REVISTA NAUTILUS / Recenzii / Un final care putea să lipsească

Un final care putea să lipsească

Liviu Radu • 10:10 - 04.03.2009 • 
, ,

Philip Jose Farmer – Zeii lumii fluviului
Traducere de Gabriel Stoian
Editura Nemira, 2008

Voi rămîne un admirator al lui Farmer, în ciuda dezamăgirii produse de volumul final al Lumii fluviului (volum care, din motive editoriale, a fost împărţit în două). Dacă nu am fi avut de-a face cu două volume, poate că ne-am fi enervat cu toţii doar o singură dată, dar e posibil ca dimensiunile prea mari ale unei cărţi care şi aşa e excesiv de lungă şi de proastă să fi dus la decese premature, internări la ospiciu şi la reducerea drastică a numărului de cititori SF. Pentru că acest ultim volum – deci doar o jumătate de roman – este prea lung şi scris de un autor evident talentat (scena masacrului final, cînd roboţi ce întrupează personajele din Alice în Ţara Minunilor încep să ucidă invitaţii la petrecere, este remarcabilă) dar într-o la fel de evidentă pană de inspiraţie.
În realitate, eşecul finalului seriei Lumii fluviului este datorat  lipsei de idei. Farmer nu găseşte soluţia aşteptată de cititori – de fapt, imaginează un final care nu-i un final, ne oferă explicaţii parţiale şi nu îndrăzneşte să propună un motiv care să justifice o operaţiune de amploarea celei reprezentate nu numai de crearea unei planete purgatoriu, ci şi de operaţiunile premergătoare, adică de inventarea sufletului ce-i este atribuit fiecărui om. Evident, un asemenea subiect impunea o justificare de mare importanţă morală şi etică – sau cel puţin asta aşteptam eu. Iar Farmer a fost în stare să găsească asemenea justificări – dau ca exemplu romanul Inside Outside, care mi se pare extrem de inteligent şi de bine construit. În acest roman, Farmer descrie un soi de infern, pentru ca în final să se descopere că în locul acela sufletele erau pregătite înainte de naşterea oamenilor, pentru a li se inocula o anumită morală, o anumită etică.
De fapt, dacă mă gîndesc bine, am impresia că Riverworld s-a dorit a fi o replică la Inside Outside, adică o lume în care sufletele nu au nici un soi de condiţionare morală iniţială, iar oamenii – care ar trebui să descopere singuri că pot trece la un nivel superior doar dînd dovadă de o continuă perfecţionare etică – nu sînt în stare să-şi depăşească condiţia. Finalul romanului ar fi, în aceste condiţii, legat de propunerea lui Richard Burton ca oamenii să fie avertizaţi în legătură cu ce se aşteaptă din partea lor.
Din întîmplare, primul volum din Lumea fluviului pe care l-am citit este un volum independent – netradus încă în româneşte – în care se descriu aventurile lui Tom Mix, actorul de la începuturile Hollywood-ului, care este însoţit în peregrinările sale de-a lungul fluviului de un evreu din antichitate ce pare a fi adevăratul Iisus, un personaj ce nu seamănă de loc cu personajul biblic. Numai că în finalul romanului, acest Iisus este răstignit… şi atunci se comportă exact cum povestesc evangheliştii… Povestea aceasta, care nu-şi propunea să explice misterul Lumii fluviului, mi s-a părut mult mai bună. V-o recomand.
Şi propun să ne amintim de Lumea fluviului pentru ce are reuşit, nu pentru finalul pe care noi îl considerăm ratat pentru că ne-am aşteptat la mult mai mult decît a fost dispus Farmer să ne ofere…   

1096 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.