REVISTA NAUTILUS / Recenzii / Un maestru

Un maestru

Liviu Radu • 12:16 - 03.04.2009 • 

Lucius Shepard – Vînătorul de jaguari
Traducere de Laura Bocancios
Editura Nemira, 2008

shepard-jaguari.jpgNu găsesc cuvinte ca să-mi exprim plăcerea produsă de lectura acestui volum. Am găsit aici multe idei, tehnici, metode şi concepţii pe care le împărtăşesc şi eu. Am descoperit un talent original, care nu se sinchiseşte de opiniile şi prejudecăţile altora şi merge pe un drum propriu, care se dovedeşte a fi cel corect. Lucius Shepard poate fi pus alături de cei mai buni scriitori anglo-saxoni de literatură fantastică, poate fi comparat cu oricare scriitor contemporan din mainstream. Este unul dintre puţinii autori SF care nu sînt cu nimic inferiori – din punct de vedere strict literar – marilor scriitori.
Nu ştiu cîţi dintre autorii contemporani de literatură SF mărturisesc deschis că sînt admiratorii – şi, într-un fel, continuatorii – unor scriitori consideraţi „depăşiţi”, precum Maugham, Greene sau Conrad. Shepard face acest lucru, prin intermediul unuia dintre eroii săi, dar gestul său nu-i decît recunoaşterea unei influenţe care se vede uşor atît în stilul său, cît şi în tematică şi în abordarea acesteia. Poveştile lui Shepard se desfăşoară în locuri exotice – India, America Centrală, Vietnam, Spania – iar eroii săi sînt nişte exilaţi, nişte înstrăinaţi, frămîntaţi de probleme existenţiale, dornici să cunoască esenţa lucrurilor, să treacă dincolo de pojghiţa deţinerii de bunuri şi să ajungă la o armonie cu natura. Numai că natura aceea este, uneori, bizară, stranie, străină şi adversă, iar înţelegerea ei nu-i posibilă întotdeauna. Însă strădania este prin ea însăşi o cunoaştere, iar experienţele prin care trec aceşti eroi le îmbogăţesc sinele, în ciuda aparentului eşec.
Poveştile lui Shepard sînt frumoase, sînt interesante – chiar captivante – şi, mai ales, sînt morale. Shepard e un scriitor care se ia în serios şi care merită luat în serios.
M-am bucurat văzînd că povestirea care dă titlul volumului a fost considerată de cititori „cea mai bună povestire tradusă” a anului 2008. Mie mi-au plăcut  mai mult Salvador  (pentru atmosfera apocaliptică şi resemnarea aferentă acesteia), Sfîrşitul vieţii pe care o ştim (pentru curajul de a filosofa şi de a exprima idei care se potrivesc prea puţin cu conformismul generalizat din societate) şi O lecţie spaniolă (pentru insolitul imaginaţiei). Asta nu înseamnă că nu mi-au plăcut toate povestirile.
În concluzie, sînt un admirator făţiş şi declarat al lui Shepard. Cred însă că farmecul acestui scriitor n-ar fi putut fi apreciat la adevărata sa valoare dacă nu ne-ar fi fost oferită o traducere excelentă, pentru care Laura Bocancios merită apreciată.

1360 vizualizari

Un comentariu

  1. daria spune:

    o carte halucinanta pe care o descopar abia acum, cu incantare si uimire. de citit si recitit.

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.