daca se poate, v-as fi recunoscator daca ati inlocui imaginea de coperta cu cea finala.
liviu, multumesc pentru lectura.

S-a rezolvat cu coperta

multumesc mult, liviu. tu mereu ma faci sa rosesc cind vorbesti despre mine. despre coperta ce sa zic? astept sa se intoarca redactorul nautilusului din concediu sa mai repare pe ici pe colo.

ia uite, s-a si reparat! mersi, kvala. dar cum o fi aparut poza aia? ca nicaieri nu s-a spus ca a aparut cartea cu coperta respectiva. in fine. bine ca s-a rezolvat.

Np, Mike, a fost prima coperta gasita pe net pe care mi-au cazut ochii, nu mi-am dat seama ca era coperta de lucru. Bine ca s-a rezolvat.

Coperta cu Adriana Bahmutan ?!!!!!

Domnu’Radu! Daca ar vorbi cineva despre mine in felul asta, m-as duce sa vomit. Asta e ‘pupincurism pe fata’, indiferent de calitatea textelor.

Draga domnule Martin,
Nu-i nici un pericol sa vorbesc despre dumneavoastra intr-un asemenea mod, incat sa va duceti sa vomitati. Da, daca as reusi sa fac rost de volumul de povestiri, poate ca as spune lucrurile frumoase pe care le merita, dar intrucat ultima carte scrisa de dumneaoastra pe care o am este Elogiul muncii de partid… Oricum, multumesc ca recunoasteti ca pupincurismul pe care il practic are in vedere a anumita calitate a textelor.

Aspre cuvinte, domnule Martin, aspre… Pe de alta parte ditirambii domnului Liviu Radu ar fi fost utili in urma cu niste ani. Pentru ca mi-e greu sa-mi amintesc vreun text original al domnului Haulica si pe care sa-l fi scris in, sa zicem, ultimii cinci ani. Cit despre valoare… fuse, fuse si se duse, vorba olteanului. Pentru ca unele texte din cele vechi ale domnului Haulica chiar sunt texte literare oneste. Un lucru e clar: dumnealui a renuntat demult sa mai scrie literatura. Cred ca putem spune ca, daca a suferit vreodata de “boala literaturii de calitate”, aceasta boala i-a trecut fara sa lase in urma sechele.

@victor martin: adriana bahmutan? ciudat sistem de referinta… cit despre “pupincurismul” pe care il acuzi…. sint acri strugurii, nu?

ce-i drept e drept.
textul lui l.r. este chiar prea straveziu de slugarnic. curat orgasm coane fanica!
radu mamii radule, daca vrei sa fii credibil, gaseste si niste defecte ale idolului (sa nu-mi zici ca n-are ca te cred curcile!) si strecoara-le juicios prin eseu. altfel, din toata aceasta mirozna de dulceata de trandafiri cu aromatizant synthetic, duhoarea sicofanteriei razbeste si mai abitir.

pentru mircea s.
Hai sa presupunem ca textul este exagerat de laudativ si ca michael haulica nu are calitatile literare pe care i le vad eu. Ca orice recenzie, este subiectiva si reprezinta un punct de vedere pe care nu trebuie sa-l impartaseasca si altii (desi o recenzie onorabila ar trebui sa exprime un punct de vedere acceptat de cat mai multa lume). Dar de unde pana unde slugarnic? De ce as fi slugarnic fata de Mike? Sicofanterie! Draga domnule m.s., nu credeti ca ar trebui sa verificati intr-un dictionar intelesul acestor cuvinte? Pentru ca termenii folositi de dumneavoastra sugereaza o relatie de subordonare a mea fata de MH… iar daca v-a trecut asa ceva prin cap, atunci chiar nu aveti legatura cu banala realitate…

@liviu: ciinii latra, caravana trece.
imi plac mie enorm de mult indivizii acestia care semneaza cu pseudonime, gen mircea satmareanu, zace in ei o intrasigenta demna de cauze mai bune…
pe victor martin mai ca il inteleg, dar pe matale, mircea satmareanule cu buletin de bucuresti, ce te mina in lupta?

cum, dar credeam ca se stie!!
[editat de Nautilus]

E colegiala treaba asta…

@All: va recomand temperarea comentariilor si pastrarea topicului. Altfel voi fi nevoit sa editez comentariile. In cazul in care nici aceasta masura nu va fi de folos, am sa introduc moderarea lor. Multumesc pentru intelegere.

@kvala: ne strici distractia, maestre …si tocmai cind urma sa aflam ce-l mina-n lupta pe amicul MS…

Buna ziua,
Desi urmaresc aceast site de multa vreme este prima data cind indraznesc sa las un comentariu, probabil si ultima oara, si veti vedea imediat de ce.
De-a lungul timpului urmarind postarile si comentariile, am ajuns sa-mi fac o imagine destul de realista – cred eu – a personajelor care scriu aici. Va pot spune ca dl Victor Martin, ca si dl Bear, sunt provocatori si cusurgii prin excelenta, dl. Ghidoveanu este foarte orgolios, crezind ca virsta si experienta-i vasta ii dau acest drept, dl. Kvala slefuieste imaginea unui baron local care vrea ordine pe mosia sa, dl. Aspoiu este un patimas al sefeului, iar dl. Haulica incearca sa para, cu insucces – parerea mea, mai mare scriitor decit animator. Ma opresc aici cu caracterizarile, nu am intentia sa-mi fac dusmani, personajele nici nu sint atit de groaznice precum le-am infatisat, am scos doar in evidenta laturile lor deficitare pentru a accentua ideea ce urmeaza. Din experienta mea virtuala, am constatat ca citind ce spun unii si altii reusesc sa-mi fac pareri destul de apropiate de modelul real. Despre dl Liviu Radu aveam o parere deosebita. Mi se pare un scriitor (destul de) bun si imi lasase impresia unui om integru si echilibrat in noianul de exaltari ale patimasilor intrale sefeului. Citeam si mai citesc cu interes recenziile domniei-sale si il admiram pentru vasta cultura in domeniu. Ca orice om care in tinerete a prizat aroma scrisului si care a ramas un fidel cititor al genului mergeam pe urmele recenziilor dlui Radu pentru a-mi orienta lecturile. Marturisesc insa ca aceasta „recenzie” m-a descumpanit si m-a facut sa-mi fie rusine de mine in primul rind. Am inteles citind si pe alte siteuri ca dl Radu este dator-vindut dlui Haulica, tratindu-l asa cum unii autori isi trateaza editorul, cu plecaciuni si periute, dar credeti-ma dle Radu ca textul pe care l-ati postat aici putea fi doar un obiect de corespondenta intima cu editorul dvs. Nu inteleg de ce a trebuit sa va compromiteti atit de mult, de ce desconsiderati un site ca Nautilus, apreciind ca nu este citit decit de 2-3 oameni, si aceia din anturajul dvs? Pentru mine acest text nu se poate numi nici macar „semnalare editoriala”, cu atit mai putin o recenzie. Efectul pe care il obtineti este total invers, nu-i faceti o imagine buna dlui Haulica, dimpotriva. Daca nu v-as cunoaste talentul adevarat as crede ca este chiar un text ironic o critica disimulata. Cred ca dl Haulica merita un mai mare respect, macar pentru faptul ca este creatorul acestui site electronic.
Cu stima,
Grigore Moraru, ex-cenaclist al cenaclului Speranta in anii 80

Felicitari, domnule Moraru!
Cu mult bun-simt, obiectivitate si acuitate, ati pus punctul pe i!
Sper sa fiti intr-adevar un observator neimplicat, dar dincolo de asta, observatiile dvs. merg la fix – atit a propos de temenelele descalificante din textul respectiv, cit si in privinta succintelor caracterizari de la inceput.
Acum, desigur, sa va asteptati ca “provocatorii prin excelenta”, cum cu justete i-ai incondeiat, sau lacheii lor, sa riposteze – cu venin impotent deghizat sub sarcasm simulat. Nu va agitati, ciinii latra, caravana trece.

Bun, domnule Moraru? Unde e provocarea? Spuneti singur ca articolul domnului Radu e plin de ‘plecaciuni si periute’, deci nu m-am folosit de minciuni care sa provoace nervozitatea celor din jur. Am toata admiratia pentru domnii citati de dvs. pentru ca eu vad partea plina a paharului. Relev partea goala a paharului tocmai pentru a pune in lumina partea aceasta plina. Asta e rolul criticii, sa fie critica. Nu aveti idee ce termeni se foloseau pe vremea lui Caragiale si a celor ce il muscau. Cititi, va rog, ‘Adeverul’ din anii 1890-1900! De cand se confunda critica obiectiva cu provocarea? Ce va imaginati ca vreau sa provoc? Ma doare in cot daca unii au un anumit interes in discutie, iar altii nu vad decat aspectul etic. Eu sunt de parere ca jungla SF-ului romanesc trebuie curatata daca vrem sa devina gradina. Domnul Ursu nu poate intelege aspectul etic; da de inteles ca aceia care isi exprima o parere, cum a facut domnul Satmareanu aici, au un interes ascuns. Va multumesc pentru parerea dvs. despre mine! Admir oamenii care spun ce cred, dar si dvs. ar trebui sa admirati oamenii care sunt in stare sa-l suporte, fara nervi, fara galceava, fara idiosincrasii ieftine.

…ca tot a venit vorba de Caragiale… LLLLol!

Gura lui Messire adevar graieste!
Uite-i, domnu Moraru! UITE-I, MINCA-I-AR MAMA PE EI PENTRU CA SA-I PAPE!
Cum se baga ei in seama, de-acolea de unde se agata harta-n couille!

@Wolland: pastrati topicul sau incep sa va editez comentariile. Va reamintesc ca nu despre domnul Moraru este vorba in articol.

Prezint scuze din partea lui Messire… >:)

Uau! 23 de comentarii! Suficiente cât să se fi discutat pe larg, cu argumente pro şi contra, despre calităţile şi defectele prozei lui Mike Haulică aşa încât eu, în calitate de potenţial cititor, să-mi fac o idee dacă s-o citesc sau nu.
Da nuş cum se face că în 23 de comentarii exact despre asta nu s-a vorbit.
Mă-ntreb şi mie ce mi-o fi venit să aduc vorba despre asta, întrerupând o discuţie atât de productivă şi dătătoare de rezultate… ei, hai, că nici să fac mişto nu-mi mai arde! Ceea ce nu vă daţi seama, în încântarea asta de a vă mai plăti odată unii altora nişte poliţe de la războiul cu turcii – aici şi aiurea – este că îndepărtaţi şi mai tare de sf-ul românesc puţinii cititori pe care îi are. Ce, să nu confunde scriitorii cu cărţile? Aşa ar fi ideal dar când, măcar odată pe lună, izbucneşte câte o ceartă pe câte un blog, degenerând de obicei în ameninţări şi insulte, le-o fi greu şi cititorilor să nu extindă şi asupra întregului SF românesc impresia proastă pe care aceste lucruri le-o provoacă.
Sunt convinsă că oricum ar fi recenzia lui Liviu Radu la cartea lui Mike Haulică se putea găsi un mod mult mai elegant de a discuta atât despre text cât şi despre carte.

De exemplu, că poate n-am fost clară, o abordare constructivă ar fi fost aşa: “Domnule Liviu Radu, recenzia dvs mi se pare mult prea laudativă şi nu sunt de acord cu dvs pentru că … ” (urmând aici nişte argumente critice la adresa cărţii lui Mike Haulică). Liviu Radu ar fi răspuns cu nişte contraargumente în favoarea cărţii. La care i se puteau da contraargumente. Şi tot aşa.
Da, înţeleg, plictisitor, nu?

curat plictisitor nu mai bine e sa ne llegam de “lacheii” domnului haulica si de raul pe care-l fac ei SF-ului romanesc?

…ca sa nu mai vorbim ca abordarea plictisitoare ar fi presupus o lectura a volumului, ceea ce pare a fi mult peste puterile unora dintre preopinenti. in plus, abordarea strict literara a chestiunii n-ar mai fi permis atacarea lui liviu radu, care pare a fi fost principalul scop al numeroaselor avataruri cu nickname-uri colorate.

Cu riscul de a stirni protestele adminului am sa-i raspund pe larg Laurei. Si nu voi fi chiar offtopic. Asadar: stimata domnisoara, unde vezi plata unor polite? Pai daca este asa, inseamna ca undeva, cindva, domnul Liviu Radu sau domnul Haulica sau ambii simultan au facut un lucru rau domnului Victor Martin. Sincer, nu cred ca lucrurile stau asa, adica nu-l vad pe domnul Liviu Radu facind ceva rau, oricum nu cu intentie. Mai departe: fraza asta cu “ne indepartam cititorii” este in cel mai fericit caz buna sa stirneasca zimbete. Ne pleaca cititorii unde? In poezie? In teatru? In alta dimensiune? Eu sint de parere ca este o idee caraghioasa. Nu vad cum niste comentarii ar indeparta cititorii? Sa fie cititorii niste mimoze care imediat ce se rostesc apasat niste idei (chiar si niste cuvinte mai aspre) dispar in cochiliile lor si nu mai ies decit peste an? Zau asa… o reclama mai buna decit ce se intimpla acum si aici nici ca-si putea dori mai mult domnul Haulica. Si nici nu avea unde s-o faca. La urma urmei revista este creatia dumnealui si probabil ca exista inca niste legaturi. Fac prinsoare ca dumnealui suride fericit acum. Sigur, nu voi porni acum pe o panta conspirationista si sa spun ca totul este orchestrat in sensul asta. Ar insemna sa dau totusi prea mult credit pentru o desfasurare de forte ridicol de mare pentru o miza ridicol de mica. Cititorul de sf va citi sf indiferent ce se spune aici. Imi permit sa spun asta pentru ca stiu care este atmosfera prin diferite zone literare care nu tin de sf. Aici se joaca la pitici si inca in liga a doua. Cu toate ca in alte parti mediul este mult mai coroziv, nu am sesizat fenomenul invers: sa plece cititorii din literatura ne-sf catre sf.
Problema este insa alta. Domnul Liviu Radu a facut un comentariu elgios, prea elogios as spune, unui volum cu proze vechi de ale domnului Haulica. Despre calitatea literara a acestora lumea s-a tot pronuntat in decursul timpului. Mi se pare pagubos ca sa reciclezi la nesfirsit proze (unele dintre ele chiar bune) despre care s-a vorbit la vremea lor, inclusiv din punct de vedere estetic si literar, asa cum domnul Bear doreste sa se vorbeasca acum. Eu inteleg ca exista un interes pur comercial aici si domnul Bear doreste sa vinda cit mai mult din aceasta antologie, chit ca este plina cu texte publicate si raspublicate. Dar nu putem vorbi la infinit despre acelasi lucru, nu-i asa? Impresia pe care o lasa domnul Liviu Radu este aceea de recenzie la comanda. Imi este greu sa vad rostul unei recenzii la texte recenzate deja si nu o data. Cred ca aici este problema si poate ca lumea din pricina asta a reactionat cum a facut-o. Am mai spus ca daca domnul Haulica a suferit vreodata de boala literaturii de calitate (nefericita metafora imho) acum i-a trecut fara urme. Domnul Haulica a renuntat sa scrie literatura dar asta nu-l impiedica sa fie prezent in atentia noastra cu aceleasi texte, reciclate mereu si mereu. In opinia mea, lucrul acesta nu poate dura la infinit. Mai devreme sau mai tirziu lumea va renunta sa mai bage in seama astfel de gesturi. Nu mai punem la socoteala faptul ca rotirea unor texte vechi sub coperti noi este oarecum imorala si lipsita de onestitate fata de… cititori. Fata de cititorii aceia despre care Laura afirma ca “se indeparteaza”. Nu cumva asta sa fie cauza indepartarii cititorilor? Publicul va recepta inselaciunea si domnul Haulica va pierde mult mai mult. Si ar fi pacat pentru ca unele din prozele sale mai vechi chiar promiteau. Culmea este ca prozele cele mai vechi promiteau cel mai mult. De aceea lumea nu a vorbit despre texte, lucru care a stirnit nedumerirea Laurei. S-a tot vorbit si vorbit despre ele cu diferite alte ocazii. Poate ca ar fi mers, in incheierea articolului domnului Liviu Radu, o alta fraza: domnul Haulica ar trebui sa-si trateze prozele vechi ca pe vinuri si nu ca pe simple lucruri reciclabile. Pentru ca la dumnealui se manifesta urmatorul fenomen: cu cit o proza este mai veche, cu atit pare a avea mai multa valoare. La fel se intimpla si cu vinul

@Angel
Cititorii nu vor pleca în altă dimensiune, ci pur şi simplu vor citi SF scris de autorii din afară. Nu cred că poţi să atragi mai mulţi cititori către sf-ul românesc cu certuri ca aceasta.
Când mă refeream la îndepărtarea cititorilor şi la plata poliţelor personale nu aveam în vedere numai acest articol, ci atmosfera generală, căci asemenea scandaluri izbucnesc lunar, în diverse locuri din blogosferă şi nu se bazează pe principii ci, de fapt, pe tot felul de antipatii mai mari sau mai mici, care ar fi mai bine să fie depăşite. E un fenomen mai amplu. Şi, la fel cum permanentele scandaluri din politica românească au dus la sporirea absenteismului, aşa se poate întâmpla, păstrând proporţiile, şi aici.
Cât despre textele lui Mike Haulică, mie nu mi se pare rea ideea reeditării lor, la fel cum nu mi se pare rea ideea reeditării, de către SRSFF, a lui Mihai Grămescu etc. E o nouă generaţie, că lumea nu începe cu noi (ba nici eu, de fapt, nu am citit textele lui Haulică, mai vechi sau mai noi)care ar trebui să aibă şi ea acces la ele.
În fine, poate greşesc.

@victor martin (cu intirziere): exista un aspect etic care ar trebui sa fie luat in seama?
@angel: asta e o recenzie. la o antologie de tip “best of”. pe care daca vrei o cumperi, daca nu, nu. sint in cartea asta texte care n-au mai aparut in volum, sint si texte inedite. in fine, mai sint altele care-au aparut in volume de mult epuizate. iar daca editura a considerat potrivit sa publice cartea asta, ca incipit la o viitoare serie de autor, asa cum a publicat si antologia lui liviu radu, care e de aceeasi factura, a facut-o fiindca a considerat ca aceste carti erau necesare. intimplator, ambele volume s-au vindut binisor. ce anume e pagubos aici? cu ce am pacalit cititorii, avind in vedere ca intentia de “best of” a volumelor e declarata?

@Laura, nu era vorba despre O reeditare. Problema este ca un scriitor “lansat” in urma cu niste ani si care promitea, acum, vai, traieste din punct de vedere literar doar din lucruri scrise cindva, demult, demult. Nimic rau nici aici. In fond Sabato scotea un roman pe deceniu. Totusi, alta anvergura la aripi. Ma rog, la Sabato putem vorbi despre aripi. Din partea mea, editura nu are decit sa-l rasreediteze si saptaminal, daca asa considera necesar. Dar din atitea re-reeditari, se va subtia atit de mult incit sa nu se mire daca lumea va strimba din nas mai apoi. De altfel, cred ca suma de comentarii de aici (pe care in veci nu as eticheta-o drept scandal… nu stit voi ce este acela scandal literar) este tocmai inceputul. Sa revenim insa la cestiune: odele domnului Liviu Radu, un scriitor admirabil, si dinsul re-editat, dar atentie, care mereu a venit cu lucruri noi. Ei bine, imnurile asternute de domnul Liviu Radu se pare ca au efecte contrare, oricum nu fac bine autorului: unora le stirneste furia, altora zimbete iar subiectului roseata in obraji.
@Bear, domnul Haulica numai antologii “best of” scoate de niste ani buni. Felicitari dinsului. Felicitari si pentru unele texte cit si pentru faptul ca reuseste sa dea impresia unei opere monumentale, dar care nu se sustine pe mare lucru, la o privire mai atenta. Oamenii pot cumpara o data, de doua ori acelasi produs, dar la un moment dat vor avea o reactie contrara. Si cind dinsul va scoate ceva nou va avea surpriza sa constate ca lumea nu-l mai primeste asa cum isi imagina. Eu inteleg aici ca voi incercati sa construiti un brand, o imagine, ma rog, ceva. Dar cu incropeli literare vechi, nu prea vad reusita. Pentru ca marea masa muta de cititori (nu cei citiva care ne hirjonim pe aici) este “a harsh mistress” si da cu scriitorii de pamint una doua. Degeaba schimbam blidele daca tocana e tot aia de anul trecut.
Chiar remarca asta: “unele s-au vindut binisor” imi ridica mari semne de intrebare. In contextul de fata “binisor” este diminutivul de la “nasol” si nu de la “bine”. Propozitia asta nu trebuia spusa nicicum, pentru ca ea afirma, de fapt, contrariul. Si daca tot vorbim de o serie de autor (ce pompos suna), ce va continea aceasta? Reeditarile reeditarilor reeditate? Trist, foarte trist. Eu unul va doresc succes, dar atentie mare la acel “binisor”.

Imi dä si mie cineva cartea aia, ca sä mä lämuresc, vä rog…?

Iertati-mi interventia, dar eu nu inteleg ce se imparte aici.
Privind detasat, caci altfel nu are sens, intreaga dilema se reduce la puncte de vedere, domnul Liviu Radu a recitit, sau, ma rog, a apucat pentru intaia oara să citească textele genial de mediocre ale domnului Haulica, sub efectul clipei, pe inaltele culmi ale orgasmului intelectual a considerat ca acestui Lucifer, pardon, Luceafar, al literaturii fanteziste sau de-a dreptul onirice, ii trebuie inaltat un piedestal. Ca urmare a cladit-o, nu din betoane reci, ci din siropuri calde, uitand probabil ca lichidele, nici macar cele calde si lipicioase, nu sustin greutati. Probabil acum da ganditor din cap vazandu-si divinitatea scufundandu-se in aceasta melasa, cu roseata-i feciorelnica pe chip. Dar toate astea sunt probleme ale domnului Liviu Radu şi al domnului Haulica, asemeni oricarei povesti clasice de amor. Deranjeaza asta pe cineva?
Pe cealalta parte rasare domnul Martin si spune lucruri dureros de adevarate. Dincolo de justetea afirmatiilor sta un alt adevar, la fel de trist: ca domnul Martin nu rateaza nici o ocazie de a trage un sut cuiva sau de a smulge o bucata din carnita aburinda a celui deja cazut, probabil pentru a se asigura ca nu se ridica in veci. Stiti cum se zice, piticul e fericit cand vede pe altul mai mic decat el.
In schimb Laura Sorin, ca orice domnisoara, simte cum sta treaba. De la ea aflam ca cititorii romani de literatura fantastica se vor orienta spre literatura straina…daca vor fi dezamagiti de povestirile cu adevarat fanteziste ale domnului Haulica si de balcioteca nautilusiana. Mare adevar zice si aceasta domnisoara din moment ce isi construieste discursul pe convingerea ca stalpul totemic, ce se inalta deasupra creatiilor unor muritorilor de rand, asemeni unui falnic falus, pardon, falange, in fantasticul romanesc, este creatia domnului Haulica si ca daca aceste texte nu se dovedesc capabile sa satisfaca insetatul cititor, atunci nimic nu o va face decat eventual bine-cunoscuta si mult ravnita virilitate ideatica anglo-saxona. Numai ca eu, de exemplu, am citit texte bune si chiar foarte bune de alti scriitori romani si voi continua sa-i citesc pe acestia indiferent de cate ori va reedita Millenium Press povestirile domnului Haulica. Povestiri care sunt cum sunt, mai bune, mai slabe, ca la orice scriitor. Indiferent cum ar fi, fac parte din patrimoniul literaturii fantastice romanesti si indiferent cat ar sta in genunchi domnul Ursu si domnul Radu pentru a pupa picioarele idolului lor, aceste texte nu vor deveni mai bune decat sunt deja. Insa si domnul Martin agita inutil carpa rosie chematoare la arme, aceste texte mai slabe nu vor deveni, cine le iubeste le va iubi pe veci.
Domnul Angel argumenteaza frumos, dar absolut inutil. Cartea a fost publicata de Millenium Press si daca e dezamagitoare pierderea va fi a lor, nu a mea si nici a domnului Angel. Asa ca nu inteleg de ce il doare pe domnia sa ca domnul Haulica anual isi scoate textele vechi de la naftalina si le imbraca in haine noi… Bine, recunosc, daca m-as fi numit Ursu, decat sa reeditez vechituri pe motiv ca sunt gratis, mai bine scoteam la fel de gratis un volum de povestiri doamnei Stefana Czeler (sper ca am scris corect numele) pe motiv ca-i prospatura. Dar nu sunt Ursu, slava cerului. Altfel probabil mi-as cheltui banii pe vrajitoare in incercarea mea de a afecta in vreun fel SRSFF-ul, nu de alta dar existenta acestei organizatii il mana pe domnul Ursu la lupta pe toate fronturile, deja de aproape doi ani, devenind figura legendara asemeni calaretului fara cap. Cu diferenta ca el este drujbasul fara cap, altfel sesiza pana acum ca incepe sa semene cu don Quijote si ca il rade lumea din Chitila pana la Ciesnyk, via Timisoara.
Cine mai este? Aha, domnul Truta Kvala. Despre el numai de bine. Sta si se distreaza copios, sunt convins. Daca vede ca se stinge focul mai arunca discret putin kerosen, daca se potolesc spiritele, cu aceasi discretie, mai creaza un nick şi plezneste pe cineva si uite asa devine revista condusa de el celebra.
Woland confirma doar spusele domnului Martin, iar Aspoiu, dupa vechiul obicei al semidoctilor, decreteza ca stie despre ce-i vorba si fuge din sanatoriu cat sa ne comunice ca nu e cazul sa ne agitam, e doar un meci amical.
In orice caz, privind detasat, caci altfel nu are sens, constat ca cititorul roman nu este nici pe departe atat de pasionat de citit pe cat este de a se certa. Altfel nu-mi explic de ce luna dupa luna comentariile se strang in numar mare acolo unde se da in cap si nu zice nimeni nici un cuvant pe marginea povestirilor. Sa inteleg ca literatura science fiction si cea fantastica din Romania are la baza nu creatii literare ci doar razboaie verbale inutile?
Sunt curios cati dintre comentatorii de aici au citit celelalte articole din revista si cati si-au dedicat atentia exclusiv acestei recenzii pe motiv ca e o ocazie buna sa incerce sa calce peste cineva in incercarea lor de a fi vizibili.
Sunt convins ca prima preocupare a fiecaruia va fi nu aceea de a intelege ce spun, ci de a ghici cine sunt. Va spun eu, dragilor, nu apelati la ghicitoare: sunt un cititor, adica un nimeni in comparatie cu voi. Un cititor suficient de batran cat sa-i cunosc pe Colin si Kernbach, scriitori adevarati a caror voce s-a auzit in literatura, nu in crasma si nu la balci.

@dragos – [editat de Nautilus]

Nu domnule Aspoiu, nu va las pe dumneavostra fara paine. [editat de Nautilus]

Liviu scrie frumos despre toata lumea, asa ca nu inteleg, zau, ce-i mana-n lupta pe aprigii de mai sus.

Edgar Allen Poe scria orice despre oricine. Arunca cu vitriol in cel mai apropiat prieten si acoperea cu flori cel mai aprig dusman. Asta deoarece, zicea el, era scriitor profesionist, si treaba lui era sa scrie profesionist ce i se cere, atat timp cat e platit…corespuzator.

Mie mi se pare foarte bine ca exista un Edgar Allen Poe si in sff-ul romanesc, deoarece nu am avut unul pana cum si pe alte popoare le-a ajutat. Poate ca ar trebui sa facem un Edgar Allen Poe din tot sff-ul romanesc.

Bineinteles, asta este doar parerea mea. Insa eu cred ca daca am incerca sa gasim calea spre progres in ceea ce, aparent, ni se prezinta ca o fundatura neagra si uscata, vom descoperi ca, in primul rand sff-ul romanesc (si chiar intreaga societate umana) e nitel mai frumos, si in al doilea rand ca suntem cu totii mai relaxati.

Go Edgar.

@ dragoş
Asta înseamnă să citeşti cu rea voinţă. Pentru că poziţia de la care plecam eu este exact aia pe care o exprimai şi tu în paragraful ăsta:

“constat ca cititorul roman nu este nici pe departe atat de pasionat de citit pe cat este de a se certa. Altfel nu-mi explic de ce luna dupa luna comentariile se strang in numar mare acolo unde se da in cap si nu zice nimeni nici un cuvant pe marginea povestirilor. Sa inteleg ca literatura science fiction si cea fantastica din Romania are la baza nu creatii literare ci doar razboaie verbale inutile?”

Exasperată de exact acest lucru, asta şi ceream, o discuţie despre texte şi nu despre persoane. Dar na, e mai frumos să faci un mişto superior de toată lumea şi să răstălmăceşti, nu?
N-am zis nimic despre creaţia totemică sau netotemică a lui Haulică, am şi precizat că nu am citit-o.

Am zis următorul lucru – şi dacă nici de data asta nu se înţelege înseamnă că nu se vrea:
1. nu toţi cititorii români de SF citesc SF românesc. mulţi dintre ei, dintr-o stupidă prejudecată.
2. un cititor care-ar vrea să-şi facă şi el o idee despre SF-ul românesc, intrând să se intereseze despre cărţi şi dând peste asemenea certuri – da, certuri, PLURAL, adică asta de aici şi altele, din multe alte părţi – s-ar putea simţi ispitit să nu îşi mai bată capul deloc cu sefeul românesc generator de atâtea scandaluri.
3. este vorba, repet, de un efect cumulativ provocat de certurile nesfârşite care izbucnesc când aici, când acolo, când dincolo, într-un an de zile asta e cred a saptea sau a opta oară când asist la aşa ceva şi eu una chiar m-am săturat, sunt convinsă că şi alţii.

@pitbull: o gasesti aici: http://www.millenniumpress.ro/9786068113029.html, o sa ti-o trimit cu mare placere. si cu factura, ca sa poti sa o decontezi celui care te-a facut curios.
@dragos: lasind la o parte identitatea domniei tale, pe care sint convins ca o intuiesc destui (la fel ca pe-a lui woland et alii ejusdem farinae), n-ai facut decit sa rezumi tot ce s-a scris mai sus. la ce bun?
@angel: faci niste supozitii care nu se sustin in realitate. pentru un volum scris de un autor roman, cartile lui michael si liviu s-au vindut bine. nu foarte bine (foarte bine s-au vindut prequelurile la Dune, de pilda), dar si-au scos cheltuielile si chiar mai mult. nu stiu ce carti de michael haulica ai vazut tu la viata ta, dar eu nu stiu sa fi fost vreo carte de michael haulica reeditata, in afara romanului “asteptind-o pe sara” (care a aparut in doua editii succesive, ambele bine vindute). cit despre seria de autor… ce-ar fi sa astepti si tu cuminte, ca toti ceilalti cititori? si sa nu mai porti de grija editurii noastre?
@everybody: nu va place michael haulica, foarte bine, dar de ce trebuie toata lumea sa stea si sa despice chibritul in paispe fiindca volumul lui mike a avut o recenzie elogioasa taman in nautilus? sau poate de-aia?

Fratilor (e doar o vorba), iertati-ma, ati luat-o razna… Chir nu poate nimeni sa traga frana de mana? Iertati-ma din nou, daca as fi in locul adminului as inchide acest topic in secunda urmatoare. Puneti punct AICI si veti fi considerati destepti, de catre oamenii care conteaza. Fara niciun fel de misto…

Dänute, hai mä… Nu fi mai catolic decât Tovaräsu’ Dulea! Läsati, dom’le, oamenii sä cumbatä – asta se cheamä dialecticä, maieuicä si hermeneuticä! Atâta vreme cât nu dau la cap (citeste: cât nu înjurä de rudele pânä la a saptea spitä, de cele sfinte si de pädurea-n care creste copacul cu scorbura unde träiesc albinele care fac ceara din care ard lumânärile-n biserica mamei interlocutorului), e OK. Tii minte ce ti-am spus sämbätä seara: aici e grädinitä cu orar normal, pe lângä apocalipsele periodice de pe Cinemagia!
Habar n-am cine-i Dragos, dar pare sä fie dintre cei care stie deci cunoaste – si are condei, indiscutabil!
…Gata, mi s-a promis un exemplar, deci curând va veni si o recenzie sine ira et studio.

@pitbulishor, da-mi un mail pliz si-ti trimit cartea, free of charge.

Si dacä recenzia mea va fi mai criticä decât s-ar dori…?

@pitbull: daca recenzia e mai critica decit mi-ar fi mie pe plac, ghinion-pisica-13. voi ramine cu satisfactia ca ai citit-o si ca ai criticat-o in cunostinta de cauza. precum am spus, placerea va fi a mea sa iti trimit cartea.

@pitbull: mai mult, daca kvala nu mai vrea sa publice inca o recenzie la cartea lui mike in nautilus, e loc destul in galileo online, deci nu o vei fi scris pe degeaba.

@Bear, sincer nu mi-am inchipuit ca ai fi in stare sa observi si alte amanunte in ce am zis decat ceea ce s-a mai spus. Sunt unii oameni carora orice le-ai spune vor auzi tot doar ce vor.
Iar scrisul pentru Galileo online realmente nu e degeaba, te ajuta pe tine si este la fel de util celui care scrie ca muzica rock unui surd.

@ Bear ai insirat numele unor scriitori celebri si te intrebai ce au in comun?
Editezi antologia? Super tare si beton armat, in acest caz toti acei autori vor avea in comun regretul de a te fi cunoscut, iar acum au in comun naivitatea de a-si inchipui ca esti om al carui cuvant valoreaza ceva.
Am raspuns corect, ce premiu imi dai?

@dragos: care-i problema ta, de fapt?

Mi-a crescut parul spre interior si-mi gadila mintea. Satisfacut? Acum poate marturisesti si tu care iti sunt problemele care te imping sa vorbesti, cu regularitate si fara sa gandesti, despre probleme care nu te privesc. Sau ne spui cand ai devenit preot sa astepti confesiuni, politist sa-ti incerci norocul cu interogatorii sau ne prezinti diploma care te califica sa tragi pe cineva la raspundere.
Te-ai enervat? Imi pare rau, stiu ca adevarul ii supara pe cei infratiti cu minciuna si cu inselatoria, dar nu inteleg de ce esti tu iritat, doar discutam frumos despre subiecte care imi par interesante. Asa-i ca-ti place si tie?

@dragos: iti readuc aminte ca tema articolului este alta. Cred ca Liviu Radu nu la acest feedback se astepta cand a scris recenzia. Sa incercam sa spunem, totusi, si cateva lucruri despre antologie. Sunt convins ca se pot rosti lucruri interesante despre volumul cu pricina, lucruri care sa fie de folos atat autorului cat si celor care doresc sa citeasca volumul.

Raspuns la toate comentariile:
1.Toti cei care l-au defaimat si l-au vorbit de rau pe regele prozei scurte sf romanesti LIVIU RADU dau dovada de lipsa de cei 7 ani de acasa si in necunostiinta de cauza.
2.Daca tot s-a iscat polemica pe volumul lui Michael Haulica cati dintre voi pot spune despre ei ca-l egaleaza si-l depaseste?
3.Prin ceea ce a scris si a facut Michael Haulica a promovat sf-ul romanesc si pot spune despre el ca este un adevarat PROMOTOR de SFMF.
4.Ca fan sf si cititor sf citesc ce vrea muschiu’ meu iar cand vad atata rautate gratuita si atatea improscari cu noroi mi se face greata.
5.Ce rau a facut sau cu ce a gresit Liviu Radu ca sa-l denigrati si sa-l jigniti in asemenea hal?
6.Cand aveti sa cititi tot ce au scris acesti doi autori dar si sa aveti volumele lor (antologii sau romane) atunci putem sta de vorba la obiect si concis.

@ Foarte de acord cu spusele tale voicunike. Dar stai mataluta si te gindeste daca nu cumva antevorbitorii chiar au citit acele opere si chiar au toate acele antologii. Eu, de exemplu, le am si le-am citit. Pot spune cu mina pe inima ca nu sunt nici din cale afara de proaste si nici din cale afara de bune. Genial de mediocre da, eventual, pe alocuri, chiar excesiv de pornografice si asta in mod gratuit.
Iar pe domnul Liviu Radu nu-l defaimeaza nimeni, oamenii si-au exprimat dezamagirea in fata unor exagerari lipsite de sens si de atribuirea unor calitati iesite din comun unor texte, cu doua-trei notabile exceptii, slabute.
In necunostinta de lipsa celor 7 ani de acasa ma recunosc a fi, tocmai de asta iti atrag atentia ca si noi, astialalti, avem dreptul de a citi ce vrea muschiu’ nostru si chiar si dreptul de a ne da cu parerea, chiar daca asta irita un vesnic entuziast ca tine.

@ Dragoş
Eu nu te contrazic cu nimic, dar gândeşte-te că oamenii gălăgioşi sunt antipatici chiar şi atunci când au dreptate. Să nu mai vorbim de situaţiile când nu au, sau de cele în care ei se complac în postura de cunoscători deşi sunt ignoranţi.
Scuzaţi-mă pentru intervenţie, ştiu că nu e la subiect.

[...] refer la ultimul numar din revista electronica Nautilus, in care Liviu Radu a publicat o recenzie la cartea Povestiri Fantastice, semnata de Michael Haulica. Toate bune si frumoase, pina cind [...]

Fiecare e liber să citească ce vrea şi să-şi dea cu părerea -dar nu şi să-i jignească pe ceilalţi. Recenziile se referă la texte, nu la oameni. Normal ar fi să-l contraziceţi pe dl. Radu spunând de ce nu vă plac textele d-lui Hăulică, de ce le consideraţi “slăbuţe”. Punctele de vedere se susţin cu argumente, nu cu jigniri.

@Oracis-Bine spus!

In ceea ce ma priveste, mi-a placut foarte mult cartea lui Haulica. Precizez ca e singura carte de dumnealui pe care am citit-o, nu stiu cum sunt altele, dar aici am gasit povestiri foarte bune, preferata mea fiind Mufistii (care de altfel am inteles ca este considerata de multa lume ca fiind cea mai buna).
Fiecare insa are dreptul la parere proprie (eu totusi cred ca nu si la jigniri…).
Cu privire la recenzie, daca e prea laudativa, e dreptul domnului Radu sa laude pe cine doreste, si dreptul oricarui cititor sa il creada pe cuvant sau sa se indoiasca de recenzie. Mie, daca o recenzie mi se pare facuta prost, nu cumpar cartea, pentru ca nu mi-a fost stimulat interesul.
Nu stiu daca recenzia domnului Radu m-ar fi atras sau nu, pentru ca citisem deja cartea si de aceea nu pot sa ma pronunt obiectiv, dar marturisesc ca nu vad nicio problema in a lauda un autor roman, singurul efect al unei astfel de recenzii putand fi starnirea interesului pentru carte, dar nu neaparat cumpararea, pentru ca inainte sa dai banii, ca cititor de bun-simt, arunci si tu o privire prin carte si mai citesti si alte 2-3 recenzii.
Deci as zice eu, daca cartea e buna, e bine ca e promovata, daca e proasta, e punctul de vedere subiectiv al recenzorului si no harm done.

Mi-a placut foarte mult cartea lui Michael, dar asta e mai putin important, pentru ca ce place unuia poate sa nu ii placa altuia.
Recomand insa celor care nu au citit nimic de Michael Haulica sa incerce Mufisti, gofreni si noduri, atat varianta in romana cat si cea in engleza (daca o gasesc), pentru ca eu unul am fost deosebit de incantat de cheia povestirii, care spre surpiza mea se pastreaza nealterata si in varianta engleza, desi acest lucru a fost fara indoiala o provocare pentru traducator. Mai mult nu spun pentru a nu strica surpriza. Eu cred ca aceasta povestire poate da o idee destul de clara despre motivul pentru care Michael Haulica are cititorii pe care ii are.
In ceea ce priveste insultele si jignirile pe net, e mare pacat ca se recurge la asa ceva, si sper ca la un moment dat aceasta practica o sa dispara. Nimic bun nu va iesi vreodata din astfel de lucruri.

[...] Liviu Radu – Povestiri cu adevărat fantastice (Nautilus, nr.32, septembrie [...]