REVISTA NAUTILUS / Recenzii / „Contactul” cu noi însine

„Contactul” cu noi însine

Adrian Buzdugan • 15:16 - 02.07.2009 • 
, , , , , , ,

Carl Sagan – Contact
Traducere de Radu Pavel Gheo
Editura Nemira, 2006

sagan-contact.jpgChiar daca Sagan propune dintru început si într-un mod de-a dreptul ispititor o linie directoare pentru orice recenzie, „Cartea e mai buna decît filmul.” (pg.15), voi merge pe o alta idee. Nu numai ca este unul din cazurile fericite în care atît cartea, cît si filmul stau în picioare fara sa se clatine, dar se si completeaza minunat împreuna! Pentru cei care, din pacate, înca nu au vazut ecranizarea de exceptie cu Jodie Foster în rolul principal („Contact”, 1997, în regia lui Robert Zemeckis), nu voi detalia actiunea, ci doar voi mentiona înca o data ca titlul nu este unul înselator, ci este materializarea dorintei oricarui cercetator angrenat în programul SETI, asa cum a fost si Carl Sagan.
Cartea debuteaza cu o incursiune în inefabilul copilariei. Fascinatia pe care o are un copil în fata arhitecturii lampilor incandescente dintr-un aparat vechi de radio, numarul pi care seamana al naibii de mult cu un triliton de la Stonehenge, girafele care „au gîtul atît de lung, încît vorbele nu pot sa iasa din el”, imaginea lui Gepetto (artizanul lui Pinocchio) cazut în tarîna si eschivîndu-se în fata unui vecin care-l surprinde, „Învat furnicile sa citeasca!”… Greu de spus daca sînt amintiri de-ale lui Sagan sau inventii datorate Annei Druyan, cea care l-a ajutat sa construiasca personajele, însa toate aceste naivitati cercetatoare îndreptate spre lume farmeca si pun în miscare usor lectura.
Eleanor Arroway (1), o femeie pasionata de stiinta receptioneaza o transmisie de unde radio dinspre steaua Vega, Constelatia Lirei. Mai întîi o serie de numere prime, ca atentionare, apoi un imens mesaj de raspuns la una dintre primele emisiuni televizate de pe Terra, deschiderea Jocurilor Olimpice de la Berin, 1936, de catre însusi Adolf Hitler! Cum Vega se afla la 25, 31 ani lumina de Pamînt, actiunea romanului este plasata undeva la începutul anilor ’90 (sic!).
Dupa ce „zgomotul alb” este spart, sînt sesizate cu luciditate anumite aspecte legate de un potential contact: spre exemplu, niciodata vorbitorii grabiti sau lenesii laconici nu vor putea fi depistati de computerele noastre. Pot exista deci extraterestri care s-ar afla în afara posibilitatilor noastre de înregistrare!
Cum, pe plan social, receptionarea Mesajului este dublata de un reviriment al prozelitismului religios, fictiunea literara îi ofera savantului cîmp de manevra pentru a pune înca o data în balanta adevarul stiintific si utilitatea credintei.
„Numai Dumnezeu poate revoca legile naturii. Nu savantii. Ei doar le înteleg gresit.”. Desi critica ratiunii stiintifice aduce cu teoria paradigmei stiintifice a lui Thomas Kuhn (2), e prezentata ceva mai popular (sa nu uitam ca Sagan a ajuns primul savant milionar datorita lucrarilor sale de popularizare a stiintei (3)): daca Einstein are dreptate, înseamna ca Newton a fost un „cîrpaci”. Si Einstein, la rîndu-i, se va dovedi un diletant în fata altuia/altora (iar acest lucru se pare ca nu este departe!). Savantii iau credinta si evlavia, dar nu ofera ceva cu valoare spirituala în schimb! Asa cum exista excese în religie, asa exista si în stiinta; postularea existentei unei viteze hiperluminice este un astfel de exces.
Din cînd în cînd, ironic, razbate pozitia sa atee: „Daca Biblia nu pomeneste nimic de electromagnetism, de ce sa credem ca exista electroni?!”, „Daca Dumnezeu voia sa ne lase un mesaj, iar scrierile vechi erau singura cale la care s-a gîndit pentru asta, atunci ar fi putut sa o faca mult mai bine.”. Putea sa lase un crucifix gigantic pe o orbita circumterestra sau sa scrie ceva mare pe Luna!…
Ca ratiunea domina se vede si din firul epic: desi sustine ca iubirea ofera copilului din noi posibilitatea de a se manifesta, Sagan nu introduce ca pigment o iubire idilica, ci o dragoste a unui director de proiect (Ellie Arroway) ce ar putea compromite eficacitatea decizionala a unui consilier prezidential (Ken der Heer).
Sagan nu se sfieste sa-si exprime si convingerile politice (reamintesc, este vorba de începutul anilor ’80): razboiul din Vietnam a fost unul „stupid”, „fiecare guvern ce se pregateste de razboi îsi descrie adversarii ca pe niste monstri”, dezumanizarea lor legitimeaza cumva omorul, piesa fundamentala în ecuatia unui razboi. Sanctioneaza pornirile birocratice, boala pamîntenilor de a face comisii, comisii de ancheta, organizatii, paraorganizatii (exemplu, Consortiul Planetar al Mesajului) si ilustreaza cu succes cum necesitatea surprinderii fiecarui fragment din mesaj duce la înfratirea (de nevoie) a tuturor marilor puteri, posesoare de radiotelescoape. O pagina este receptionata în New Mexico, una în Taskent… O conlucrare stiintifica internationala pe care pacifistul Carl Sagan si-a dorit-o dintotdeauna!
Desi lucrarea nu iese de sub incidenta tensiunilor razboiului rece (initial, romanul a fost un proiect cinematografic scris între 1980 si 1981, cu ajutorul Lyndei Obst si a lui Gentry Lee), amenintarea conflictului nuclear fiind o tema recurenta, savantul Carl Sagan se hazardeaza sa construiasca o fictiune verniana, realizabila (comparativ cu el, Gregory Benford în „Timperfect” este extraordinar de stîngaci!): taxiuri aeriene, bioetica, un tînar fizician nigerian ia Premiul Nobel, Uniunea Sovietica a reusit sa trimita cîteva nave spatiale pe Venus, unui personaj principal i se ofera posibilitatea întemeierii unei biserici „prin computer” , Ellie îsi verifica mesajele primite prin „posta electronica” (e-mailul de astazi), Presedintele Statelor Unite este o femeie (azi nu e femeie, dar macar nu e alb!), în muzee sînt imense ansambluri holografice, receptoare de imagini holografice, struguri fara seminte…  O butonare imaginara pe canalele de televiziune demonstreaza faptul ca Sagan a intuit corect ca emisiunile de tip reality-TV, serialele execrabile si discursurile religioase vor ajunge sa domine piata entertainment-ului sau ca jocurile interactive „fantasmatice” vor fi „încercari disperate si ineficiente de a-i pregati pe adolescenti pentru un viitor oricum incert”.
În bazarul saganian se mai gasesc pasaje despre inconsecventele si inadvertentele verbelor complexe din limba engleza, citate din clasici, Ovidiu, Shakespeare, Blake, Yeats, Emerson etc. (poezia apare însa si în forma bruta: suprafata lui Venus e „scaldata în lacrimi de stele”, radiotelescoapele ca niste „flori metalice”…), „sfîrsiturile lumii” si împartirea averilor, mita ipocritilor pentru îndulcirea Judecatii de Apoi. Am regasit cu placere si ipoteza conform careia omul Iisus s-ar fi nascut în anul 4 î.e.n., o escrocherie geniala: prezentarea celei mai sfinte dintre moaste: un vas antic continînd lichidul amniotic „care învaluise si protejase trupul Domnului nostru Iisus Hristos” s.a. Nu lipseste nici vesnica dilema etica: poti lasa pe mîna unor savanti (care au pus la punct printre altele mecanismul diabolic al bombei H) descifrarea unui mesaj venit din spatiu?!
Am sa închei prezentînd si cîteva din panseurile raspîndite cu atîta marinimie în text:
Una din functiile limbajului este de a ne face „sa întelegem lumea fara sa ne simtim coplesiti cu totul de complexitatea ei”.
E foarte probabil ca într-o civilizatie extrem de avansata, ideea de individ sa nu mai fie adecvata.
Pornind de la un scurt excurs asupra unui articol despre sacru din „Encyclopaedia Britannica” care face referire la „mysterium tremendum” al lui Rudolph Otto: „Cine este mai credincios: insul care urmeaza religiile (…) institutionalizate si birocratice sau omul care se autoeduca în spatiul stiintei?”.
Extrapolarea scepticismului proliferat de stiinta: N-ai cum sa te încrezi într-un om de stiinta, întrucît acesta la rîndu-i nu se încrede în nimeni si nimic!
„(…) Lectura unei traduceri este asemenea studierii dosului unei tapiserii” (dupa Cervantes).
Sagan avanseaza o pereche a butadei lui Rousseau (4), parafrazîndu-l pe Voltaire, „primul preot a fost primul pungas care l-a întîlnit pe primul prostanac”.
Pentru cei care doresc ceva futil, lasati-o balta! Nu-i o carte de citit pe tren sau la birou cu gîndul la excursia din weekend! E o carte serioasa, mustind de informatie si spirit. Un S.F. veritabil. Nu e doar un must read despre contactul cu o civilizatie extraterestra, e o carte despre noi, despre defectele si putinele noastre calitati!

NOTE:
(1) Numele protagonistei a fost construit din Eleanor Roosvelt si numele real al lui Voltaire, François-Marie Arouet;
(2) Prezentata mai cu seama în „The Structure of Scientific Revolutions” (1962) si „The Essential Tension” (1977), ambele traduse si în limba româna;
(3) La noi TVR 1 a difuzat celebrul serial „Cosmos”, iar Editura Politica  a tradus în 1989 „Broca’s Brain: Reflections on the Romance of Science”;
(4) În debutul partii a doua a celebrului sau „Discurs…”: primul om care a împrejmuit un teren batînd niste tarusi spunînd „E-al meu!” si a gasit prostii care sa-l bage-n seama a fost întemeietorul proprietatii private, al societatii civile.

3678 vizualizari

13 Comentarii

  1. kyodnb spune:

    Si eu care eram in dubii daca sa o cumpar sau nu :)) oricum trimiterile catre Sagan din „Programatorul divin” ma montasera sa o caut, insa acum ca vad ca actiunea mai continua un pic, fata de ceea ce se intampla in film, chiar sunt convins.

    Bine si recenzia de fata a mai pus o greutate la cantar 😉

  2. liviu2all spune:

    Cea mai buna carte SF pe care am citit-o in ultimul timp.Nu este o lectura facila,dar eu am citit-o inclusiv pe tren.Este oarecum diferita de film (desi filmul are 153 de minute,cred ca daca ar fi urmat cartea intocmai ar fi ajuns la vreo 5 ore).
    Pt.KYODNB:diferenta dintre film si carte este ca filmul ofera un final diferit fata de carte,iar in carte se continua si cu implicatiile intalnirii civilizatiei umane cu cea extraterestra.

  3. Jen spune:

    ti-o mai recomand si eu o data: cumpar-o, e misto. e o recomandare tripla, chiar: eu, prietenul meu si inca un amic 😀

  4. kyodnb spune:

    @Liviu, credeam ca filmul urmareste indeaproape actiunea cartii si de asta nu prea am dat atentie volumului tiparit.greseala mea.

    @Jen, sa stii ca am primit de la cineva si niste critici, dar oricum nu sunt pe aceeasi lungime de unda la gusturi cu persoana in cauza; o sa ma duc tintit la libraria unde am vazut-o acum ceva timp :D, multumesc de romandari 😉

  5. A. Buzdugan spune:

    @Kyodnb – Dom’le, eu as fi mai prudent! Daca o recomanda atatia, inseamna ca-i ceva cu cartea asta! Ori e intr-adevar foarte buna, ori e tzeapa tzepelor si s-au jurat toti sa-i faca si pe altii s-o cumpere!
    Nemira o ofera pe 10 lei pentru ca le-a stat in gat multora! Sa nu spui ca nu te-am atentionat!

  6. Jen spune:

    da, da, vrem sa te facem sa suferi si tu! mai ales eu, care nici macar n-am cumparat-o :))

  7. bebelibrar spune:

    Kio,eu iti recomand cartea{daca o sa suferi o sa fim alaturi de tine :D}!

  8. A. Buzdugan spune:

    Mama! Cati au luat tzeapa!

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.