REVISTA NAUTILUS / Recenzii / Teroare, junglă şi Predator

Teroare, junglă şi Predator

Liviu Radu • 12:50 - 03.09.2009 • 
,

predator1.jpgJeff Vandermeer – Predator. Teroare în junglă
Traducere de Ştefan Pană
Editura Millenium Press, 2009

Predator, primul film din serie, a fost o chestie mişto, un film de acţiune cu elemente SF, destul de original la vremea sa. După care treaba a devenit comercială, au urmat tot felul de combinaţii şi complicaţii, a lipsit doar Predator vs. Dracula – sau am ratat eu filmul ăla.

Romanul lui Vandermeer poate fi un scenariu pentru încă un film din seria Predator. Evident, cartea se adresează celor care au văzut măcar primul film, folosind toate clişeele de până atunci şi introducând puţine lucruri noi.

Ba mă înşel. De data asta, Vandermeer introduce şi regula zece negri mititei – adică personajele se află pe o insulă de pe care nu pot pleca, deci te aştepţi să fie măcelărite pe rând.

Mai mult, autorul complică un pic lucrurile, adăugând ghiveciului şi nişte piraţi thailandezi sau malaiezieni (ce contează, nişte asiatici, acolo!), conduşi de o femeie.

Da… dar faţă de ceea ce ştiam din alte filme (scuzaţi, cărţi… ba scuzaţi, tot filme e corect), de data asta avem motivaţia celor care se opun predatorului, în sensul că unul dintre cei de pe insulă plus şefa piraţilor au ceva personal cu extraterestrul, care le-a ucis persoane dragi.

Oricum, avem măcel din plin, mor sute de persoane – primul film e chestie pentru copii de grădiniţă, zău.

În final, omul e mai tare decât extraterestrul, deci binele învinge.

Iar ca totul să fie şi mai frumos, adevăratul erou al cărţii, Horia Ursu – el însuşi şi în persoană, soţul lui Luci şi tatăl Ştefanei, deghizat pentru fraieri în luptător de circ şi traficant de tot felul de chestii, dar noi ştim că era, de fapt, omul cu drujba care face treburi mult mai periculoase decât îşi imaginează Vandermeer, conducând o editură în România – scapă cu viaţă! Adică masacrul n-a fost chiar complet.

Sigur, pentru ca tacâmul să fie complet mai avem şi doi KGB-işti, un solist dintr-o trupă de… de ce oare? hard punk? extraheavy? nu contează, un solist, acolo… şi mai avem o bucată Bogdan Hrib, ucis în mod destul de blând de un urs (pe care nu-l chema Horia)…

Autorul s-a distrat de minune, hai să ne distrăm şi noi şi să nu cerem mai mult decât ni s-a dat: adică o carte uşurică, tocmai bună să uiţi de problemele de la serviciu.

2126 vizualizari

Un comentariu

  1. […] recomand cu toată căldura pentru recenziile lui Liviu Radu (care scrie, între altele, despre PREDATOR: TEROARE ÎN JUNGLĂ de Jeff VanderMeer), Adi Buzdugan (care a citit antologia MILLENNIUM FANTASY & SCIENCE FICTION) […]

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.