REVISTA NAUTILUS / Recenzii / Despre soarta si alte chestii

Despre soarta si alte chestii

Liviu Radu • 11:50 - 02.04.2010 • 

George Lazăr – Îngerul păzitor
Editura Millennium Press, 2009

George Lazăr a publicat în 2009 un roman şi o povestire în Antologia SRSFF. Cele două texte au fost primite cu oarecare răceală în cercurile de amatori SF, care le-au reproşat facilitatea şi caracterul comercial. Deloc surprinzător, textele respective s-au bucurat de multă apreciere atît din partea cititorilor începători în ale SF-ului, cît şi din partea criticii. Ceea ce unii au considerat că-s defecte, alţii au găsit că-s calităţi. N-o să mă apuc acum să-mi exprim opiniile în legătură cu modurile diferite de abordare ale unui text, nici în legătură cu canoanele unui gen, care se pare că au o importanţă aparte pentru cititorii specializaţi. Mă mulţumesc să spun doar că s-ar putea să avem surpriza să descoperim că pătrunderea SF-ului în medii noi şi adoptarea unei noi atitudini din partea criticii faţă de SF sînt condiţionate, oarecum, de apariţia unor texte precum cele ale lui George Lazăr.

Pentru început, trebuie să recunoaştem că acest autor se pricepe să scrie. Textele sale se citesc cu plăcere, sînt captivante, au intrigă şi personaje – şi nu-s greu de priceput. Pentru cineva fără o cultură SF deosebită întrupează exact ceea ce-şi imaginează că înseamnă SF-ul.

Romanul Îngerul păzitor reprezintă o bună ilustrare a celor afirmate mai sus. Povestea este oarecum liniară, lucrurile se desfăşoară într-un sens oarecum previzibil – dar autorul are simţul dramatismului şi reuşeşte să sugereze o tensiune crescîndă, care se sfîrşeşte cu o apocalipsă logică.

Mai mult, George Lazăr îşi propune o temă foarte ambiţioasă – rolul sorţii în viaţa unui om, modul în care aceasta poate fi cunoscută şi care sînt efectele împiedicării ei. Dar reuşeşte să trateze această temă cu caracter mistic fără a deveni bombastic, fără a apela la teorii complicate şi dificil de acceptat. Folosind forma thrillerului – cu o serie de condimente SF şi cu oarecare tentă horror – George Lazăr reuşeşte să-şi ţină cititorii sub tensiune, să le menţină interesul treaz.

Sincer vorbind, mie mi-a plăcut romanul lui George Lazăr. Nu-i o capodoperă, dar m-a captivat, mi-a dat de gîndit. Adică a reuşit ceea ce îşi propune un scriitor: să trezească interesul cititorului, să atingă o coardă din sufletul acestuia.

2151 vizualizari

8 Comentarii

  1. voicunike spune:

    In sfirsit cineva care este de acord cu mine! 🙂 Vreau sa mai spun ca eu am fost foarte incintat de roman si l-am recomandat cu caldura.

  2. stefan ghidoveanu spune:

    Sunt de aceeasi parere cu Liviu si cu Voicu, motiv pentru care l-am si votat drept cel mai bun volum romanesc. Macar de-am avea asemenea 2-3 romane in fiecare an…

  3. George Lazar spune:

    Multumesc mult pentru recenzie, Liviu. Comentariile ma onoreaza.

  4. voicunike spune:

    @ George Lazar- Nu vreau sa fiu „rau” 😀 dar mai vrem! adica -un nou roman nu ar supara pe nimeni! Cu atit mai putin pe fanii tai number one Nicu si Bebe!

  5. omul cu caruta spune:

    nene nicule, iar ma ignori cu desavarsire… adica eu nu sunt fan?

  6. voicunike spune:

    @omul cu caruta-da’ nu te ignor bre! numa’ ca matale esti fanul nr.2 😀 , de fapt trei ca eu sunt primul si Bebe al doilea!

  7. omul cu caruta spune:

    ca de obicei, tot pe locul trei….

  8. bebelibrar spune:

    Respectati adevarul istoric: eu sint fanul -1! 😀
    @Omul cu caruta: Pentru titlul de Fan se da examen de licenta si se ia atestatul!{Daca dai spaga o carte noua poate se „rezolva” si altfel!} 😀

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.