REVISTA NAUTILUS / Recenzii / Short stories si povestiri

Short stories si povestiri

Michael Haulica • 14:13 - 13.02.2008 • 

Revista sfSci-Fi Magazin nr.5

Cea mai recentă apariţie a revistei Sci-Fi Magazin (nr.5, februarie 2008) conţine şase povestiri publicate după anul 2000, una din 1972 (dar e un premiu Hugo!) şi una din 1987 (un cyberpunk din anii de aur ai subgenului). N-am înţeles de ce, în preznetările autorilor, se foloseşte cu îndîrjire termenul short story, cîtă vreme în limba română exisă cuvîntul povestire (folosit totuşi într-un singur caz). Cele opt povestiri sînt semnate de patru autori încă necunoscuţi publicului român (dar şi de mai mică importnaţă, iar textele lor arată şi de ce) şi patru autori cunoscuţi iubitorilor de SF de la noi: R. A. Lafferty, Paul di Filippo, Walter Jon Williams şi Ted Chiang, doi dintre ei fiind şi capetele de afiş cutextele lor de Hugo (Lafferty) şi Hugo/Nebula/Locus (Chiang).

Textul lui R. A. Lafferty, „Fiul Euremei“ (1972) este cel mai vechi şi se simte asta în „cuminţenia“ lui, în „poanta“ unui personaj prost într-o lume deşteaptă, însă e vorba despre unul dintre acei proşti care fac lumea să meargă înainte. Dar „nu taurii cei mai sănătoşi şi nici vitele cele mai bune nu descoperă noi pajişti. Doar animalele rănite o iau pe drumuri noi“. Albert e atît de prost încît trebuie să inventeze mereu maşini care să facă treaba în locul lui (să scrie, săs ocotească etc.). E genul  de poveste care se bazează doar pe o idee SF, tot ce face autorul este să exprime acea idee. Erau anii ’70, desigur…

Povestea lui Ted Chiang, „Iadul este acoo unde nu există Dumnezeu“ (2001), este bomboana acestui număr 5 al revistei. Pentru mine Ted Chiang este un maestru. Dacă ar fi să atribuim scriitorilor grade cum se face în lumea şahului, aş zice că Ted Chiang este un mare maestru internaţioal al prozei scurte. Banal, nu? Exact cum e şi fraza cu care începe această povestire, o frază pe care (ne vine să zicem) oricine e în stare s-o scrie, poate am citit de zeci şi sute de ori aşa ceva, poate. Dar e una dintre frazele de început care m-au încîntat (poate şi datorită simplităţii ei?): „Aceasta e povestea unui om, pe nume Neil Fisk, şi a modului în care a ajuns să-l iubească pe Dumnezeu“. N-am să fac un rezumat al poveştii, n-am să spun în două fraze cum ajunge Neil Fisk să-l iubească pe Dumnezeu şi, mai ales, să înţeleagă ce înseamnă asta. „Dumnezeu nu e drept, spunea el, Dumnezeu nu e bun, Dumnezeu nu cunoaşte mila şi, dacă veţi înţelege asta, vă veţi apropia de adevărata credinţă.“ Şi, tot în finalul povestiri, spune Chiang: „Pentru cei mai mulţi locuitori ai săi, Iadul nu e foarte diferit de Pămînt; principala pedeapsă a celor de aici e regretul de a nu-L fi iubit îndeajuns pe Dumnezeu cît au fost vii.“ Textele lui Ted Chiang sînt de citit, pentru că tot ce spune el este important. Ted Chiang nu face parte dintre scriitorii care au o idee SF şi o exploatează, o povestesc (o dramatizează, dacă vreţi). Ted Chiang este un scriitor ale cărui personaje au viaţă complicată, sînt, se poate spune, asemenea cititorilor lui.

Walter Jon Williams este prezent în acest număr 5 cu un text din 1987, „Vremea lupilor“. Trafic cu extratereştri, Uzbekistan, Japonia, unităţi speciale de poliţie, implanturi, dar şi teme folosite în ultimii ani de literatura post-cyberpunk: asigurarea de clonă, salvarea memoriei unui om. Este un text cyberpunk „în dulcele stil clasic“, pentru nostalgici, fără mari calităţi literare, dar cu destule satisfacţii pentru iubitorii de SF.
„Ailoura“ (2002) de Paul di Filippo este o poveste cu personaje venite de pe insula doctorului Moreau, o poveste banală – fiul natural dezmoştenit printr-un complot „de familie“ – pe care am mai citit-o de nenumărate ori în variantă mainstream, beneficiind de această dată de o scenografie barocă, fantastă, bine lucrată de Paul di Filippo. O lectură plăcută.

Şi cam asta ar fi de reţinut.

O veste bună: se pare că traducătorii/redactorii şi-au mai intrat în mînă, versiunile româneşti sînt mai fluente, lectura nu mei e împiedicată atît de des de erorile de traducere/neglijenţele de redactare. Acest număr 5 este mult mai îngrijit lucrat. Asta nu înseamnă că nu e încă loc pentru mai bine. Mai este de lucru, dar Sci-Fi Magazin este pe drumul cel bun, şi care ar putea fi acest drum, altul decît transformarea ei într-o revistă de referinţă în peisajul SF românesc? Deocamdată felicitări pentru ambiţia de a scoate o revistă SF, pentru puterea de a tipări cele cinci numere şi să ne vedem sănătoşi la nr. 50 cu texte cît mai proaspete şi cît mai bune. Inclusiv ale autorilor români.
 

1937 vizualizari

6 Comentarii

  1. George Lazar spune:

    Multumesc, Mike, pentru urarea finala si felicitari pentru curajul de a scoate o revista online. La Nemira.

    In no. 6, pe martie, dedicat Zilei Femeii, avem o autoare valoroasa, Mioara Mustata, din Romania, cum iti place tie. Inca o data, nu diferentiem ceea ce publicam in romani si restul lumii si nu incercam sa ii incurajam pe primii ca pe o specie pe cale de disparitie.
    SF-ul este fie publicabil fie nu, indiferent nationalitatea celui ce il scrie.
    Nu stiu daca ai clauze de exclusivitate cu Nemira, insa daca iti este permis, te asteptam cu un editorial (invitatie valabila pentru toti) in revista.

  2. Sagy, spune:

    Ar fi pacat ca sci-fi magazin sa-si inceteze existenta dupa cel- de-al 6 lea numar.
    Din zvonurile care au ajuns pe urechea mea, erau garantate 6 numere.. si incertitudine dupa…
    Direct de la sursa: care va fi evolutia revistei?

  3. George Lazar spune:

    Nu am stiinta despre asemenea zvonuri. Nu avem nici cea mai mica intentie sa incetam sa scoatem revista chiar daca vinzarile sunt sub prognoze. Avem o problema cu distributia insa speram sa o rezolvam concentrindu-ne pe incheierea de abonamente.
    Este adevarat ca am incheiat abonamente doar pentru 3 sau 6 luni insa am facut asta din motive de pret. Cu toate ca s-a scumpit tiparul si valuta (cu care platim drepturile de publicare) am hotarit sa pastram deocamdata pretul de coperta.

  4. michael spune:

    nici eu n-am auzit astfel de zvonuri. afirmatia „sintem pregatiti pentru 6 numere” nu cred ca poate fi extrapolata la „si dup-aia nu se stie”. am incredere in george ca va reusi sa duca revista inca multa vreme.

  5. Nicolae C. Ariton spune:

    Ma intristeaza asemenea zvonuri si ma bucura ca nu sunt adevarate. Nu stiu daca revista are probleme cu distributia, ea a ajuns foarte bine si la Tulcea. Este, insa, o mare problema cu vanzatorii de la chioscuri care nu stiu unde sa o aseze, deoarece nu se incadreaza in nici o categorie cunoscuta de ei. O plimba de colo, si daca nu esti in tema, habar nu ai de existenta ei. Cred ca ar mai trebui putina reclama – care stiu ca este scumpa – pentru ca fani sf s-ar mai gasi, imprastiati de vremuri, ce-i drept, dar ei inca exista…

  6. George Lazar spune:

    Intre timp a aparut si nr. 6
    Stiu ca difuzorii au o problema, e chiar greu de pronuntat. Ne-am asumat toate astea si vrem sa ne concentram in zona abonamentelor.
    Ii facem reclama, pe paginile web ale ziarelor locale, in suplimentele TV etc. O campanie mai agresiva ne-ar papa prea rapid bugetul pe care preferam sa-l cheltuim pentru traduceri.

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.