Scris de Viorel Pîrligras
publicat in Nr. 30 / Iulie 2010, in Vivisecţii

Toată lumea ştie că vremea lecturii ca sport naţional a dispărut de mult. Cartea, din nefericire, nu mai constituie un cult pentru majoritatea românilor, tirajele de zeci sau chiar sute de mii de exemplare de dinainte de anii 90 sau în primii ani după sunt deja legende frumoase de spus tinerilor editori la gura sobei, iarna. Celor care încearcă să mă convingă de contrariul argumentându-mi cu succesul târgurilor de carte ţin să le spun că acestea sunt de fapt evenimente mondene de la care vizitatorii pleacă cu suveniruri, aşa cum plecăm mai toţi de la târgurile olarilor populari cu plase de vase şi ulcele. Iar suvenirurile sunt de regulă cărţile ce au beneficiat de o bună mediatizare sau care au autori din rândul persoanelor publice, nu neapărat cele mai valoroase. Mă uit în topul celor mai vândute cărţi de la recentul Bookfest şi constat că un Petru Popescu, de exemplu, s-a vândut în doar 500 de exemplare. Şi asta în condiţiile în care autorul a onorat cu prezenţa sa lansarea! Mai constat că primele locuri nu sunt deţinute de beletristică, ci de cartea de analize istorice, ezoterice sau utilitare. Tristă constatare pentru un iubitor de literatură, dar, probabil că aceasta este evoluţia firească a pieţei de carte şi că Occidentul se confruntă cu acelaşi fenomen, doar că, acolo, e o problemă de scară – dimensiunea pieţei de desfacere e mai mare şi mai bine organizată. N-o să fac acum disecţia scăderii interesului pentru cartea de ficţiune, toată lumea ştie că televiziunea, internetul sau e-jocurile au ciuntit dramatic foamea pentru lectură. Voi spune doar că piaţa de carte s-a specializat. Editurile care au înţeles acest lucru au rămas pe val, exploatând, ca şi televiziunile de fapt, segmentul aşa-numit „de nişă”. Humanitas-ul se adresează unui consumator-ţintă intelectual, Corint-junior vizează cărţile pentru adolescenţi, Editura Trei e specializată în psihanaliză, Rao în best-seller-uri populare, Nemira a rămas editura tradiţională specializată în SF.

Veţi întreba: un gen de nişă poate să susţină o editură? Eu voi răspunde că da. Doar că genul nu este suficient pentru ca o editură să funcţioneze ideal, altfel ar exista o armată de astfel de editori, cei mai importanţi sunt, desigur, cititorii. Fanii, în cazul nostru. Pentru că ei sunt cumpărătorii, ei sunt cei pentru care lectura imaginarului este un drog, ei sunt cei care trăiesc în lumea paralelă a imaginaţiei. Cât de importante sunt cluburile SF pentru o editură sau un autor? Vă voi da un singur exemplu. O lucrare de referinţă precum „Fundaţia” de Isaac Asimov (apărută în româneşte la Editura Nemira în anii 90) a trecut neobservată când a fost editată, în anii 50, de o editură modestă semiprofesionistă. Au trecut peste 10 ani ca un director literar serios, precum Thimothy Seldes, să răscumpere drepturile de editare pentru prestigioasa Doubleday şi să facă din trilogie un succes editorial şi financiar, mai ales pentru Asimov care nu câştigase nicio centimă din prima ediţie. Iar secretul pentru care a doua încercare a fost cea bună este că trilogia a beneficiat de precomanda Clubului cărţii SF ce cuprindea la ora aceea câteva sute de mii de membri de pe tot continentul american. Seldes avusese grijă să contacteze asociaţia şi să ofere o reducere seducătoare. Iată deci cum o carte poate deveni best-seller chiar înainte de apariţie. Calitatea nu a fost suficientă, a fost nevoie de sprijinul fanilor.

Astăzi, ca şi atunci, o editură care se doreşte pe val trebuie să ţină cont de factorul „fan”, trebuie să sondeze periodic gusturile acestuia, să participe măcar afectiv la viaţa de fan, aşa cum Nemira înţelegea să facă acest lucru la taberele de vară SF de la Cernavodă, să pregătească surprize speciale pentru fani, să ofere cărţi gratis sau reduceri substanţiale cititorilor reactivi la politica editorială, aşa cum, desigur, Nemira o face. Beneficiul este de ambele părţi. Ca într-o asociere ideală.

Fanii sunt astăzi la putere.

Viorel Pîrligras

Articol publicat in 07 Iul, 2010 si semnat Viorel Pîrligras