REVISTA NAUTILUS / Trusa de scule / Mi-am tras aerodină – Trusa de scule (XIV)

Mi-am tras aerodină – Trusa de scule (XIV)

Danut Ungureanu • 17:26 - 01.07.2011 • 

(„Voi sunteţi ăia cu omuleţii verzi”. Poate merge aerodina fără aer? Execuţia lui Kurt Vonnegut. Atenţie, a nu se încurca borcanele!)

Lupul obisnuieşte să se întoarcă la stână, iar criminalul la locul faptei, aşa că nu văd de ce nu i s-ar îngădui şi unuia ca mine să revină la un subiect deja abordat cu o altă ocazie, şi anume la relaţia autorului cu acele elemente de recuzită specifice unui text ştiinţifico fantastic. Ne întrebam acum ceva vreme (iar unii, la drept vorbind, îşi petrec întrebându-se mare parte din timpul după care or să verse mai târziu lacrimi amare) dacă e musai ca un text sefe să cuprindă roboţi, nave spaţiale, mutanţi, lasere, savanţi demenţi şi experimente cosmice. Pe de altă parte, ce autor de anticipaţie n-a fost tachinat măcar o dată-n viaţă de către cârcotaşii din afara fandomului – un fel de ferengi mai urâţi, cu vorbele „Scriitor de sefe, zici? Aha, voi sunteţi din ăia cu ozeneurile şi omuleţii verzi!” Ei bine, în ce mă priveşte, mi-am propus demult să nu mai cad pradă acestor false frământări şi să accept cu benefică resemnare recuzita pe care mi-o impun personajele şi povestirea însăşi. Cine sunt eu ca să decid ce s-ar potrivi cel mai bine propriului meu text?

Mi-a atras însă atenţia disputa online (www.srsff.ro) a doi buni prieteni privind, nici mai mult nici mai puţin, folosirea aerodinei ca mijloc de transport în spaţiul cosmic. În textul său, autorul şi-a botezat vehiculul cum a vrut, apoi l-a folosit după placul inimii, dând o tură prin vidul unui sistem solar. Celălalt, comentatorul textului, i-a reproşat însă o folosire neadecvată a aerodinei, întrucât, aşa cum spune şi denumirea, ca să poată zbura aparatul cu pricina are nevoie să se „sprijine” pe aer, sortiment după cum se ştie mai degrabă deficitar în cosmos. Fireşte, argumentează în continuare criticul folosirii inadecvate a aerodinei, scriitorul are dreptul să facă tot ce vrea cu propria bicicletă cosmică, însă există cititori pricepuţi la ale tehnicii, care vor strâmba din nas şi se vor simţi frustraţi. Intervine un al doilea prieten comentator, a cărui poziţie în controversata chestiune a aerodinei s-ar putea traduce prin inegalabilul, în situaţii de criză a polemicii, „şi tu ai dreptate, şi tu ai dreptate”. Ba, colac peste pupăză, simt nevoia să mă bag şi eu în discuţie, cu un înţelept „aşa e…”

Şi, lăsând cu părere de rău gluma la o parte, chiar cred că amândoi au dreptate. Cu condiţia să-şi asume, onest şi ceva mai multă toleranţă, atât intenţiile cât şi rezultatele. Poate un autor de science fiction să persifleze legile fizicii, să trateze cu superficialitate şi imprecizie ştiinţele exacte, să-l ia în tărbacă pe Einstein, să le dea cu tifla ălora de la NASA? Ba bine că nu… Dacă ar fi trebuit aduşi în faţa unui pluton de execuţie format din savanţi toţi autorii mai puţin grijulii cu Legea lui Ohm, n-am mai fi pupat noi „Ciberiada”, „Cronicile marţiene”, „Seniorii războiului”… Adio „Odiseea navei Space Beagle”, rămas bun „Verde Aixa”, „Babel”. Kurt Vonnegut ar fi fost şi el printre împuşcaţi…

De cealaltă parte a baricadei, cititorul admirator al unei teorii ştiinţifice solide, plauzibile, fascinante, pe care creşte carnea unui text numai bun de petrecut o noapte albă, are şi dânsul tot dreptul de a-i lua la rost pe cei străini de principiile ce fac universul nostru să existe şi chiar să se descurce foarte bine.

Există povestiri de multe feluri. Printre acestea, cele care reuşesc să treacă de exigenţa cititorului familiarizat cu ştiinţele exacte, dar şi cele care le plac tuturor, deşi n-au strop de plauzibil ştiinţific, pentru simplul motiv că nu şi-au propus aşa ceva. Nu aceea era miza lor. Sfatul pe care am îndrăzneala să mi-l dau mie însumi, de fiecare dată când sunt pe cale să comit un text science fiction, este să nu încurc borcanele. Dacă scriu o povestire în care rigurozitatea ori plauzibilul ştiinţific nu se află pe lista de priorităţi, o să am grijă ca asta să fie clar de la bun început în pagină. Chiar şi în cazul în care sunt singurul meu cititor…

(Va urma)

Atenţie! Acest text nu este în niciun caz o lecţie despre scris, ci pur şi simplu mărturisirea unor tabieturi, rutine, apucături personale. N-aş avea tupeul de a da sfaturi cuiva câtă vreme consider că nu m-am antrenat suficient pe mine însumi…

1622 vizualizari

2 Comentarii

  1. victor martin spune:

    Danut! Nu a fost nici o polemica. Din punct strict lingvistic si din punctul principiilor fizicii, eu nu am deloc dreptate si nici nu mi-a cerut cineva sa am dreptate. Literar, lucrurile nu sunt deloc ‘stricte’. Nici e=mc2 nu e definitiva. Intuitiv, e chiar falsa. Cand Henri Coanda a imaginat ‘aerodina lenticulara’, a avut intentia sa ajunga cu ea pana la faza de ‘farfurie zburatoare’; nu cred ca voia sa zboare la Cernavoda. In multe texte, ‘aerodina’, de forma lenticulara, e folosita cu sensul de ‘farfurie zburatoare’, cum ‘xeroxul’ e folosit pe post de ‘copiator’. Cand i-am spus domnului Teodorescu faptul ca nu exista moneda de 5 euro, nu am vrut sa fac pe desteptul; am exprimat un fapt. E posibil sa se introduca. Un lucru e clar: toata lumea are dreptate, dar e posibil sa existe oameni care sa traga concluzia ca nu are nimeni dreptate. Oricum. eu mi-am insusit observatia si am inlocuit termenul. Am retras romanul de la tiparire si l-am luat din nou la purecat. Il voi duce inapoi, la tiparire, dupa 20 august.

  2. Franciscus Georgius spune:

    Fratilor, e=mc2 m-a bagat la facultate, am avut la admitere o problema cu un defect de masa, socoteli cu sapte zecimale, slava Domnului ca le-am scos la capat si am putut sa perseverez sub mana lui Toro Tibor senior, fie-i binecuvantata amintirea. La v<c, relatzia amicala dintre radiatzie si materie ramane valabila, indiferent daca o examinam din balon sau din… masinariile lenticulare. Dar nu e obligatoriu sa fie asa, bagatzi carbune si scoatetzi aburi, ca stimpruncii isi construiesc motoarele cu hiperzbaturi pe orbita lui Uranus.

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.