REVISTA NAUTILUS / Recenzii / Mai e mult până departe…

Mai e mult până departe…

Ciprian Mitoceanu • 14:14 - 07.05.2016 • 

oksa pollock 1ANNE PLICHOTA & CENDRINE WOLF

OKSA POLLOK. TĂRÂMUL INVIZIBIL

EDITURA ALL

2011

Volumele cu Oksa Pollock sar cumva în ochi. Săreau, mai bine spus, deoarece, de ceva timp, nu se mai bucură de agasanta publicitate în cadruş căreia erau însoţite de o banderolă galbenă care atrăgea singură atenţia. De ce-o fi cartea aia pricopsită cu galben, vere? Dar mai ales pentru faptul că, pe ultima coperta a primului volum, dar și pe banerele care fac publicitate seriei am putut citi un mesaj mai degrabă  incitant decat amenințător, deși incepea cu „Ai grijă”. „Ai grijă Harry Potter! Tocmai a început POLLOCKMANIA”. Citat din Le Point. Suna mai mult decat interesant, nu? După ce am vazut ce vâlvă a facut Potter, nu-mi imaginam că poate exista cineva care să facă o vâlvă și mai mare. Dar asta nu înseamna că e imposibil sau că nu ar fi de dorit.

Ei bine, s-o recunosc de la început, una este reclama și altul este produsul oferit spre consum și da, exista și critici literari exaltați, care se grăbesc să scoată pe nas cuvinte mari și foarte mari, doar, doar or provoca o reacție în lanț pe baza căreia să se poata lăuda ca tocmai ei au fost cei care s-au jucat de-a detonatorul. Din punctul meu de vedere, Harry Potter nu are de ce se teme. Înca. Pentru că nu se știe niciodata de unde sare cartea de peste un miliard de exemplare vandute.

Dar este o greșeală să se creadă că nu mi-a placut cartea. Și, pe ici, pe colo, am descoperit oarecare similitudini cu cartea vrajitorului minor, dispărut atat de straniu dintr-un capriciu al autoarei. Și când spun asta am in vedere cicatricea. Parca si Potter avea o cicatrice. Nu parcă, ci pe frunte. O cicatrice făcută de marele lui dușman, contele… Dar să revenim la Oksa, cu cicatricea și vânătaia ei. Și, din când în când, la Harry. Ca și Harry, fătuca asta numai bună de pus la vrajă, descoperă că are puteri. De unde provin acestea, nu aflăm prea repede și asta nu trebuie să ne mâhnească. Nici Oksa nu află mare lucru la început. Destul că-i folosesc și, pe alocuri, i se pare amuzant.

Cartea începe destul de abrupt, cu o mulțime de amănunte al căror rol pare mai degrabă să-l năucească pe cititor decât să-l dumirească. Chiar asta e senzația, de năuceală. O bunică (aparent) mai ciudată decât Leonida Lari, care are tot felul de animale și ciudățenii pe lângă casă și se pricepe la o mulțime de lucruri la care, teoretic, nu ar trebui să se priceapă.

Tatăl Oksăi, care este bucătar, vrea să lase Parisul  pentru mult mai promițătoarea Londră. Iar Oksa trebuie să se supună. Chiar dacă nu-i prea convine. Și are și motive. Încă din prima zi de școală are probleme. Uriașe. Umilitoare. Dar trece peste doar pentru a da de adevăratele probleme. Singurul prieten care pare să o înțeleagă este Gus, uluit și el de abilitățile speciale ale prietenei sale. În plus, unul dintre profesori nu pare a fi ceea ce pretinde. Care anume, nu este greu de descoperit.

Astfel, Oksa noastră află de la bunica Dragomira (pe care vreme de multe pagini m-am încăpățânat s-o citesc Dragomirna; cititorii de la Suceava și împrejurimi știu de ce) că familia ei provine dintr-o lume paralelă numită Edefia, dar că a fost exilată. Singura care poate rezolva problema întoarcerii este – ce era așa de greu de ghicit? Oksa.

Și aventura continuă, crește din ce în ce mai mare. Iar adrenalina curge mai ales prin sângele cititorului, că personajele… Cum vrea autorul, așa fac, nicicum altfel. Foarte bună cartea, dar nu chiar așa de bună să detroneze regele. Și un sfat pentru cei care încearcă treaba asta. Nu încercați să detronați o carte cu o variantă (prea mult) inspirată din acea carte. Chiar și răsturnările de situație duc cu gândul la Potter.

În plus, un alt cusur, ține de traducere. Pe ici, pe colo, se simte neatenția sau încrâncenarea în dulcele grai oltenesc. Astfel, când Oksa este interpelată cu un ,,făcuseși,,, replică la fel. ,,Dar tu făcuseși,,? Și exemplele pot continua. Dar, cum mai aminteam, pe ici, pe colo, sunt neajunsuri mărunte; nu sunt chiar supărătoare. Nu strică deloc plăcerea unei lecturi avide. Nu chiar atât de interesante pe cât promite reclama dar suportabilă.

1026 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.