REVISTA NAUTILUS / Recenzii / Despre nemurire şi ce înseamnă aceasta

Despre nemurire şi ce înseamnă aceasta

Liviu Radu • 12:16 - 03.04.2009 • 

Bogdan Suceavă – Vincent nemuritorul
Editura Curtea Veche, 2008

vincent-nemuritorul_bogdan-suceava_mare.jpgBogdan Suceavă este un scriitor talentat, preocupat de probleme fundamentale ale omului. Faptul că a ales ca mod de exprimare a preocupărilor sale proza SF demonstrează că aceasta permite o mare maleabilitate de expresie, că acest gen literar este capabil să abordeze şi să trateze teme importante.
În aparenţă avem de-a face cu un subiect abordat de R. J. Sawyer, în Alegerea lui Hobson. Reproşasem acestui autor faptul că, în ciuda unei intrigi palpitante şi a talentului literar incontestabil, romanul său nu mi s-a părut reuşit, pentru că tratase subiectul în mod superficial.
Meritul lui Bogdan Suceavă este că a privit subiectul respectiv cu o deosebită seriozitate, scoţînd la iveală aspecte pe care Sawyer le considerase neglijabile – şi care, în viziunea domnului Suceavă, sînt deosebit de importante.
De fapt, care este tema în discuţie? Nemurirea. Înregistrarea a tot ceea ce reprezintă informaţii, concepţii, mod de gîndire, stare de spirit – adică tot ce alcătuieşte esenţa unui individ – pe un suport indestructibil.
Dacă Sawyer foloseşte acest subiect pentru a ne antrena într-o poveste captivantă, despre suflet, nemurire, posibilitatea de a modifica o personalitate şi despre gelozie – dar neluîndu-l prea mult în serios – Bogdan Suceavă pătrunde în profunzimile sufletului şi descoperă ce ar implica o nemurire impersonală. Subiectul m-a interesat şi pe mine, astfel încît apreciez modul în care domnul Suceavă a scos la iveală contrastul dintre o minte concepută pentru supravieţuirea unui organism (deci menită să coordoneze satisfacerea unor necesităţi organice) şi existenţa acesteia după moartea trupului, cînd  anumite înclinaţii ale acesteia devin fără obiect.  Să ne amintim că sfîntul Pavel atrăgea atenţia că existenţa după moarte nu-i la fel ca şi cea din timpul vieţii…
Vincent cel nemuritor descoperă că nu mai are motivaţii pentru a munci, că nu mai are ambiţii, că legăturile cu cei pe care-i iubeşte se distrug treptat… ajunge la crimă, dar, după o scurtă satisfacţie intelectuală a modului în care a rezolvat problema, îşi dă seama că nici aceasta nu-l atrage şi nu-l satisface…
Descoperă că nu-i singurul în această situaţie şi că unii nemuritori preferă să se sinucidă… Descoperă că a fi om şi nemuritor înseamnă altceva.
Că este, într-un fel, dezumanizat.
Sigur, autorul încheie romanul într-un mod optimist, găsindu-i lui Vincent un rost. Dar părţile cele mai reuşite ale cărţii sînt cele în care Bogdan Suceavă descrie trăirile şi frămîntările lui Vincent, care descoperă că nemurirea nu-i ceea ce crezuse…

897 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.