REVISTA NAUTILUS / Recenzii / Evoluţie sau involuţie?

Evoluţie sau involuţie?

Liviu Radu • 12:45 - 03.05.2010 • 

Arkadi şi Boris Strugaţki – Valurile liniştesc vîntul
Traducere de Valerian Stoicescu
Editura Paralela 45, 2009

Romanul Valurile liniştesc vîntul face parte, aparent, din ciclul Pelerinilor. Pentru început, cîteva lămuriri. În multe romane ale fraţilor Strugaţki ne este prezentată societatea viitorului – care, probabil, era una comunistă (de remarcat faptul că autorii dau dovadă de o discreţie bizară în această privinţă) – societate fără exploatare şi fără conflicte, preocupată în principal de cucerirea spaţiului cosmic. Deoarece oamenii au întîlnit şi alte specii inteligente, şi-au propus să le convertească şi pe acestea la modul lor de viaţă. Ca atare, au trimis în rîndul extratereştrilor indivizi bine instruiţi, progresorii, care să ducă o activitate propagandistică eficientă şi convingătoare.

Vă daţi seama că am simplificat mult datele problemei. Este evident că autorii sovietici au fost siliţi să se strecoare cu deosebită grijă prin meandrele cenzurii, să spună ceea ce intenţionau să spună astfel încît să nu fie acuzaţi de activitate antisovietică.

Dar să revenim la progresori. Mi se pare normal ca, atunci cînd cineva face un lucru nu tocmai curat, să se teamă că i s-ar putea face şi lui acelaşi lucru. Ca atare, la anumite niveluri de conducere ale progresorilor a apărut o teamă isterică: teama că pămîntenii ar putea fi manipulaţi şi ei, la rîndul lor, de o civilizaţie care le este superioară. A fost inventată o specie puternică, despre care nu se ştie nimic – doar că ar putea fi autoarea unor vestigii de neînţeles. Membrii acestei specii – probabil fictive – au fost numiţi Pelerini.

Iar romanul care ne este oferit acum de Paralela 45 este scris sub forma unei anchete care încearcă să descopere dacă anumite persoane sînt agenţi ai Pelerinilor. Investigatorul cercetează dispariţia unui progresor, discută cu tot felul de persoane, întocmeşte note şi rapoarte… iar autorii ne conduc pe piste false, pentru ca în final să scoată la iveală o rezolvare neaşteptată a problemei, una care poate să dea de gîndit.

Am afirmat şi în alte împrejurări că fraţii Strugaţki au scris cărţi al căror scop era să-i facă pe cititori să mediteze la anumite lucruri. Nici cartea de faţă nu face excepţie. Nici aceasta nu oferă soluţii, dar – ca şi celelalte – ne sugerează că am putea să le descoperim singuri.

891 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.