REVISTA NAUTILUS / Recenzii / O carte derutantă…

O carte derutantă…

Liviu Radu • 13:07 - 08.01.2010 • 

ellis-american_psycho.jpgBret Easton Ellis – American Psycho
Traducere de Mihnea Gafiţa
Editura Polirom, 2005

Patrick Bateman e un tip tînăr, arătos, elegat, plin de bani, care face parte din lumea bună şi se învîrte în cercuri sus-puse. Are o iubită frumoasă, are aventuri cu alte tipe arătoase, frecventează restaurantele la modă. Deci are tot ce şi-ar dori cineva.

Numai că pe măsură ce-şi povesteşte viaţa oarecum rutinieră, încep să apară elemente alarmante.

Lui Bateman îi place să tortureze, îi place să ucidă, e un individ sadic şi nemilos. Îşi descrie cu indiferenţă faptele, trezind în noi o oroare fascinantă.

Dar, de la un moment dat, lucrurile încep să se încurce, iar noi nu mai ştim cu cine avem de-a face.

După ce Bateman ne descrie cu lux de amănunte cum a ucis un coleg de serviciu, se apucă să-şi povestească isprăvile avocatului său – care consideră că totul e o glumă, din moment ce-l întîlnise la Londra pe  colegul asasinat …

Ca atare, punem sub semnul întrebării  ce ne-a spus pînă atunci Bateman şi reconsiderăm totul.

Analizînd cu atenţie afirmaţiile sale, descoperim o grămadă de lucruri contradictorii.

Astfel, Bateman se îndoapă cu valium şi xanax, ceea ce dovedeşte că la un moment dat a urmat un tratament psihic. Numai că el nu pomeneşte de aşa ceva.

Acordă o atenţie obsedantă modului în care se îmbracă el şi ceilalţi, iar enumerarea mărcilor şi culorilor devine sîcîitoare. Poartă cu colegii discuţii despre detalii subtile de îmbrăcăminte şi citează fraze dintr-un manual – ca un tip care abia învaţă nişte chestii, nu precum cineva crescut cu asemenea obişnuinţe.

Pare preocupat doar de aspecte minore  ale existenţei, dar există trei capitole în care ne oferă adevărate eseuri despre solişti şi grupuri muzicale, extrem de bine documentate şi de argumentate.

La un  moment dat, scapă nişte informaţii care  dovedesc că se pricepe şi la alte feluri de filme, nu numai la cele sado-maso.

Pentru un om plin de bani, e obsedat că întîrzie să restituie casetele video închiriate.

Deşi e preocupat de o mulţime de lucruri, nu pare să manifeste nici cel mai mic interes pentru problemele de serviciu. Ca atare, pare credibilă afirmaţia că firma e a părinţilor săi. Numai că mereu e confundat cu altcineva, iar el invidiază – pînă la crimă – un coleg care se ocupă de un anumit portofoliu de lucrări…  Adică pare mai degrabă un trepăduş mărunt, nu un director general (cum îi spune cineva, la un moment dat…)

Am enumerat o mică parte din faptele contradictorii. Nu mai ştim ce-i realitate şi ce-i închipuire. Ştim doar că avem de-a face cu un individ mîrşav, care debitează fraze măreţe, dar care-i rasist şi sadic, care torturează animale (poate şi oameni), care urăşte cerşetorii şi care, moral, e în stare de orice crimă… Iar personajul acesta inspiră cu adevărat oroare – poate şi pentru că-i deosebit de veridic…

725 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.