Dan Doboş – Gheorghe, un om special
Editura Media-Tech, 2007
Dan Doboş a reuşit să lase impresia unui geniu ivit din neant – adică a publicat destul de rar şi, îndeosebi, romane. Abaţia rămâne una dintre cărţile cele mai reuşite ale SF-ului românesc din toate timpurile şi, pe lângă admiraţia provocată de un roman de-o asemenea valoare, m-a făcut să mă întreb dacă era o creaţie singulară, un soi de Ghepard al SF-ului valah. Sigur, apariţia Demnet-ului ne-a convins că Dan Doboş nu-i omul unei singure cărţi, că vom citi încă multe cărţi ale talentatului nostru coleg ieşean – dar m-a făcut să-mi doresc mai mult ca niciodată să citesc volumul de povestiri, apărut în urmă cu cîţiva ani, de a cărui apariţie ştiam, dar pe care nu reuşisem să mi-l procur.
Trec peste lucruri care nu vă interesează, care-i implică pe Voicu Nicu şi Dan Doboş, dar am primit cartea – şi regret că n-am citit-o mai devreme, pentru că am cunoscut prin intermediul ei un Dan Doboş deosebit de cel pe care mi-l imaginasem, – adică atent la detalii şi deosebit de priceput în a scrie proză scurtă -, un Dan Doboş talentat, care manevrează într-un mod aparte cuvintele, un autor bine documentat şi cu un umor fin, molcom, mai degrabă sadovenian decât gen Creangă (nu ştiu de ce, ne imaginăm cu toţii că moldovenii se trag din Creangă…).
Volumul e alcătuit în mod inteligent, începe cu Pletele Sfântului Augustin – povestire în care recunoaştem ideea din care s-a născut Abaţia. Urmează Franciscano şi A şasea cale – şi ne lămurim că Dan Doboş n-a studiat numai scrierile sfântului Augustin, că a dedicat ceva timp operei celor mai importanţi teologi ai catolicismului – şi sfârşeşte cartea cu Îngeri, ieşiţi din morminte! (povestire pe care o judeci altfel, recunoscând în ea originea DemNet-ului).
Aceste povestiri sunt suficiente pentru a genera o atitudine plină de respect faţă de un autor atât de studios şi care găseşte o cale potrivită pentru a expune într-un mod foarte agreabil asemenea idei dificile.
Cu atât mai mare este şocul provocat de antiproverbe – texte pline de umor, pe care le citeşti zâmbind. Şi-ţi dai seama că Dan Doboş este o personalitate proteică, capabilă să scrie poveşti de diferite feluri, folosind de fiecare dată limbajul potrivit pentru a transmite cititorului emoţia dorită.
Nu, n-am de gând să vă povestesc toate textele. Mă voi mulţumi să vă spun că Gheorghe, un om special – care mi-a plăcut în mod deosebit – este o poveste satirică, altfel decât antiproverbele, care merită citită cu atenţie.
De fapt, toată cartea merită citită cu atenţie, pentru că Dan Doboş este un autor foarte talentat (asta ştiţi şi voi), dar şi deosebit de inteligent. Mărturisesc cu oarecare teamă că, în timp ce mă bucuram de poveştile sale, am avut impresia că acestea au fost scrise pentru a mă manipula, pentru a mă face să-l apreciez pe autor… dar apoi m-am liniştit. Nu Dan Doboş a urmărit să mă manipuleze, ci talentul din el.
Vizualizari: 257
