REVISTA NAUTILUS / Recenzii / Soarta horror a unui roman horror

Soarta horror a unui roman horror

Liviu Radu • 12:50 - 03.09.2009 • 
, ,

copiiipierduti2.jpgPeter Straub – Copiii pierduţi
Traducere de Alexandra Dănilă
Editura Tritonic, 2009

Peter Straub, unul dintre marii autori de literatură horror, este puţin cunoscut la noi în ţară (şi cunoscut mai mult în calitate de colaborator al lui Stephen King), deşi este laureatul unor premii de prestigiu şi este apreciat de multă vreme de amatorii de literatură horror.

M-am bucurat aflînd că editura Tritonic ne va oferi unul dintre romanele sale – pentru că îl admir în mod deschis pe Straub de cînd am citit Floating Dragon, cu vreo douăzeci de ani în urmă – dar am descoperit, cu oarecare surpriză, că respectiva editură nu-şi promovează corespunzător cartea. Sigur, cei cîţiva pasionaţi ai genului au auzit de roman şi bănuiesc că s-au grăbit să-l cumpere. Dar la noi genul horror e puţin cunoscut, deşi am descoperit că au fost publicate o serie de cărţi bune – cam pe furiş, de parcă ar fi fost ceva ruşinos. Au văzut lumina tiparului la noi romane ale lui Bram Stoker, James Herbert, Koji Suzuki şi ale altor autori, dar publicul larg l-a reţinut doar pe Stephen King (ce-i drept, acestuia i-au fost publicate o mulţime de cărţi). Ca atare, bănuiesc că romanul lui Straub e un eşec financiar şi va reprezenta un motiv pentru a se evita publicarea altor romane din acelaşi gen. În realitate, avem şi de data aceasta de-a face cu o strategie editorială care funcţionează rareori – aceea de a se publica volume care ar trebui să se vîndă de la sine, pentru că sînt renumite în alte ţări. Ca de obicei, avem şi de data aceasta de-a face cu un grup de cunoscători, care apreciază opera lui Straub, dar care nu au cum să influenţeze piaţa. Fără o promovare corectă şi eficientă, nu poate exista nici vînzare.

E păcat, pentru că avem de-a face cu un horror bine scris. Peter Straub foloseşte ingredientele obişnuite: o casă  macabră, o sinucidere bizară, o dispariţie la fel de bizară, o fantomă, un ucigaş în serie… Modul în care foloseşte aceste ingrediente demonstrează că Straub are un talent aparte. Lectura demarează greoi, dar apoi devine captivantă, iar atmosfera… atmosfera este cu adevărat terifiantă, Straub reuşeşte să transmită cititorului groază, teroare şi oroare.

Am fost încîntat de carte – dar eu sînt un fan al genului horror de multă vreme şi, după cum am mai spus, un admirator al lui Peter Straub. Vă recomand oricum romanul – poate descoperiţi un gen pe care l-aţi ignorat pe nedrept.

1752 vizualizari

4 Comentarii

  1. mircea spune:

    Excelent ‘Floating Dragon’. Ar fi fost, poate, o alegere mai nimerită ca primă traducere Straub în română. Dar pentru a merge aproape la sigur, eu aş fi ales şi cu ochii închişi ‘Ghost Story’. Păcat, sper să nu se fi ratat definitiv şansa acestui autor senzaţional în ţara noastră.

  2. A. Buzdugan spune:

    Cu tot respectul, din toate acele nevoi, trebuinte, dorinte (enumerate in articolul „De ce publicam”)nu se poate deduce ca „dorinţa de a fi publicat nu-i chiar un semn de normalitate psihică” ! Dorinta de a-ti impartasi gandurile, de a lasa ceva in urma ta (nemurire platoniciana), de a face parte dintr-un grup, necesitatea confirmarii unui talent etc. tin de normalitate.

    E firesc ca un om sa-si doreasca bani, glorie, intelegere sau confirmare prin publicarea scrierilor sale sau prin alte activitati!

  3. liviu radu spune:

    domnului buzdugan: finalul articolului se dorea a fi o gluma, care voia sa scoata in evidenta faptul ca toata lumea vorbeste despre nevoia de a scrie, dar nimeni nu recunoaste ce l-a impins sa publice. pentru ca, de fapt, e vorba de lucruri si motivatii diferite. Si daca scrii pentru ca simti nevoia sa comunici ceva, patrunderea in infernul publicarii dovedeste incapatanare sau masochism…

  4. A. Buzdugan spune:

    @ Liviu Radu – Exista intr-adevar o hiba! Deasupra scrisului planeaza (permanent?) paranoia si pare foarte firesc sa fie extinsa asupra actului publicarii.
    Daca-i o gluma legata de cosmarul publicarii, nici o problema, aici putem rade impreuna! 🙂

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.