REVISTA NAUTILUS

Una dintre cele mai interesante persoane pe care am cunoscut-o în SF-ul românesc din anii 80 se numeşte CORNEL ROBU. Este vorba de singurul critic literar care şi-a dedicat aproape întreaga activitate domeniului de care ne ocupăm în acest serial, lucru cu adevărat remarcabil, dacă ne gîndim la statutul science fiction-ului în literatura română de dinainte de 1989, dar şi la faptul că era nevoie de curaj să abordezi o problematică pe care majoritatea criticilor o dispreţuiau sau – în cel mai bun caz – o evitau, considerînd-o descalificantă din punct de vedere profesional. (Lucrurile nu s-au schimbat prea mult nici astăzi…)

Ne-am întîlnit pe la sfîrşitul anului 1982 sau începutul lui 1983, nu-mi aduc prea bine aminte, la Convenţia naţională de la Sibiu (nov. 82) sau la zilele Clubului „Univers” din Bistriţa (iarna lui 83), unde participam în calitate de preşedinte al cenaclului „Modul 13 SF”, pe care-l înfiinţasem cu doar cîteva luni înainte, la Clubul Uzinelor „23 August” din Bucureşti, împreună cu alţi doi prieteni – Ionel Panţuru şi Mihai Manea (ultimul mai cunoscut sefiştilor şi participanţilor la tabăra Atlantykron sub porecla de „Croco”). Era pentru mine o perioadă de efervescenţă creatoare în care încercam să mă afirm ca promotor şi scriitor, luasem şi cîteva premii – nu de primă mărime, e-adevărat – dar care mă stimulaseră îndeajuns cît să continuu să scriu, cel puţin pînă am descoperit fascinaţia traducerilor. Aşa am ajuns să-i cunosc personal, frecventînd diversele cenacluri din Bucureşti (şi erau destule, credeţi-mă, nu ca acum!), pe cei mai importanţi scriitori de literatură „ştiinţifico-fantastică” de la noi, între care îmi face plăcere să-i amintesc pe Vladimir Colin, Adrian Rogoz, Viorica Georgina Rogoz, Ion Hobana, Horia Aramă, Romulus Bărbulescu, George Anania, Ovid S. Crohmălniceanu, Victor Bîrlădeanu, Sanda Radian, Dorel Dorian, Gheorghe Săsărman sau Victor Kernbach – ordinea este una absolut întîmplătoare. Odată cu ieşirile „pe teren”, la diversele manifestări SF ale cenaclurilor din ţară (la un moment dat existau cam 50-60 dintre acestea, deşi active la nivel naţional erau doar vreo 20), lista s-a îmbogăţit cu nume ca Mircea Şerbănescu, Mircea Opriţă, Voicu Bugariu, Ovidiu Şurianu şi – bineînţeles – Cornel Robu.

Personaj de modă nu veche, ci clasică, domnul Robu m-a impresionat atunci cînd l-am cunoscut prin cunoştinţele despre SF-ul vestic, în principal anglo-saxon, obţinute graţie faptului că ştia limba engleză şi citea cărţile în original. Eseurile şi studiile sale de sinteză fuseseră de altminteri publicate în diverse reviste specializate din Occident, unde se bucura de o apreciere mai mare decît în ţară, ceea ce s-a văzut în momentul cînd a fost solicitat să scrie articolul despre SF-ul românesc pentru faimoasa „The Encyclopedia of Science Fiction”, de John Clute şi Peter Nicholls. Fire deschisă, comunicativă, extrem de politicos şi de manierat, domnul Robu a publicat după 1989 două antologii de SF românesc (dintre care una în limba engleză) şi mai multe volume de eseuri, critică şi istorie literară (ale căror coperte le puteţi vedea mai sus), în care se arată însă şi ca un veritabil polemist, mai ales cînd vine vorba de teoria sa asupra „sublimului” în science fiction. Pentru cei interesaţi, lista de lecturi „obligatorii” semnate Cornel Robu cuprinde volumele: Timpul este umbra noastră (antologie comentată – 1991); TWELVE of the Best Romanian SF Stories (Selected and introduced by Cornel Robu – 1995); O cheie pentru science-fiction (2004); Paradoxurile timpului în science-fiction (2006); Scriitori români de science-fiction (2008); Teoria pierde omenia (2009).

În ceea ce mă priveşte, nu uit faptul că domnului Robu îi datorez premiul revistei „Tribuna” în 1983 pentru povestirea „Şi leii se împuşcă, nu-i aşa?”, publicată în acelaşi an în ediţia estivală a almanahului revistei, ca şi menţionarea mea la categoria „tinere speranţe” ale SF-ului românesc în „Enciclopedia” lui Clute & Nicholls. Domnia sa a avut întotdeauna încredere în mine ca scriitor – fapt pentru care îi mulţumesc din toată inima. Îmi pare rău că realităţile vieţii de sefist m-au dus într-o cu totul altă direcţie, dar… cine ştie? Poate vreodată voi reveni la proza SF, chiar dacă acum, la prima vedere, pare cam tîrziu. Vom trăi şi vom vedea…

&

După anul 2000, apare o nouă generaţie – dacă nu de critici literari, măcar de comentatori avizaţi ai fenomenului, a căror muncă se materializează într-o serie de cărţi pe care vi le prezint pe scurt mai jos:

* Dan Petrescu – Tentaţiile anonimatului (1990). Cuprinde, considerabil dezvoltat, eseul care a obţinut premiul I la secţiunea de profil a Consfătuirii naţională a cenaclurilor de anticipaţie de la Bucureşti, în 1983.

* Cătălin Badea-Gheracostea – Alternative critice. O vedere asupra literaturii SF româneşti (2001). Prima carte de critică aparţinînd unui reprezentant al tinerei generaţii de literaţi cu diplomă de specialitate, din păcate rămasă şi singura lui creaţie pînă acum. De menţionat şi editura, Karmat Press, „mică şi independentă”, dar care a făcut mult bine SF-ului românesc prin publicarea aproape în exclusivitate de autori autohtoni, ca şi a faimoasei antologii-manifest „Motocentauri pe acoperişul lumii” (1995).

* Radu Pavel Gheo – Despre science fiction (ed. I – 2001). Altă editură de buzunar, Omnibooks, devenită ulterior Millenium Press, şi un nou volum scris de un profesionist cu studii filologice. Interesant şi incitant, cu puncte de vedere noi.

* Mircea Naidin – Literatura Science Fiction (2003). Dacă nu mă înşel, o lucrare de doctorat transformată într-un volum de tip compendiu, asemănător cu „Literatura SF” a lui Florin Manolescu, dar adusă la zi cu rigoarea cadrului universitar care se bucură de toată libertatea de informare obţinută în anii de după 1989.

* George Ceauşu – Spaţiul literar românesc şi „postmodernismul fără postmodernitate” (2005). În ciuda titlului derutant şi chiar confuz, este vorba despre un volum cu referinţe la SF-ul actual, la noi şi aiurea, realizat cu meticulozitatea pe care-o presupune statutul de filosof şi de universitar al autorului.

* xxx – Ipostaze ale fantasticului contemporan (2006). Altă editură mică, Granada, unde-şi publică în ultimii ani creaţiile scriitorul Mihail Grămescu, inclusiv această antologie „benevolă” de studii despre fantastic, semnate de diverşi autori români.

* Radu Pavel Gheo – Despre science fiction (ed. a II-a, revăzută şi adăugită – 2007).

* Michael Haulică – Nu sînt guru (2007). O selecţie a celor mai interesante articole publicate de autor, de-a lungul anilor, în „Observator cultural”. Incisiv, instructiv şi cu vocaţie de sinteză.

Cam acestea sînt volumele apărute pe piaţa criticii şi a eseisticii science fiction, după relansarea genului la noi, la începutul anilor 2000. Cam puţin, e adevărat, dar cred că se putea şi mai rău… De pildă, revistele menite aceluiaşi scop au „decedat” una după alta, la doar cîteva numere de la prima apariţie, indiferent cît de profesionist au fost realizate. Să vedem ce-o să ne rezerve viitorul, umblă vorba cum că în 2010 vor vedea lumina tiparului nu una, ci chiar mai multe reviste de profil! Să fie doar un zvon… SF?

&

În fine, nu pot să închei această lungă serie de episoade fără să nu menţionez şi cîteva compendii şi dicţionare foarte utile pentru cei interesaţi.

De departe, cel mai interesant mi se pare Dicţionarul horror (2003), realizat de Florin Mircea Tudor pentru editura Institutul European. Autorul, poate cea mai avizată persoană în domeniu de la noi din ţară, reuşeşte o lucrare cu adevărat de referinţă, care se extinde dincolo de literatură, la film, BD şi muzică. Un „must have” pentru orice iubitor al horror-ului şi nu numai…

Restul titlurilor merită consultate fie măcar şi pentru caracterul lor de obiecte de colecţie (Dicţionarul SF al lui Sorin Pîrvu, de exemplu, ar fi trebuit să aibă 3 volume, ultimele 2 nemaiapărînd niciodată, nu se ştie din a cui vină. Iar „Dicţionarul SF” de la Nemira este de fapt un compendiu de nume, foarte repede uzat moral şi care n-a mai fost reactualizat pînă în prezent.)

Pentru iubitorii serialului The X-Files, Florin Iorga oferă un compendiu cu subiectele celor mai interesante episoade, încercînd şi o explicare a ideilor ştiinţifice din acestea. Nice!

Pînă la episodul următor, aveţi grijă de voi.

(VA URMA)

Vizualizari: 884