REVISTA NAUTILUS / Recenzii / O lectură palpitantă

O lectură palpitantă

Mihai Adascalitei • 14:16 - 03.08.2009 • 

haterDavid Moody – Hater

Thomas Dunne Books, 2009

RĂMÎNEŢI CALMI NU VĂ PANICAŢI AŞTEPTAŢI NOI INSTRUCŢIUNI SITUAŢIA ESTE SUB CONTROL. Societatea este zguduită de o creştere bruscă a numărului de atacuri violente asupra oamenilor. Botezaţi „cei ce urăsc” de către media, atacatorii lovesc fără avertizare, omorînd pe toţi cei cepe care îi întîlnesc. Atacurile sînt brutale, neîndurătoare şi extreme: în cîteva secunde, oameni ce în mod normal sînt raţionali şi au autocontrol devin ucigaşi vicioşi şi frenetici. Aparent nu există nici o legătură între sutele de atacuri ce devin mii şi apoi sute de mii. Oricine, indiferent de gen, vîrstă, rasă sau oricare altă diferenţă, are potenţialul de a deveni victimă – sau unul dintre „cei ce urăsc”. Oamenii se tem să revină la locurile de muncă, se tem să-şi părăsească locuinţele şi, în creştere, se tem că în orice moment prietenii lor, chiar ş cei mai apropiaţi membri ai familiei lor, se pot întoarce împotriva lor cu intenţii ultraviolente. Trezindu-se în fiecare dimineaţă, indiferent cît de bine apărat, oricine trebuie să ia în considerare acum faptul că pînă la sfîrşitul zilei s-ar putea să fie mort. Sau poate mai rău, să devin criminal el însuşi. În timp ce situaţia prezentă se schimbă, ÎNTÎI ATACĂ, APOI PUNE ÎNTREBĂRILE devine ordinea zilei… doar că, răspunsurile pot fi foarte diferite de ceea ce aştepţi…

Două premise m-au făcut să îmi doresc să încep lecturarea romanului lui David Moody, „Hater”. În primul rînd, prezentarea romanului promite încă un scenariu apocaliptic şi, considerînd că ştirile zilnice par a indica apropierea unui astfel de eveniment, sînt întotdeauna curios să citesc astfel de romane. În al doilea rînd, romanul lui David Moody va fi adaptat pentru film, produs de Guillermo del Toro şi regizat de Juan Antonio Bayona, şi ţinînd cont că două dintre filmele ce m-au impresionat în ultimul timp au fost „Pan’s Labyrinth” (Labirintul lui Pan) şi „The Orphanage” (Orfelinatul) curiozitatea mea a atins noi înălţimi.

Voi începe prin a spune că tot ceea ce mi-am imaginat şi tot ceea ce am aşteptat de la „Hater” a fost depăşit printr-o poveste şocantă şi tulburătoare. David Moody scrie un roman de groază, dar, cum am spus în alte ocazii, nu violenţa şi sîngele sînt lucrurile care mă atrag cel mai mult la un astfel de roman, ci frica şi teroarea psihologică. Iar David Moody reuşeşte să le creeze pe acestea cu talent de maestru. Decorul romanului său este societatea noastră de zi cu zi, iar personajele sînt membri obişnuiţi ai acestei societăţi. Toată societatea pusă în mişcare în „Hater” este îngijorător de realistă, iar atmosfera poveştii este menţinută aproape în permanenţă la niveluri claustrofobice şi paranoice.

Pagină după pagină relaţia mea cu personajul principal, Danny McCoyne, a devenit din ce în ce mai strînsă. Acesta este unul dintre cele mai bune şi mai realiste personaje pe care le-am întîlnit în ultimul timp în lecturile mele, iar David Moody excelează în construcţia personajului său. Povestea este spusă în capitole ce urmăresc acţiunea unei zile, iar acest lucru m-a făcut să urmăresc programul zilnic al lui Danny, aproape ca şi cînd aş fi citit jurnalul său. Orice aspect, oricît de minor, din viaţa personajului respriră realism, fiecare dintre interacţiunile şi relaţiile sale cu celelalte personaje sună adevărat şi e cunoscută de fiecare dintre noi într-o mai mică sau mai mare măsură (ei bine, exceptînd situaţia în care povestea îl pune) şi am putut să simt fiecare dintre emoţiile lui Danny în modul potrivit. De asemenea mi-a plăcut foarte mult faptul că am fost la fel de lipsit de indicii privind întreaga situaţie şi finalul poveştii pe cît este şi personajul principal. Celelalte personaje sînt bine realizate de asemenea, dar prezenţa lor în roman nu este la fel de puternică.

De la prima pagină tensiunea creşte către punctul culminant, iar situaţia generală m-a prins. Romanul izbucneşte în acţiune în partea sa finală şi partea respectivă am citit-o dintr-o suflare. Totuşi, cred că romanului îi ia puţin prea mult să atingă climaxul. Deşi nu este o problemă majoră, după ce am citit partea finală mi-ar fi plăcut să văd mai multă acţiune în prima parte. De asemenea, mi-ar fi plăcut să aflu cum au pornit evenimentele, motivul ce catalizează aceste evenimente şi de ce nu toată lumea este afectată.

„Hater” mi-a oferit încă de la început o lectură antrenantă şi palpitantă. David Moody creează un scenariu atît de realist şi o poveste atît de credibilă, încît cred că romanul său poate da motive pentru coşmaruri.

1167 vizualizari

Un comentariu

  1. […] interviul lui Mihai Dark Wolf cu David Moody, autorul romanului HATER (pe care Wolf-ul îl şi recenzează entuziast) şi – must read! – editorialul lui Mike Haulică intitulat Eurocon 2010, […]

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.