REVISTA NAUTILUS / Recenzii / Sci-Fi Magazin nr.6 (martie 2008)

Sci-Fi Magazin nr.6 (martie 2008)

Michael Haulica • 16:21 - 17.03.2008 • 

Cea de-a şasea apariţie a revistei Sci-Fi Magazin este un gest tandru şi de curtoazie al editorilor botoşăneni, adunînd în cuprinsul ei texte scrise în exclusivitate de femei. Printre ele şi o româncă, ceea ce poate însemna că – dacă n-o fi fost vorba de acea floare cu care nu se face primăvară – s-a dat dezlegare la scriitorii români.

Piesele de rezistenţă sînt „Dintre toate stelele strălucitoare“ de Nancy Kress (Nebula 1985) şi „Ziua de dinaintea revoluţiei“ de Ursula K. Le Guin (Nebula şi Locus 1974). Şi cum ar putea să nu fie altfel, avînd în vedere că este vorba despre două dintre cele mai cunoscute scriitoare din lume şi două texte de Nebula?
După ce am citit revista, preferinţele mele au mers însă spre alte texte. Să fie de vină anii ’74 şi ’85, cam depărtaţi de prezentul în care parcă aştepăm altceva de la povestirile SF? Sau poate doar subiectivitatea cititorului/comentatorului?
Kameron Hurley, în „Femeile care ne-au cucerit“, ne oferă o frîntură de poveste, nişte notiţe. Doar ideea unei lumi în care femeile (venite din stele!) sînt conducătoare.

În „Fă ceea ce-ţi doreşti“, Heather Lindsley vorbeşte despre marketing, publicitate, despre inducerea chimică a dorinţei de a cumpăra şi de a consuma.
Mioara Musteaţă, românca, este membră a AtelierKult, locul în care i-am văzut primele povestiri. Textul din ultimul număr al Sci-Fi Magazin, „S.O.S.“, povesteşte despre o planetă, Doral, teraformată, colonizată, în solul căreia se descoperă straturi succesive de cenuşă. Sînt pericole care bîntuie pe-acolo… S.O.S. este serviciul de salvare. Îmi pare că este doar un început. O punere în temă. Povestea de-abia de aici încolo ar trebui să înceapă.
Ar mai fi de pomenit „Ieşire fără salvare“ a lui Ruth Nestvold, o poveste postumană, despre transformarea omului, transformarea fizică în altcineva (dar parcă nici chiar în stradă să se producă acea transformare!), dependenţa de transformare, consecinţele acestei transformări, combinaţia dintre inteligenţa umană şi cea artificială. Interesantă ca tematică, un gen de text mai puţin publicat pe la noi. Să recunoaştem că sîntem cam săraci în zona post-cyberpunk-postumanism! De citit (în ciuda sfîrşitului cam brusc, cam poetic). Măcar aşa, ca să vedem ce se mai scrie în lume în aceşti ani.
Preferata mea este „Okanoggan Falls“ de Carolyn Ives Gilman. O poveste de dragoste între o pămînteancă şi un extraterestru. O poveste care se înfiripă uşor-uşor, reliefată prin mici detalii, gesturi, vorbe. Wattesooni sînt invadatorii. Uscaţi, se spălau doar cu nisip – motiv pentru care vor să mute orăşelul în altă parte pentru a putea exploata cremenea din zonă. Le dau pămîntenilor trei luni pentru a se pregăti de strămutare. Numai că în aceste trei luni… se întîmplă minunea: căpitanul Groton se îndrăgosteşte de soţia primarului. Şi, aşa cum e la ei, ia forma în care femeia care îi alege vrea să-i vadă: „Groton era dovada vie a infidelităţii ei“. Ea este cea care, de fapt, l-a transformat în om. Umanizat, în final este repudiat de ai săi. Dar vedem că, pe pracurs, nu numai forma i se schimbă, ci şi concepţiile. Dacă la început Groton era de părere că „Viaţa nu e dreaptă. Dreptatea e un concept prostesc. Lupta aduce doar deziluzii“, în final, părerea lui faţă de tot ceea ce se întîmplă este „E nedrept“. Interesant este şi drumul înţelegerii fiinţei umane. Zice Groton: „Se pare că duceţi un război împotriva corpurilor voastre“. Ca şi disputa lingvistică determinată de drumul de la „a cădea în cursă“, adică „a fi înşelat“, la „a-i cădea cineva cu tronc“, adică „a se îndrăgosti“. Şi mirarea extraterestrului: „Deci folosiţi acelaşi verb pentru a fi înşelat şi a te îndrăgosti?“.

Un alt text care mi-a atras atenţia este „Acolo unde cresc merele aurii“ de Kage Baker. O povestire marţiană, despre colonişti împărţiţi în două: agricultori şi Cărăuşi. CAM este Colectivul Agricultural Marţian. „tot ce avea nevoie un membru bun al Colectivului se putea găsi în magazinele CAM şi, dacă nu se găsea acolo ceva, înseamnă că nu era cu adevărat nevoie de acel lucru şi, cu siguranţă, nici nu-l dorea cineva“. Lucruri cunoscute, de parcă Baker ar fi trăit măcar cîţiva ani prin estul Europei. Sau prin societăţile de mormoni din State. O poveste despre doi băieţi de doisprezece ani, unul din CAM şi unul, fiu de Cărăuş, fiecare dorindu-şi să trăiască în felia celuilalt de lume. O poveste solidă, bine scrisă, bine articulată, placută la lectură.
Ei, dacă am găsit două povestiri care chiar să-mi placă (plus una măcar interesantă)… însemană că e bine. Bine pe care îl doresc şi în continuare redactorilor revistei Sci-Fi Magazin.
 

 

1109 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.