Mircea Opriţă – Călătorie în Capricia (Cu adevărat ultima aventură a lui Gulliver)
Editura Eagle Publishing House, 2011
Un roman de Mircea Oprita nu mai are nevoie de prezentare. Cunoaştem cu toţii talentul maestrului, iar eu – care-l admir de multă vreme – nu pot decât să mă bucur că ne-a oferit o nouă carte.
O să amintesc, pentru început, că această aventură a lui Gulliver este un adevărat exerciţiu stilistic – pentru că domnul Opriţă a încercat (cu un succes deplin) să scrie un roman în maniera lui Swift, preluând personajul cunoscut de toată lumea odată cu întreaga recuzită a lui Jonathan Swift.
După cum deduce oricine, fiind vorba de ultima aventură a lui Gulliver, avem de-a face cu o satiră – scrisă însă fără patimă, cu tact şi doar cu oarecare mâhnire, o satiră care descrie cu umor şi cu înţelepciune tarele societăţii române de asăzi. Trebuie să amintim că maestrul Opriţă nu-i la prima tentativă de acest gen, povestirea sa Alchimistul fiind o altă asemenea satiră.
Deci avem de-a face cu o satiră – dar o satiră interesantă, cu o acţiune într-un ritm alert. Gulliver descoperă tot soiul de ciudăţenii şi nu conteneşte să se minuneze, iar noi zâmbim – cam mânzeşte – în timp ce recunoaştem în ciudăţeniile acelea farmecul cotidian al României.
Oricum, talentul domnului Opriţă este de asemenea natură, încât cartea se citeşte cu plăcere şi interes, nu se lasă din mână până la sfârşit, iar după ce ai terminat volumul, te pomeneşti că te uiţi pe stradă şi recunoşti personajele din carte printre trecătorii din jurul tău.
Sigur, există şi personaje politice satirizate în carte – atât din trecut, cât şi din prezent -, se aminteşte de problema flotei şi de alte minunăţii care-l lasă cu gura căscată pe Gulliver – dar, după cum am spus, fără patimă, fără ură şi fără încrâncenare. Domnul Opriţă este un domn şi poate să vorbească despre lucruri urâte fără să se murdărească. Eu am citit romanul cu plăcere, m-am amuzat copios şi i-am fost recunoscător autorului pentru clipele minunate pe care mi le-a oferit.
Vizualizari: 221
