REVISTA NAUTILUS / Recenzii / Stăpînul cîntecelor

Stăpînul cîntecelor

Liviu Radu • 15:37 - 05.05.2009 • 

Orson Scott Card – Stăpînul cîntecelor
Traducere de Mihai Dan Pavelescu
Editura Nemira, 2009

card stapinulO poveste foarte frumoasă, destul de sentimentală, despre manipulare – şi care este, ea însăşi, o formă de manipulare.
Avem, deci, o poveste despre un copil genial – oare de ce scrie Card poveşti despre diferite variante ale lui Ender la diferite vîrste, revenind cu înverşunare asupra copilăriei? – sortit să fie obiect de distracţie unui conducător foarte puternic, dar cu oarecare gust artistic, încît să simtă nevoia ca în momentele de destindere să asculte o muzică menită să-i răscolească simţurile. Şi avem o poveste despre rolul artei – un rol în care artistul nu-i decît un manipulator care exploatează sentimentele spectatorilor, pentru că admiratorul operei de artă este cel care se regăseşte în ea şi care apreciază în respectiva operă de artă doar ce există şi în el.
Avem o poveste despre putere şi cucerirea ei – dar, mai ales, despre păstrarea ei – şi despre cei din jurul puterii.
Avem o poveste despre o Casă a Cîntecelor care-şi asumă rolul divin de a-i manipula pe cei puternici, de a dirija indirect soarta miliardelor de oameni.
Avem o poveste despre sacrificiu, despre datorie, despre rolul fiecăruia în mecanismul imens şi complicat al societăţii.
Avem o poveste despre talent şi aparenta lipsă de talent – pentru că lipsa de talent dintr-un domeniu poate să însemne talent în alt domeniu, totul e să-ţi găseşti drumul propriu.
Avem o poveste despre un cerc ce se închide în final, în maniera străvechilor indieni, care îşi planificau viaţa astfel încît să parcurgă în modul cel mai serios şi mai dedicat toate formele fundamentale ale trăirii vieţii.
Avem o poveste scrisă ca o adevărată poveste, cu detalii atunci cînd trebuie, şi cu rezumarea a treizeci de ani de viaţă în cîteva pagini.
Avem o poveste pentru cei cărora le plac poveştile.
Iar povestrea aceasta mi-a plăcut.
Mi-a plăcut tocmai pentru că pretinde că-i doar o poveste. Iar acest lucru e doar o altă formă de manipulare. Card rîde, crezînd că ne-a păcălit, dar undeva, ascuns în spatele său, adevăratul Stăpîn al poveştilor zîmbeşte…

786 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.