehnică necesară înregistrării tuturor apelurilor din ţară, iar ascultarea lor în timp real ar fi presupus un număr egal de ascultători cu cel al vorbitorilor. Absurd. Ceea ce nu înseamnă că anumite persoane vizate nu erau ascultate.

Revin la petarda aruncată la început şi vă spun că nu doar numele meu figura pe o notă informativă, ci o întreagă scrisoare pe care Dan Culcer, ex-redactor „Vatra”, mi-o adresase în 1985. Dan Culcer, pentru cine nu (mai) ştie, a susţinut o pagină SF în cunoscuta revistă de la Tg. Mureş, până în 1987, când a emigrat în Franţa, unde a cerut azil politic. Acum, şi-a postat dosarul pe site-ul propriu. Misiva n-are nimic compromiţător, nu face dezvăluiri şocante despre planurile lui viitoare – nu este exclus să nici nu le fi avut la momentul respectiv, este doar un răspuns politicos la nişte traduceri pe care i le propusesem din partea cenaclului, precum şi câteva cuvinte despre o strategie editorială vizând editarea unui almanah SF Vatra. Faptul însă că în ţara asta existau două exemplare dintr-o scrisoare pe care credeam că o posed doar eu, ba chiar trei, căci în notă se menţionează existenţa la dosar în 2 exemplare, vine năucitor în conceptul meu facil despre Securitate, al cetăţeanului care n-a avut, recunosc cu mâna pe inimă, de suferit de pe urma amintitului „organ”. Probabil că dimensiunea completă, în ceea ce mă priveşte, a aparatului informativ politic din acele vremuri o voi avea doar solicitând accesul la propriul meu dosar.

Îmi pun însă o întrebare care poate ar trebui să pună pe gânduri pe toţi iubitorii SF şi mai ales pe fandomişti: va documenta cineva vreodată o Carte albă a SF-ului românesc? Nu pentru o eventuală lege a lustraţiei sau cine ştie ce alte repercusiuni, ci doar pentru a lumina şi întregi puţin istoria SF-ului românesc. În beneficiul tuturor.

2239 vizualizari

Un comentariu

  1. Arbait spune:

    Păi ai putea începe cu o bucăţica dumneata, pe partea oraşului cu Fîntîna purcariului şi or să mai continue şi alţii – ăia pe care îi ţine…
    Dar, garantez, mare vîlvă se va isca!

    Viorel, aştept un email…

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.