REVISTA NAUTILUS / Vivisecţii / Romconul, această dihanie…

Romconul, această dihanie…

Viorel Pîrligras • 15:47 - 01.03.2012 • 

Recent anunţatul Romcon (sper să puteţi citi invitaţia şi programul său şi în paginile acestei reviste virtuale) a declanşat, surprinzător sau nu, reacţii diverse. Pentru cei cărora termenul de Romcon le este încă străin, îi informez că el înseamnă „Convenţia română de SF”, o manifestare anuală care datează din anii 70, de pe vremea înfiinţării primelor cenacluri (cluburi) ale fanilor genului SF. Nu ştiu dacă mai are rost să vă spun despre importanţa sau utilitatea acestor manifestări care există şi pe alte tărâmuri, ba chiar şi sub forme internaţionale, precum Eurocon-ul sau Worldcon-ul. Convenţiile nu numai că prilejuiesc întâlnirea celor care au aceleaşi pasiuni, dar oferă şi prilejul dezbaterilor pe diverse teme, întâlniri cu autorii preferaţi sau ai momentului, generează colaborări în proiecte diverse, stimulează creaţiile fanilor şi, nu în ultimul rând, premiază evenimentele importante apărute de la precedenta ediţie, prezentându-se cumva ca un barometru al gustului/ receptării/ satisfacţiei fanilor asupra acestor evenimente – cărţi, expoziţii, filme, reviste, fanzine, site-uri etc.

ConSFătuirile

 

La noi, în anii „epocii de aur”, Convenţiile, sub pălăria de „Consfătuiri”, erau girate politic şi mai ales organizatoric de către case de cultură – instituţii de stat – care alocau sume importante acestor manifestări. Cred că au fost evenimente care s-au apropiat cel mai mult de ideea Convenţiilor SF de prin alte părţi, evenimente din care au lipsit, desigur, doar latura comercială – bursa cărţilor, artefactelor SF, dar şi prezenţa unor scriitori de „dincolo”.

Sincopele Convenţiilor de după ’90 au fost cauzate, în principal, de lipsa de fonduri şi organisme organizatorice, mişcarea fanilor disipându-se mai mult în cea de grupuri bazate pe afinităţi de amiciţie sau pe zone geografice. Au existat şi mai există încă manifestări numite „Zilele clubului…”, dar acestea sunt o cu totul altă poveste.

 

Romcon 2011

 

Anul trecut, după o îndelungată pauză în manifestări Romcon, SRSFF (Societatea Română de Science Fiction şi Fantasy) a hotărât să spargă gheaţa şi să încerce reluarea tradiţiei. Drept pentru care a organizat ceea ce s-a chemat Convenţia Naţională de Science Fiction şi Fantasy, care s-a derulat pe insula Capidava, în luna august a anului trecut. Deşi asociaţia a publicat un raport preliminar pe site-ul său, acesta nu s-a bucurat de mare receptivitate şi a creat nemulţumiri celor care aşteptau raportul final, raport care nu a mai apărut niciodată. Explicaţiile sunt simple şi le voi prezenta aici, aşa cum le văd eu, cel care am şi participat la această manifestare. Din punctul meu de vedere, aşa-numitul „raport preliminar” este de fapt cel care a consemnat manifestarea şi este şi final. Organizatorii au gândit însă raportul final ca fiind cel ce ar fi cuprins şi amendamentele şi sugestiile venite din fandom pentru organizarea manifestărilor Romcon. Cum ele s-au lăsat aşteptate până în ziua de azi, acest raport final nici n-a mai apărut. Deşi Romcon 2011 a fost un eşec în ceea ce priveşte demararea seriei anuale de manifestări, în mod paradoxal, el a fost un succes atât prin participare, cât şi prin stabilirea metodologiei necesare organizării. E drept, alegerea desfăşurării lucrărilor în cadrul Academiei Atlantikron a fost una inspirată, pentru că astfel manifestarea a putut beneficia şi de participarea sefiştilor aflaţi deja acolo – din Iaşi, Buzău, Bucureşti, Galaţi, Craiova etc. –, dar şi a unor instituţii precum Editura Nemira, prin directorul său Valentin Nicolau. Iar sugestiile făcute de participanţii „conjuncturali” au fost binevenite şi sunt reflectate în raportul preliminar.

Fiind aşadar o manifestare tehnică, care nu s-a bucurat de participarea unei largi categorii de fani, putem spune că a fost de fapt o Consfătuire SF în cel mai propriu sens al cuvântului. Aş amenda neimplicarea unui număr mai mare din SRSFF, eforturile revenind doar lui Marian Truţă şi lui Eugen Lenghel (Cristian Mihail Teodorescu a punctat discret şi scurt prezenţa), aşa că eforturile celor doi, din punctul meu de vedere, ar trebui mai degrabă salutate decât criticate.

Concluzia: Romcon 2011 s-a desfăşurat după toate regulile unei manifestări naţionale şi va rămâne în istoria SF-ului românesc, chiar dacă există voci care, din orgoliu sau alte interese, nu recunosc acest lucru.

 

Romcon 2012

 

Dacă Romcon 2011 a purtat ca subtitlu „O nouă speranţă”, respectând tradiţia „Star Wars”, Romcon 2012 ar trebui să se numească „Imperiul contraatacă”. Glumesc, deşi ar fi amuzant să vedem Romcoane (sau Romconuri?) cu titulaturi gen „Întoarcerea lui Jedi”, „Ameninţarea fantomei” sau „Atacul clonelor”, dar dacă aceste manifestări vor deveni precum cele din Vest n-ar fi exclus.

Într-un fel, chiar aşa se întâmplă. Neparticipanţii din vest (din vestul ţării de data aceasta) la Romconul de anul trecut contraatacă acum, organizând o manifestare similară. În mod ciudat, deşi s-a asigurat de participarea unor cluburi din Iaşi (Quasar) şi Craiova (Victor Anestin), pe care le-a cooptat onorific şi drept coorganizatoare, nu s-a înţeles cu participarea SRSFF-ului bucureştean. Nu ştim motivele, doar le bănuim, şi nici nu vrem să facem o anchetă publică de demascare a originilor conflictuale. Grav este că neînţegerile s-au agravat, degenerând în insulte publice care nu fac, din punctul meu de vedere, decât să scindeze fandomul şi să pună în pericol relizarea a ceea ce numim Convenţia Naţională SF. Aş amenda şi reticienţa cu care SRSFF-ul a tratat anunţul organizării acestui Romcon (nu-l veţi găsi pe site-ul lor), dar şi declaraţiile reprobabile ale unui veteran al mişcării SF care ar fi trebuit să dea dovadă mai degrabă de diplomaţie şi concordie. Cu atât mai mult cu cât în joc nu sunt mize majore. Speculaţiile legate de legitimarea unei delegaţii la Eurocon care să reprezinte România mi se par subţiri. Delegaţia a fost întodeauna formată din participanţii români acolo, indiferent că ei fac sau nu parte din vreun club. Şi care ar fi miza acestei delegaţii? Propunerea pentru premiile Convenţiei europene a unuia sau altuia dintre autorii tineri români. Care premii sunt onorifice, se acordă pe neverificate fiecărei ţări participante şi nu confirmă sau influenţează destinul premiatului pe mai departe.

SRSFF are o activitate de club impresionantă, a făcut o imagine frumoasă anii trecuţi şi este recunoscută oficial de Eurocon şi de organizatorii croaţi din acest an. Ce şi-ar putea propune noul Romcon: o ceartă la faţa locului între delegaţii pentru o bună imagine a României?

Până una-alta, Romcon 2012 va fi, se pare, tot o Consfătuire între cluburi pentru permanentizarea manifestării în viitor. Helionul timişorean are capacităţi organizatorice – a dovedit-o în primul rând prin activitatea longevivă, apoi prin celebra ediţie a Euroconului de la Timişoara, în 1994. Poate că liderul de iniţiativă, Cornel Secu, va reuşi, printr-o atitudine mai conciliantă, să realizeze uniunea dorită de toată lumea sub titulatura de Romcon. Sau poate nu. Oricum, încercarea nu trebuie contestată, ci susţinută.

 

Arca bunei speranţe

O federaţie de cluburi sau o asociere, cum vreţi să-i spuneţi, pentru organizarea Romconului anual este necesară. Pentru că există această dorinţă – chiar SRSFF-ul a recunoscut-o în raportul său la Romcon 2011. În plus, obiectivele şi metodologia stabilite anul trecut, în linii mari, rămân valabile şi pentru acest Romcon şi pentru oricare Romcon. Căci manifestarea finală va trebui să se adreseze fanilor în primul rând, va trebui să se bucure de o zonă dedicată divertismentului, un SF-Land care să atragă atenţia tinerilor asupra genului. Cei care au vizionat „Paul” vor înţelege despre ce vorbesc. Apoi Romconul trebuie să fie punctul de întâlnire al tuturor sefiştilor de club, o întâlnire cu bucurie şi generatoare de proiecte comune.

Celor care se îndoiesc că SF-ul românesc poate fi „reformat” de aceiaşi oameni vechi le pot spune că aceşti oameni vechi sunt deocamdată singurii care pot face nu neapărat o „reformă”, ci o uniune în pasiune care să atragă poate şi tineri.

Fandomul românesc conţine un număr finit de fani. Cu toţii se află pe o arcă, într-un ocean de imaginaţie entropică. Fireşte, caracterele sunt diferite şi deseori apar între ei divergenţe de opinie. Cu toate acestea opţiunile nu sunt prea multe: fie ajung la un consens de navigare spre un tărâm ideal al pasiunii comune, fie pot pluti independent sau în grup în oceanul ce nu le va arăta niciodată un ţărm.

PS: Cer scuze cititorilor străini de viaţa fandomului românesc pentru această incursiune „specializată” şi promit ca de luna viitoare să revin la teme mai generoase.

3515 vizualizari

5 Comentarii

  1. Eugen Lenghel spune:

    Desi razbate adevarul din spusele tale, e oarecum tarzie aceasta obiectivare. Pe afisul program in jurul caruia s-a starnit aceasta valva a unui romcon despre care “majoritatea nu mai credeau ca se va intampla” figurează la loc de cinste SFVA-ul pe care il girezi. Deci pozitia reconcilianta, mai ales dupa enunturile din Helion, e de apreciat şi îţi multumim. E greu să rezişti presiunilor din două direcţii, fără să clachezi, de aceea apreciem cu atât mai mult mesajul tău, în rândurile de mai sus.
    Cât despre Helion, unii ar spune ca parerea liderului publicata in acea revista e doar o calduta apreciere. Acel gen de apreciere de care te feresti sa nu te stropeasca pe pantofi…

  2. Eu aş recomanda duhul blândeții și al înțelepciunii. Vă mai amintiţi replica finală din Odisea Spaţială (filmul) când liderii au privit spre cer?

  3. danut spune:

    O analiza corecta, Viorel, felicitari! Deci se poate spune lucrurilor pe nume si intr-o maniera decenta…

  4. Ben Ami spune:

    ” Şi care ar fi miza acestei delegaţii? Propunerea pentru premiile Convenţiei europene a unuia sau altuia dintre autorii tineri români. Care premii sunt onorifice, se acordă pe neverificate fiecărei ţări participante şi nu confirmă sau influenţează destinul premiatului pe mai departe.”
    poate ca este cazul ca aceste propuneri venite din partea celor care au reprezentat Romania de-a lungul anilor sa fie sumarizate intr-un articol – pe ani. e momentul sa vedem ce s-a ales de premiantii de pana acum, ca sa stim cam ce relevanta a avut incurajarea lor. sper ca este o cerere indreptatita. si poate asa intelege toata lumea cum stau lucrurile si cam ce are de facut fiecare in continuare… ca sa-si urmeze propriul destin.

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.