Ah, Starcraft 2. Jocul acesta mi-a amintit cât de mult au evoluat RTSurile în 11 ani. Am ajuns să avem milă de unități și să transformăm controlul asupra câmpului de bătălie într-o resursă(implicit capacitatea jucătorului de a gândi tactic). Am ajuns la AI care să elimine micromanagementul enervant, lăsându-l în loc pe cel delicios prin introducerea ideiilor de cover și de squad. Chiar și în cazurile în care nu s-a tacticizat, RTSul a căpătat o scală epică cum nu a fost atinsă în deceniile trecute decât în Total Anihilation. Până și experiența de single player s-a rafinat devenind în cazuri opționale un multiplayer scriptat.

Nu zic că Starcraft 2 este un joc slab, poate puțin anacronic în unele apucături, dar îmi aduce aminte de un rece puternic, însă bătrân. Înafara atmosferei generale satisface deplin chiar și pe mine care mi-s fan de Relic.

E distractiv, mai repede retro decat nu. Elementele de tactica sunt, in continuare, aproape absente, iar structura de misiuni este invechita (misiunea si unitatea noua). Atmosfera este reusita, iar misiunile nu sunt foarte repetitive, ceea ce-l face un joc distractiv, dar dupa 12 ani de la primu’ma asteptam la ceva mai modern.

Pana una alta, Dawn of War ramane “bossul” RTSurilor.

Revin cu o completare la comentariul anterior: jocul ca jocul, dar pauzele cinematice dintre misiuni sunt foarte reusite. Incep sa cred ca motivul pentru care cinematografia din ultima vreme arunca inspre noi doar filme de proasta calitate (opinie personala) este acela ca talentele care ar putea constitui “noua garda” de film de calitate s-au stabilit in industria de jocuri.

Sa fie asa? http://www.youtube.com/watch?v=C_E83GfWM-A

Interesanta observatia referitoare la relatia dintre calitatea filmelor SF din ultima vreme si industria de jocuri… Poate ca ar merita o abordare mai atenta. Va incumetati?