REVISTA NAUTILUS / Recenzii / Vremea renuntarii

Vremea renuntarii

ion_hobana • 17:10 - 30.06.2008 • 
, , ,

Marian Truta, Vremea renuntarii
Editura Bastion, 2008

 
Credeam ca primul meu contact cu proza lui Marian Truta mi-a fost prilejuit de Almanahul Helion, in care a aparut povestirea "Vremea renuntarii". Apoi, pe masura ce inaintam in lectura volumului, mi-am amintit ca nu doar citisem alte texte semnate de el, dar le si premiasem, cu destul de multi ani in urma.
Caracteristica pentru autorul nostru este practicarea unui science fiction modern, eliberat de tehnicism si de poncifele productiilor de inceput ale genului, la noi si aiurea. Ca si alti colegi de generatie, sau mai tineri, el exploreaza cu succes multiple domenii ale imaginarului. Se constata subtierea granitelor dintre ramurile fantasticului, insotita de o benefica diversitate stilistica.
Cateva referiri la povestirile pe care le-am apreciat in mod deosebit. In "Pamant alternativ", Willz Bender sustine ca Terra este "o cavitate intr-o masa compacta de piatra care se intinde la infinit". Variantele acestei "teorii" revin mereu la moda, in goana dupa senzational. Se spune ca demnitarii nazisti erau sedusi de astfel de nascociri pseudo-stiintifice, care  pareau sa consune cu himera dominatiei universale.
Rivalul lui Bender, Horbiger, doar pomenit in "Pamant alternativ", este un personaj de primplan in "Vremea renuntarii". In treacat fie zis, Hans Horbiger nu este doar o fictiune, ci autorul Cosmologiei glaciare, preluata de alti pseudo-savanti la mijlocul secolului 20. Povestirea – mai curand nuvela – este inspirata de o alta ipoteza de mare circulatie astazi: experimentarea starii de "aproape moarte". Marian Truta apeleaza cu succes la modalitatea ucroniei, imaginandu-si, asemeni unor autori straini foarte cunoscuti, ca Germania a castigat cel de-al doilea razboi mondial. Apoi, datorita tocmai experimentului conceput de Horbiger si Hansen, se revine la cursul stiut al istoriei, ca in romanul lui Marcel Thirrz, Sah la timp, in care Napoleon castigase batalia de la Waterloo.
Remarc voluptatea integrarii elementelor mitologice in cateva proze: zeii nordici si Walhalla in "Vremea renuntarii", piesa de rezistenta a volumului, luntrasul Caron in "Vremea asteptarii", ingerul deloc conventional in "De ce cad ingerii".
Un debut editorial notabil, care ne indreptateste sa asteptam cu deosebit interes viitoarele aventuri ale lui Marian Truta pe campul de lupta al science fiction-ului autohton.

 

956 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.