REVISTA NAUTILUS / Recenzii / Mai mult decât o simplă fată

Mai mult decât o simplă fată

Ciprian Mitoceanu • 21:55 - 01.04.2014 • 

Paolo-Bacigalupi_Fata-modificataPAOLO BACIGALUPI

FATA MODIFICATĂ

EDITURA NEMIRA

2013

„Fata modificată” este primul roman ce poartă semnătura lui Paolo Bacigalupi, dar măiestria cu care autorul reuşeşte să creioneze şi să dezvolte intriga ne poate da de bănuit că acest debut a fost îndelung şi minuţios pregătit.

Romanul este mai mult decât premiat. Printre distincţii se numără Nebula, Hugo, Locus, Compton Crook, Seiun, John W. Campbell Memorial şi Kurd-Labwitz. Adică a „prins” cam tot ce se putea în materie de premii pentru genul de literatură agreat de Bacigalupi şi cititorii săi.

Acţiunea se petrece într-o lume care a cunoscut distrugerile provocate de nesăbuinţa cu care omul a ales să-şi pună în practică descoperirile ştiinţifice. O lume în care molimele care atacă omenirea concurează cu cele care distrug speciile de plante şi animale. Seminţele plantelor sunt sterile, odată semănate ele nu vor produce nimic. Iar acest lucru se datorează nu doar cataclismului ecologic, ci şi înverşunării cu care marile corporaţii vor să adune profituri cât mai mari, fără să le pese câtuşi de puţin de preţul pe care natura şi oamenii de rând vor trebui să-l plătească.

Rugina verzicantă şi cărăbuşul de fildeş, alături de alte molime, au distrus recolte şi păduri, au secerat nenumărate vieţi. Pisicile cheshire, zămislite din capriciul unui bogătan care dorea să-şi răsfeţe odrasla, au devenit o primejdie de-a dreptul mortală iar motoarele au fost înlocuite de nişte elefanţi modificaţi care poartă numele de megadonţi. Modificările climatice au consecinţe din ce în ce mai dramatice iar presiunea demografică la care se adaugă secătuirea resurselor naturale vin să întregească imaginea de ansamblu a unui tablou de coşmar.

O lume agonică, am putea spune, care ar trebui să le dea de gândit celor care o populează. Din păcate, deşi conştientizarea există, interesele personale primează celor colective. Fiecare e mai interesat să adune cât mai mult pentru sine, să-şi relanseze afacerile de odinioară, să pună mâna pe cât mai mulţi bani sau cât mai multe calorii. Pentru că şi caloriile au devenit monedă de schimb. Unii abia aşteaptă să le acumuleze, alţii se chinuie să le stoarcă din corpurile decrepite. Acumularea de energie are şi ea rostul şi preţul ei. Egoismul este ridicat la rang de virtute şi altruismul e privit mai degrabă ca o boală decât ca o virtute.

Într-o asemenea lume Emiko, fata modificată, se străduieşte să supravieţuiască, mobilizându-şi zi de zi resursele cu speranţa că există undeva un loc pentru cei asemenea ei. Obţinută în laboratoarele japoneze şi sortită din născare să fie obedientă, Emiko nu trebuie să lupte doar contra alcătuirii deficitare, care i-a sacrificat funcţionalitatea corpului în favoarea aspectului, ci trebuie să se păzească şi de atacurile celor care consideră că e mai comod să dea vina pentru prezentul catastrofic pe modificaţi, pe „scârţa-scârţa” decât să arate cu degetul către adevăraţii vinovaţi. Fanatici religioşi, frustraţi, nebuni de-a binelea, chiar invidioşi. Emiko are mai mulţi duşmani decât îşi doreşte şi nu poate conta decât pe prea puţine persoane. Gaijinul Anderson pare a fi un sprijin de nădejde. Abandonată de proprietarul japonez pe meleaguri străine doar pentru că biletul de avion costa mai mult decât obţinerea unei noi jucării, Emiko visează la satul în care să poată trăi fără să fie considerată o ciudăţenie. O să strângă destui bani să meargă acolo? Se străduieşte…

Însă cursul evenimentelor se schimbă imprevizibil.

Alături de Emiko —care nu are neapărat rolul principal în „Fata Modificată” — şi alte personaje se luptă să-şi împlinească ambiţiile. Aparent blajinul Anderson are planurile lui. Vicleanul Hock Seng pândeşte momentul potrivit pentru a-şi demara propriile planuri aducătoare de venit. Gibson, „părintele spiritual” al modificaţilor ca Emiko crede că încă mai poate face destule înainte ca viaţa să-i părăsească trupul ticăloşit. Jaidee „Tigrul din Bangkok” dispare aparent prea devreme din scenă. Kanya se luptă să ajungă la înălţimea fostului comandant.

Fiecare personaj are propria luptă de dus şi fiecare are o motivaţie corectă, abil prezentată de autor. Pentru că personajele lui Bacigalupi nu sunt negative sau pozitive, ci mânate de interese care le canalizează acţiunile. Au slăbiciuni dar şi aşi în mânecă. Au calităţi care se îmbină într-un tot armonios cu defectele din dotare.

Acţiunea este susţinută, evoluând neîncetat până la un deznodământ greu de prevăzut la primele pagini. Amănuntele sunt alese cu grijă şi ajută la construirea unei atmosfere incredibil de realiste şi deprimante. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării. Secvenţe de luptă,  scene domestice, îmbulzeala sufocantă, atmosfera din fabrici şi uzine sunt descrise cu un talent deosebit, rar întâlnit la autori cu cărţi de vizită mult mai consistente decât a lui Paolo. Totul dovedeşte o documentare fără cusur şi un stil pe măsură.

De fapt, tema nu e chiar nouă pentru autorul „Fetei Modificate”. Povestirea „Omul Calorie”, publicată în 2008 în Antologia Dozois Nr. 2 la Editura Nemira e numai potrivită să ne introducă în lumea în care o vom regăsi pe Emiko. O poveste care mi-a dat de gândit la timpul respectiv şi de care mi-am amintit când am citit „Fata modificată”.

Bacigalupi  nu ne oferă doar o lectură excelentă, pe care nu trebuie să o rateze niciun pasionat al genului. Oferă şi un avertisment. Pe care n-ar trebui să-l ignorăm.

1657 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.