Dan Doboş – DemNet
Editura Media-Tech Iaşi, 2011
Dacă a existat cineva care s-a îndoit până acum că Dan Doboş este un scriitor mare, atunci romanul DemNet este menit să spulbere orice îndoială. Dan Doboş dovedeşte că Abaţia n-a fost o întâmplare şi că mai are multe de spus.
Trilogia Abaţiei analizează până unde se poate ajunge extrapolând factorul religios. DemNet face acelaşi lucru, luând însă în consideraţie rolul presei şi factorii manipulatori care pot afecta viaţa politică.
Povestea debutează fără nimic spectaculos: un individ oarecare – Igor Lemme – se prezintă (ca mulţi alţii) la o întrevedere cu funcţionarii care aveau să decidă în legătură cu valoarea potrivită a coeficientului său social. De fapt, această întâlnire este un truc al autorului, care reuşeşte ca prin intermediul discuţiei lui Lemme cu funcţionarii respectivi să ne descrie ce înseamnă DemNet.
Şi ce este DemNet? O reţea prin intermediul căreia fiecare cetăţean poate vota în oricare problemă a statului, iar votul său va fi luat instantaneu în calcul. Ce poate fi mai democratic? Pentru că DemNet pare a reînvia democraţia ateniană, singura în care cetăţenii hotărau în mod direct. Numai că voturile DemNet nu sunt egale ca importanţă, fiecare cetăţean are un coeficient social, iar votul său va fi mai important sau mai puţin important în funcţie de acest coeficient. Deci este normal ca fiecare individ să-şi dorească un coeficient mai mare – iar Lemme pretinde că merită un coeficient de câteva sute de ori mai mare decât cel care i-a fost acordat.
Iar de aici, lucrurile o iau razna, pentru că se dovedeşte că Lemme este proprietarul – şi editorialistul – unui ziar de pe net cu mare impact asupra opiniei publice, ziar care are milioane de abonaţi în toată lumea, iar discuţia sa cu funcţionarii avusese un singur scop: să pună lucrurile în mişcare.
Aşa, în treacăt, printre aventurile care-l duc pe Lemme prin diferite colţuri ale lumii, iar apoi pe staţii orbitale şi pe Lună, Dan Doboş ne descrie structura lumii viitorului, ne prezintă o grămadă de găselniţe tehnice şi – mai ales – discută la modul cel mai serios despre politică şi manipulare. Da, nimic nu-i ce pare, iar Lemme e obsedat că toţi – inclusiv el – sunt marionete – şi nu se ştie cine trage sforile…
L-am invidiat pe Doboş pentru că a scris Abaţia – un roman extrem de complex şi de profund. Acum cred că sunt dincolo de invidie. Dan Doboş este un scriitor deosebit de inteligent. Ştie să scrie, iar romanul DemNet este o dovadă clară că un autor talentat poate trata probleme aride (cum e politologia), prezentând teorii complicate şi puncte de vedere sofisticate în legătură cu aceste teorii, fără a împieta cu nimic ritmul alert al acţiunii, fără a diminua în nici un fel interesul cititorului.
Este clar că urmează şi alte romane ale universului DemNet. Este clar că Dan Doboş are încă multe de spus – iar eu aştept cu nerăbdare să-i citesc opiniile. Uneori am avut impresia că opiniile sale le contrazic pe ale mele. E doar o impresie, pentru că teoriile lui Doboş sunt atât de complexe, atât de ample, încât par că acoperă toate variantele posibile.
Am scris această recenzie imediat după ce am terminat romanul. Impresia lăsată de acesta a fost atât de puternică, încât mi-e imposibil să fiu obectiv. Poate nu sunt în stare să-l judec pe Dan Doboş ca autor, poate că nu-i pot aprecia aşa cum se cuvine talentul literar. Însă vă garantez că este unul dintre cei mai inteligenţi oameni cu care am avut de-a face.
Vizualizari: 349
