REVISTA NAUTILUS / Recenzii / Scorneli de moş

Scorneli de moş

Liviu Radu • 15:38 - 01.12.2012 • 

Ştefan Ghidoveanu – Cele 1001 scorneli ale Moshului SF

Editura Millennium Books, 2012

 

Titlul exact al volumului este Cele 1001 de scorneli ale Moshului SF. Ficţiuni speculative alese şi prezentate de Ştefan Ghidoveanu. Această culegere de texte îşi propune să prezinte cititorilor texte care i-au plăcut lui Ştefan, adică selectate subiectiv, după cum declară el însuși în introducere. Deci nu mai avem de-a face cu o antologie tematică sau de identitate ideologică a autorilor, ci cu un grupaj de povestiri care reprezintă gustul antologatorului (poate termenul mai corect ar fi culegător, pentru că Ştefan susţine că nu-i o antologie).

Într-un fel, volumul reprezintă un pas înainte faţă de ultimele antologii, cu pretenţii tematice. O antologie tematică are avantajul de a strânge între aceleaşi coperte texte înrudite – şi dezavantajul că unele texte pot fi prea înrudite, iar cititorul nu le mai poate aprecia valoarea în mod obiectiv, repetarea aceloraşi teme putând duce la suprasaturare psihică şi la respingerea unor povestiri interesante în sine. Antologatorii cu experienţă (a se vedea doamna Datlow) preferă să adune, pe lângă poveştile ce se încadrează în temă, şi unele care nu prea au de-a face cu subiectul, tocmai pentru a obţine acea variaţie necesară unui echilibru intelectual. Ca amuzament, v-aş aminti că ultimele două antologii tematice apărute la noi, Steampunk – a doua revoluţie şi Dincolo de noapte. 12 feţe ale goticului, antologii reuşite de altfel, au avut ca piese de rezistenţă tocmai texte care nu aveau legătură cu subiectul (povestiri foarte bune, de altfel). Ştefan Ghidoveanu a strâns în volumul său poveşti foarte variate, şi ca dimensiuni, şi ca subiect, şi ca gen. Acestea au în comun un singur lucru: sunt printre cele mai bune povestiri ale autorilor respectivi. Ca atare, rezultatul e impresionant. Dacă mai există cineva care are îndoieli în legătură cu  potenţialul creativ şi cu talentul autorilor români, atunci acest volum este menit să le spulbere. Da, avem autori talentaţi şi cu imaginaţie, soarta ficţiunii speculative e pe mâini bune.

Vreau – în primul rând – să subliniez meritele lui Ştefan Ghidoveanu, un om aparte, pentru care nu găsim întotdeauna cuvintele frumoase pe care le merită. Insistent și tenace, nu se lasă până nu duce treaba la capăt. N-a lucrat niciodată cu jumătăți de măsură și n-a acceptat așa ceva nici din partea celor cu care a colaborat. Glumesc, uneori, spunând că-i sâcâitor – și nu-i place când îi spun, pentru că, din punctul său de vedere, nu-i nimic exagerat, e vorba doar de o atitudine normală, necesară pentru a face o treabă așa cum se cuvine. Sunt mulți cei care i-au rămas datori pentru ajutorul acordat neprecupețit, de fiecare dată când au avut nevoie – mă număr și eu printre ei. Nu mai pomenim de activitatea sa neîntreruptă de promovare a literaturii SF.

Câteva impresii generale, în legătură cu textele selecţionate de Mosh.

Adrian Buzdugan ne oferă o poveste cu un titlu baroc: Scrisoarea lui Mil Neajlov din Deveselu către fratele său Grigore din Craiova. O distopie caracterizată de un umor  plin de sarcasm şi de un limbaj cocălăresc. O demonstraţie impresionantă a talentului lui Buzdugan (a se vedea şi textul scris în limbaj arhaic din Galileo 4).

Mecanism de autoreglare al lui Ciprian Mitoceanu e un text reuşit ca scriitură şi cu o idee foarte originală. Ca să despic firul în patru (Mitoceanu te incită la aşa ceva, probabil are ceva de victimă sigură), îi atrag atenţia autorului că nu povesteşte nimic despre cele două milioane de cadavre şi de mirosul răspândit de acestea, având în vedere că eroinele sale vieţuiesc liniştite în mijlocul lor…

Ioana Vişan ne oferă în Defazaj o poveste captivantă, cu iz poliţist şi cu transfer de conştiinţă de la o persoană la alta. O poveste plină de ritm şi bine scrisă.

Liviu Radu – Golem, golem. Mă bântuie ideea de a scrie o recenzie la un text propriu, dar presupun că aş fi prea critic, aşa că-i las pe alţii. Oricum, mie mi-a plăcut povestea.

Ştefana Czeller  – Exilul. O poveste SF care, treptat, devine altceva, iar finalul este copleşitor. Fata asta ştie să se joace cu emoţiile noastre.

Cristian M. Teodorescu, ne oferă în Spaţiul fazelor o poveste plină de sarcasm (şi de idei interesante) din lumea cercetătorilor.

Antuza Genescu, în Metafagie, ne spune povestea unei femei foarte frumoase, dar care provine dintr-o plantă. Ca de obicei, Antuza scrie minunat, iar povestea ei SF are şi nuanţe de horror. O combinaţie delicioasă.

Raluca Băceanu este, după cum am mai spus, o tânără domniţă care trebuie urmărită cu atenţie (Ioana Vişan şi Stefana Czeller  au ajuns deja în faza de scriitoare consacrate, iar Raluca le calcă pe urme). Povestea oferită de ea – Pedeapsa –  conţine elemente de dark fantasy şi de horror şi este bine scrisă. Şi fata asta simte o plăcere sadică să se joace cu emoţiile noastre.

George Lazăr  – încă un text foarte reuşit al acestui coleg de meserie (adică absolvent de Automatică, secţia calculatoare, de aia e  deştept, ca mine): Povestea ultimului şoarece de bibliotecă. O combinaţie de SF cu fantastic, un text cu morală subtilă.

Lucian Vasile Szabo ne povesteşte, în Glonţul din creier, lumea din ochi, despre revoluţia din Timişoara. Un text fantastic inspirat de evenimentele trăite de autor. Impresionant.

Ana Veronica Mircea – Întoarcerea vrăjitorului. Un text fantasy mai lung, mai degrabă o nuvelă, care ne demonstează (dacă mai era nevoie de o asemenea demonstraţie) că tuşa Vero ştie să scrie. Așteptăm romanul.

Michael Haulică – Glitcherine. Încă o poveste din ciclul Inland, scrisă cu acelaşi talent pe care îl cunoşteam.

Narcisa Stoica – Regina Nopţii. O poveste într-un ritm trepidant, cu un entuziasm cuceritor şi cu nişte personaje care îţi câştigă instantaneu simpatia. Fata asta creşte, creşte… abia aştept să-i citesc romanul.

Marian Coman – Albiliţa. O poveste fantastică despre copilărie şi inocenţă. Impresionant.

Roxana Brînceanu – O nouă casă. O poveste SF frumoasă, de factură clasică.

Oliviu Crâznic – Spiriduşii albi. O poveste horror, în stilul fantasticului anglo-saxon de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Frumos scrisă, cu subiect original şi interesant. Oliviu reuşeşte să se menţină pe un trend ascendent. Bravo lui.

Sergiu Someşan – Făuritorul de vise. O distopie  inspirată de realitate, un text deosebit de actual, scris cu multă simţire. Excelent.

Florin Pîtea – Cartea cu scoarţe de argint, ferecate. În aparenţă, un subiect banal – povestea unui obiect care trece din mână în mână. Intervine însă talentul lui Pâtea, care transformă subiectul cel banal într-o combinaţie de fantasy, SF şi basm, adică într-o poveste minunată. Unul dintre cele mai bune texte ale lui Pîtea, unul dintre cele mai bune texte din volum.

Sper ca această culegere  – atât de reușită – să fie doar prima dintr-un șir lung de asemenea volume.

2570 vizualizari

4 Comentarii

  1. Florin Pîtea spune:

    Vă felicit pentru prezentare şi vă mulţumesc pentru apreciere.

  2. […] încheiatul târg de carte Gaudeamus. Iar recenzia, semnată de Liviu Radu, poate fi citită în revista online Nautilus, realizată sub oblăduirea editurii […]

  3. […] Truţă sub egida editurii Nemira. Din sumar vă recomandăm: recenziile lui Liviu Radu (inclusiv o primă recenzie la Cele 1001 de scorneli ale Moşului SF, antologia lui Ştefan Ghidoveanu lansată de Millennium […]

  4. […] cei interesaţi, accesaţi aici (pentru Scorneli) şi aici (pentru ceva sânge […]

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.