Radar

Alexandru Ioan Despina • 10:26 - 03.06.2013 • 

Dacă în articolul de luna trecută notam faptul că povestirile publicate în cele trei reviste avute în considerare (Gazeta SF, Helion Online şi SRSFF), deşi multe la număr, nu se remarcă în privinţa calităţii, alegând în cele din urmă să mă opresc asupra celei mai deosebite din punctul de vedere al temei abordare, iată că luna aceasta mă găsesc în imposibilitatea de-a vă recomanda, spre lectură, chiar şi o singură proză. Şi asta pentru că niciuna nu mi-a atras atenţia. Nici în ceea ce priveşte calitatea şi nici în ceea ce priveşte originalitatea subiectului ales ori a felului în care acest subiect este tratat. Aşa că am să le trec pe toate în revistă (nu sunt multe, doar 7, excluzând atât fragmentul semnat de Alexandru Şchiopu cât şi textul lui Liviu Surugiu, care nu pare să existe la adresa indicată) într-o succintă analiză.

Ca şi în luna precedentă, marea majoritatea a prozelor (şi anume 6) au fost publicate în paginile virtuale ale Gazetei SF. Din nefericire, însă, toate sunt împănate cu greşeli de tot felul, de la simple erori de tastare (cum ar fi cele peste douăzeci din textul lui Bogdan Lazăr, izvorâte din suprimarea spaţiilor) şi forme incorecte (precum abea-urile din Călătorul lui Daniel Boca ori nelipsitele forme flexionare ale verbului a vroi), până la urât mirositoarele cacofonii (fizică că; ca celălalt) şi splendidele pleonasme (aşa cum este amurgul înserării). Pe lângă acestea, virgulele aruncate la întâmplare devin simple subtilităţi peste care putem trece fără să ne indignăm. Şi lucrurile n-ar fi stat atât de rău, dacă povesteştile şi stilul ar fi fost suficient de plăcute încât să ne determine să ignorăm toate aceste incorectitudini.

Există, totuşi, şi două povestiri care se ridică puţin deasupra celorlalte, însă nu atât de mult încât să mă determine să le tratez separat ori să vi le recomand. Este vorba de Ghinion! de Teodora Matei şi de Poveste de adormit hibrizii de Florin Nae. Cu mici excepţii (sâsâsită, ceilailalţi etc), prima dintre ele este corect scrisă, cu o acţiune care are cap şi coadă, însă din pricina structurii şi analepselor nu tocmai inspirat alese şi integrate în naraţiune, ne dăm seama că este clădită pe o miză firavă. Autoarea poate mult mai mult, ne-a demonstrat acest lucru, şi nu ar trebui să aleagă drumul cel mai facil, ci pe acela care-i pune cel mai bine în valoare calităţile. Prin intermediul celei din urmă, autorul dă dovadă de multă dezinvoltură şi versatilitate, dar – din nefericire există şi aici un dar – idiolectul personajului principal tinde să ne distragă atenţia şi chiar să ne irite, împotmolind lectura. Satira şi ironiile stârnesc zâmbete atâta timp cât sunt bine strunite şi complementare acţiunii, fără să o denatureze ori deturneze.

Cât priveşte celelalte proze, acestea nu stau tocmai bine la capitolul originalitate, iar miza pare să le lipsească. Durerea, drama şi apocalipsa lui Daniel Barbu este anostă, Călătorul lui Daniel Barbu are ceva substrat, dar nu şi mijloacele prin care poate fi pus în valoare, Zeul sintetic nu convinge, iar Fratele mai mare se pierde-n dialog. Ştiu că sună asemenea unor sentinţe, şi încă unele prea puţin ori deloc nemotivate, dar poveştile de luna asta nu se remarcă prin nimic. Nu au individualitate şi par lipsite de autenticitate.

În revista Societăţii Române de Science Fiction şi Fantasy a apărut un singur text semnat de către un autor român, iar acest text, ce nu depăşeşte 320 de cuvinte, nu poate fi considerat o povestire scurtă, ci mai degrabă o anecdotă. Motiv pentru care nu am să mă opresc asupra ei. Iar Helion Online, până la data trimiterii prezentului material către redacţie, nu scosese niciun număr nou.

Nu vreau să-i descurajez pe toţi aceşti autori, pentru că nu de mine depinde parcursul lor literar, ci de ei. Trebuie doar să depună mai mult efort în compunerea textelor, să studieze mai mult, să citească mai mult, să le gândească mai atent şi nu în ultimul rând să le analizeze la rece. Să caute în ei poveştile care merită scrise. Cuvintele care merită spuse. Şi să le considere pe cele publicate deja drept un exerciţiu. Este nevoie de voinţă şi perseverenţă.

2269 vizualizari

5 Comentarii

  1. teo matei spune:

    Multumesc tare mult de lectura si incurajari!

  2. povestoteca spune:

    Nu mă deranjează criticile, ba chiar dimpotrivă – dar numai atunci când extrag din ele argumente solide. Din păcate, aici observ doar resentimente vizibile… de pe orbita 🙂 după plecarea “cu cântec” a d-lui I.A. Despina de la Gazeta SF, al cărei ultim număr văd că-l demolează in corpore.

    Să înțeleg deci că-s inclus în tagma agramaților, din moment ce TOATE prozele ar abunda-n greșeli gramaticale… deși nu mi se poate reproșa măcar una bucată hibă?! Eu zic să mai sapi un pic, d-le Despina, musai descoperi vreuna. În replicile date-n limba hibridă, evident… 😉
    Apropo: cele doar câteva rânduri scrise-n idiomul inventat cu scop clar în economia povestirii “demolează” cumva întreg textul până la incomprehensibil? Înseamnă că n-ai citit poeziile Ninei Cassian scrise integral în limba spargă, să vezi acolo buimăcire… 😀

    Serios acum: îți respect opinia, chiar dacă n-o înțeleg; mai precis, aștept o “desființare” bazată pe cu totul alte considerații. Spune-mi deci c-aș fi plagiat ideea sau că-i banală, că am ratat mesajul parabolei finale, că amestec poate aiurea timpurile verbelor, dar vino te rog cu ceva cât de cât palpabil! Ori zi pur și simplu că nu-ți place cum scriu (mai ales în Gazeta SF ;)), dar fă-o atunci pe blogul personal, unde hachițele fiecăruia-s libere să zburde.
    Nu de alta, dar parti-pris-urile nu fac decât să agite inutil apele deja cam tulburi ale fandomului – sau a ce-a mai rămas din el.

  3. Daniel Boca spune:

    Desi am fost dat ca exemplu negativ, nu pot sa nu ma bucur de faptul ca am „ceva substrat”. Sunt la debut, deci am mult loc de a evolua. Sper ca urmatoarea povestire sa arate o imbunatatire. Fara a fi o remarca tendentioasa, va semnalez faptul ca a doua oara cand am fost mentionat ati folosit numele domnului Barbu, care, desi e tot Daniel, e peste mine cu doua clase. Cu deosebit respect si consideratie pentru interesantul Radar, va salut!

  4. Domnule Nae,
    am stat în cumpănă dacă să vă răspund sau nu şi mărturisesc că m-am decis destul de greu s-o fac. Şi am să o fac o singură dată, pentru că am observat prea mulţi lupi strigând hoţul, prea mulţi scriitori mediocri acuzându-i pe alţii de mediocritate, prea mulţi critici afiliaţi imputându-le altora lipsa de obiectivitate şi aşa mai departe ca să nu-mi dau seamă că vorbind, chiar şi încercând să mă explic, am să dau dovadă de aceeaşi ipocrizie – cea de-a crede că am dreptate. Sunt sau nu conştient de ea, există sau nu în realitate, aproape că nici nu mai contează; căutând cu atenţie se vor găsi destui care să o vadă. În fine…
    Acuzându-mă de resentimente, ignoraţi faptul că în numărul trecut, când deja nu mai aveam nicio legătură cu Gazeta SF, m-am oprit asupra unei proze publicate între paginile ei virtuale. Şi, din câte îmi aduc aminte, am elogiat-o şi le-am recomandat-o cititorilor spre lectură. Şi ştiţi de ce? Pentru că am găsit suficient de multe lucruri pozitive în proza respectivă încât să o fac. În numărul din luna care tocmai s-a încheiat, nu am găsit, din nefericire, niciuna. Şi credeţi-mă că am căutat. În SRSFF, lucru peste care iarăşi treceţi cu vederea, nu dădusem peste nicio proză care să-mi atragă atenţia, Helionul are apariţii neregulate şi publică puţine povestiri, aşa că toate speranţele mele se îndreptau către Gazeta SF. Am parcurs cu înfrigurare textele, căutând unul singur care să mi se pare suficient de bun încât să-l comentez şi temându-mă că nu am să-l găsesc. De ce temându-mă? Tocmai pentru că ştiam că dacă nu am să găsesc niciunul o să-mi sară cineva în cap, invocând vendete, poliţe şi naiba mai ştie ce. Am fost criticat luna trecută, când lăudasem un text al Gazetei, aşa că îmi puteam imagina ce-o să se întâmple când aveam să le ‘demolez in corpore’, aşa cum vă exprimaţi dvs. Aşa că aş fi fost mai degrabă tentat să ridic în slăvi unul care să nu merite decât să ignor un altul valoros. Nu am făcut-o pentru că vreau să rămân onest faţă de mine (şi iată ipocrizia, conştientizată sau nu, adevărată sau falsă, de care vorbeam mai devreme). O ambiţie prostească, ştiu, şi cât se poate de păguboasă.
    Poate că ar fi mai bine să regrupez revistele analizate astfel încât să nu mai am în vedere în Radar prozele publicate în Helion Online, Gazeta SF şi SRSFF. Astfel, dacă n-o să-mi placă un număr al Gazetei, aş putea trece peste el fără să-l menţionez, oprindu-mă asupra unei proze publicate într-o altă revistă. Pentru că din lipsă de materiale de calitate am recurs la înşiruirea tuturor povestirilor analizate.
    Iar în final, dacă tot vorbiţi de parti-pris-uri, cred că ar fi mai indicat să vă uitaţi în ce s-a transformat Gazeta SF în ultima vreme. Cu cât editorul se bate mai mult cu cărămida în piept că revista este mai vizualizată şi mai importantă, cu atât materialele publicate sunt de-o calitate mai îndoielnică, presărate cu tot felul de greşeli de ortografie şi nu numai. Ştiu că o să invocaţi aceleaşi resentimente, dar uitaţi-vă mai bine la numărul de luna trecută. Comparaţi-l cu Nautilus, cu Revista de Suspans, cu Argos, cu Suspans, reviste care nu au pretenţia de-a fi cele mai, cât mai, foarte, extra, dar care, paradoxal, sunt.
    O seară cât mai plăcută vă doresc, şi cât mai multă inspiraţie!

  5. […] Radar în revista Nautilus […]

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.