REVISTA NAUTILUS / Vivisecţii / Schumann, SF-ul românesc şi editurile

Schumann, SF-ul românesc şi editurile

Viorel Pîrligras • 15:29 - 01.11.2011 • 

Toată lumea ştie că, din cauza „rezonanţei Schumann”, adică a creşterii frecvenţei vibratorii a Pământului, cele 24 de ore de viaţă ale unei zile sunt acum doar 16 ore reale. Cu alte cuvinte, ritmul a crescut şi deja simţim acest lucru prin prisma lipsei de timp sau a oboselii sporite. Lectura unei cărţi nu mai este nici ea imaginea englezului stând confortabil într-un fotoliu, la gura şemineului în care mocneşte un foc mic dar vesel, şi citind un volum gros în timp ce soarbe alene, în răstimpuri, dintr-un ceai verde. Altfel se citeşte azi: în metrou sau în tren, cu căştile muzicale în urechi, ori seara, în pat, o pagină sau două înainte ca Moş Ene să confişte lectura. Cei care merg cu autoturismul propriu degustă audiobook-uri la drum întins. Se preferă cărţile subţiri, care se parcurg repede, iar literatura clasică rezumată în pagini puţine a devenit favorita elevilor.

Evident, nu se mai citeşte ca înainte, dar e bine că încă se citeşte.

Poate din aceste cauze, poate şi din pricină de hibe de distribuţie, editurile româneşti s-au concentrat de la o vreme doar pe târgurile tradiţionale de carte, în special pe cele bucureştene. Se lansează titluri noi care se vând ca pâinea caldă (unele), se fac reţete generoase, apoi editurile intră într-o aparentă hibernare, pregătind titlurile noi pentru următorul târg. Între cele două târguri principale – Gaudeamus şi Bookfest – o secetă frapantă.

În SF, doar Nemira mai scoate câteva volume în acest inteval, departe totuşi şi ea de ritmul cu care ne obişnuise altădată. Alte edituri nici măcar nu-şi anunţă lansările de târg, mascând sub noţiunea de „surpriză” posibilitatea de a da la tipar una sau alta din traducerile contractate. Îmi imaginez presiunile la care sunt supuşi traducătorii pentru a fi gata cu lucrările în timp util. „Rezonanţa Schumann”, bat-o vina! Şi să mai zici că nu trăim SF-ul!

Despre literatura autohtonă, nici aici lucrurile nu stau prea roz. Sefiştii noştri creativi, pe lângă faptul că sunt puţini, mai sunt şi leneşi, nefiind probabil motivaţi financiar destul de convingător şi făcând din exerciţiul editorial doar un hobby. Onorează târgurile de carte doar cei care au fost stimulaţi de vreun concurs cu termen de predare sau pe care vreo editură întârziată i-a determinat să încropească ceva pentru a nu ieşi ea, editura, cu obrazul pătat la manifestare. Aşa se face că ne bucurăm tot timpul de culegeri de texte de autor rearanjate în fel şi chip – aceeaşi Mărie, altă pălărie –, sau de vreun roman definitivat în pripă de care apoi autorul, onest, se scuză înmiit. Alte edituri apelează la tineri creatori care, desigur, nu au mari pretenţii financiare sau nu au deloc, şi îi conving să arunce în turbionul editorial volume insuficient redactate sau corectate. Rezultatul? Departe de a fi comercial, nici critica profesionistă nu-şi bate capul cu asemenea volume.

Se vorbeşte în mica lume a SF-ului românesc că una din edituri, cu doar o lună şi ceva înainte de târgul de carte din noiembrie, a început să întrebe care din clienţii casei ar avea ceva apt de editare. Nu mă miră că actul creativ e tratat la dimensiunea de pistol-viteză atâta vreme cât, în octombrie de exemplu, Festivalul filmului de scurt-metraj „48 Hour Film Project” a selecţionat şi premiat 79 de echipe de filmare care au făcut un film în doar 48 de ore. Aşa că n-ar fi neobişnuit să se ivească şi la noi un autor care să răspundă unei edituri: „O carte pentru târgul de luna viitoare? Ok, o scriu în 20 de zile.” Şi s-o şi facă!

Prognozele ştiinţifice de frontieră spun că în 2012, în momentul intrării în Centura Fotonică, întreaga planetă va trece într-o altă dimensiune, iar cele 24 de ore vor fi zero ore efective!

Lăsând la o parte faptul că timpul terestru nu va mai exista, îmi pun întrebarea în ce ritm va funcţiona atunci sistemul editorial în SF-ul românesc şi îmi rezerv distracţia extrapolării. Căci trebuie să recunoaştem că „rezonanţa Schumann” are şi ea partea ei hazlie…

2070 vizualizari

3 Comentarii

  1. […] articolul integral aici: Schumann, SF-ul românesc şi editurile Sursa: http://revistanautilus.ro var btn_style = '50×54'; var article_id = '55086'; var mc_url = […]

  2. viorelsf spune:

    Realitatea bate ficţiunea! Am aflat între timp, cu surprindere, despre NaNoWriMo. Nu ştiţi ce este NaNoWriMo? Este un concurs care presupune scrierea unui roman într-o lună de zile! http://www.nanowrimo.org
    Iar ca surpriza să fie completă, am aflat şi că, de exemplu, acest concurs se ţine şi la Timişoara:
    http://krugtimisoara.wordpress.com/2011/10/09/nanowrimo-%e2%80%93-national-novel-writing-month-2011
    Cine se bagă?

  3. Mircea Coman spune:

    nanoscriitură! sefeu curat, măiculiţă! o lună pe un roman de 50 000 de cuvinte! 175 de pagini! grafomanie curată! 🙂 grafomania salvează cărţulia!

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.