REVISTA NAUTILUS / Recenzii / Un nou scriitor

Un nou scriitor

Mihai Adascalitei • 13:11 - 08.01.2010 • 

3-nights-of-villjamur.jpgMark Charan Newton – Nights of Villjamur
Tor Books, 2009

O eră glaciară loveşte un lanţ de insule şi mii de oameni sosesc în căutarea unui refugiu la porţile oraşului Villjamur: un oraş al turnurilor şi podurilor străvechi, un loc unde banshee (1) deplîng morţii, facţiuni religioase folosesc tehnologie uitată pentru propriul cîştig şi unde morţii au fost văzuţi colindînd tundra.

Cînd Împăratul se sinucide, cea mai mare dintre fiicele sale, Rika, este adusă acasă pentru a conduce imperiul Jamur, dar sinistrul Cancelar plănuieşte să scape de ea şi să revendice tronul pentru el.

Între timp un investigator superior din inchiziţia oraşului trebuie să rezolve uciderea  sălbatică a unuia dintre importanţii politicieni în timp ce îşi înfruntă demonii propriei vieţi, iar un afemeiat arătos îşi croieşte drumul în rezidenţa imperială manipulînd, dar şi cu un plan ascuns.

Cînd sînt primite rapoarte descriind moartea a zeci de mii de cetăţeni într-un genocid bizar în insulele nordice ale imperiului, membri de elită ai Gărzii Nopţii sînt trimişi în investigaţie. Se pare că, în acest ţinut de sub un soare roşu, lunga iarnă aduce mai mult decît zăpadă…

 

Mark Charan Newton a debutat acum doi ani cu romanul fantasy The Reef (Reciful), publicat de editura Pendragon. Anul trecut a publicat romanul de debut al primei sale serii fantasy, Legends of the Red Sun (Legendele Soarelui Roşu), Nights of Villjamur (Nopţile din Villjamur).

Aşa cum sugerează şi numele romanului, majoritatea acţiunii se petrece în oraşul Villjamur, capitala imperiului Jamur, un oraş şi un imperiu ce se confruntă cu o iminentă şi prevestită epocă glaciară. Voi admite încă de la început că m-am îndrăgostit de oraşul creat de Mark Charan Newton şi că găsesc Villjamur a fi un oraş vibrant şi plin de viaţă. Fiecare descriere şi scenă de acţiune care surprinde imagini ale Villjamurului imprimă viaţă acestui oraş, punînd cărămidă peste cărămidă în construirea unei aşezări urbane foarte realiste. Ceea ce m-a impresionat şi mai mult este faptul că Villjamur nu este doar un oraş dintr-o carte poştală, ci o imagine în mişcare, cu aproape fiecare simţ al cititorului implicat în imaginile sale. Fiecare reprezentare a oraşului implică sunete, mirosuri, mişcări, într-un cuvînt viaţă, şi cred că cu un efort de imaginaţie şi îndeplinind anumite condiţii Villjamur ar fi putut fi un oraş real.

În acest decor personajele şi evenimentele ce le înconjoară se vor dezvolta. Povestea urmăreşte un set de personaje de diferite condiţii şi de pe fiecare treaptă socială a imperiului Jamur. Şi, cum imperiul nu este locuit doar de oameni, setul de personaje include şi unul non-uman, un investigator rumel din Inchiziţie, Rumex Jeryd. Găsesc acest personaj împreună cu cel al comandantului Brynd Lathraea a fi cel mai mult pe placul meu. Cele două personaje implică o mare panoplie de sentimente, fiecare cu o poveste pe care le consider a fi cele mai interesante din imaginea largă a acestui roman. Voi adăuga aici şi povestea lui Dartun Súr, una care, pentru mine, a fost la fel de captivantă ca şi celelalte, deşi puţin nedezvoltată comparativ cu restul.

Dar, cînd un autor se angajează cu atît de multe personaje şi povestiri este uşor pentru unele dintre ele să devină mai puternice decît celelalte. Acesta este şi cazul lui Nights of Villjamur şi pare că în anumite momente Mark Newton uită firul poveştii unora dintre personaje. Există şi o întrebare în ceea ce priveşte ritmul romanului, cel puţin pentru mine. Cum am mai spus romanul urmează un set de personaje şi povestirile lor, dar în cîteva ocazii m-am surprins întrebîndu-mă unde sînt cîteva dintre personaje deoarece povestirile lor sînt uitate pe parcursul unor capitole şi ies din atenţia cititorului pînă cînd revin în centrul scenei din nou. Ajungînd la acest aspect cred că una dintre povestiri este grăbită, fără a se acorda atenţia cuvenită relaţiei dintre Randur şi Eir. Voi fi sincer pînă la sfîrşit şi voi recunoaşte că aceste două personaje nu prea sînt pe placul meu. Cred că Randur este un personaj puţin stereotip şi am simţit în majoritatea timpului că relaţia sa cu Eir este artificială. Iar Eir trece cu vederea mult prea uşor unele dintre problemele lui Randur, iar fiecare dintre ei sar mult prea repede în ajutorul celuilalt considerînd situaţiile lor.

Dar în ciuda acestor probleme consider că Mark Charan Newton reuşeşte să găsească balanţa între aceste personaje. Mă refer aici la faptul că deşi mi-au plăcut mai mult unele dintre personaje decît altele şi am fost mult mai interesat de povestirile lor cred că autorul reuşeşte să evite personajele plate. Fiecare dintre ele nu beneficiază de o caracterizare profundă, dar de asemenea nu sînt superficiale, şi considerînd că acesta este primul roman dintr-o serie ele beneficiază de spaţiu pentru a se dezvolta în continuare. Startul pe care l-au luat este bun. Mai sînt şi alte elemente ale romanului Nights of Villjamur care au spaţiu pentru dezvoltare şi am speranţe că Mark Charan Newton le va dezvolta. Mă gîndesc în special la Jurro the Dawnir, singurul reprezentant al unei specii străvechi şi care mi-a amintit foarte mult de ogierul Loial din seria The Wheel of Time (Roata Timpului) cu dragostea sa pentru cărţi şi dorinţa de a călători, Garda Nopţii, o trupă de soldaţi de elită şi de Ovinişti, un cult religios secret şi ilegal.

Am fost prins în magia romanului Nights of Villjamur, dar finalul romanului nu mi-a adus eliberarea şi am fost lăsat întrebîndu-mă despre sfîrşitul poveştii. Mark Charan Newton arată în romanul său un mare potenţial, pentru el ca scriitor şi pentru seria sa fantasy, Legends of the Red Sun. Cred că el poate sta fără nici o îndoială în galeria noilor nume de scriitori ai fantasy-ului epic şi îşi poate aduce contribuţia la o nouă mare generaţie de astfel de autori.

(1) banshee – spirite, mesagere ale tărîmului morţilor, în cultura irlandeză.

1192 vizualizari

Un comentariu

  1. Aspoiu spune:

    Aha, asta-i ala cu „moare SF-ul”…

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.