REVISTA NAUTILUS / Recenzii / Un Freud electronic şi o poartă

Un Freud electronic şi o poartă

Liviu Radu • 15:04 - 04.06.2009 • 

Frederik Pohl – Poarta
Traducere de Mihai-Dan Pavelescu
Editura Nemira, 2008

pohl-poarta.jpgCitisem prima versiune românească, publicată de Pygmalion cu cîţiva ani în urmă, şi am recitit cartea de curînd, cu aceeaşi plăcere.
Romanul lui Pohl cuprinde două poveşti bine întreţesute, poveşti independente, de fapt, care au fost combinate doar pentru a da cărţii un  plus de culoare şi de interes.
Avem, în primul rînd, povestea navelor Heechee – nave cosmice despre care nu se ştie nimic din punct de vedere al construcţiei şi funcţionării – care călătoresc cu viteze supraluminice pe trasee necunoscute oamenilor. Se organizează un soi de loterie, se testează funcţionarea acestor nave la întîmplare, încercîndu-se să se descopere o legitate, o regulă, care să permită folosirea lor ulterioară în oarecare cunoştinţă de cauză. Evident, un asemenea mod de a acţiona este riscant, duce la accidente grave – dar şi la descoperiri epocale. Pentru a atrage voluntari, Societatea Porţii oferă recompense considerabile celor ce-şi pun viaţa în joc.
Partea aceasta – care descrie situaţia într-un mod foarte interesant, oferind frînturi de informaţii pe care trebuie să le punem cap la cap pentru a avea o imagine cît de cît inteligibilă a întregului – este cea mai reuşită şi cea mai captivantă din carte, ne prindem în jocul propus de Pohl şi înghiţim pe nerăsuflate toată povestea, dornici să aflăm cît mai mult. Mentalitatea celor care se duc la Poartă, în primul rînd ca să se îmbogăţească, dar şi pentru a-şi satisface orgoliul şi a avea parte de aventură, este evident inspirată de nenumăratele goane americane – goana după aur din California, din Alaska, după argintul din Nevada, după petrolul din Texas – care au marcat, într-un fel, spiritul american. Este o mentalitate a pionierilor, a celor care se îndreaptă spre ultima frontieră – indiferent dacă aceasta e pe pămînt sau în spaţiul cosmic. Lumea căutătorilor de artefacte Heechee e descrisă fără romantism, cu realism, chiar cu cinism.
Din motive  care ţin de arhitectura romanescă, Pohl ne oferă un al doilea fir narativ, care îşi doreşte să sublinieze caracteristicile personajelor, acest fir narativ constînd din analiza psihologică a eroului principal, analiză efectuată de un robot psihiatru. Ca idee, e o treabă interesantă. Din nefericire, psihologia e o chestie destul de subtilă, chiar Freud a revenit spre sfîrşitul vieţii asupra unora dintre afirmaţiile sale. Pohl şi-a dorit să fie şi în această privinţă un deschizător de drumuri şi a atacat un subiect puţin agreat la vremea aceea – ca atare, ne sîcîie cu tot felul de detalii care, în final, au ca scop să scoată la iveală faptul că eroul principal îşi ucide colegii de călătorie ca să-şi ascundă homosexualitatea latentă… Mărturisesc că partea aceasta a poveştii mi s-a părut forţată, că eroul nu corespunde – din cîte ştiu eu – ca structură psihică cu ce-ar fi vrut Pohl să fie, şi mai mărturisesc la fel de sincer că toate problemele lui Robinette (numele feminin al eroului masculin este evident menit pentru a sugera o anumită orientare sexuală) mi se par o pierdere de vreme, că aş fi preferat să aflu mai multe despre Poartă şi Heechee. Dar asta e opinia mea de individ conservator, care vrea să citească o carte pentru a se informa sau pentru plăcerea lecturii…

1023 vizualizari

2 Comentarii

  1. Jen spune:

    nu ne-a sacait destul, se pare, avand in vedere ca am terminat seria fara sa am vreo idee despre sau sa ma intereseze in vreun fel orientarea lui robinette…

  2. Flo spune:

    Salut,

    Am citit cartea pe nerăsuflate, si continuarea de asemenea (aștept cu nerăbdare si restul seriei). Mi-a plăcut, în mod deosebit, modul in care cele doua fire narative se completează unul pe celalalt, într-un mod asemănător cu acțiunea/flash-urile din filmul Memento (unul din favoritele mele).
    O carte care nu cred ca a dezamăgit vreun cititor vreodată.

    F.

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.