REVISTA NAUTILUS / Proza / Ziua in care vine Profetul

Ziua in care vine Profetul

constantin_cozmiuc • 11:08 - 01.10.2008 • 

Ziua se apropia de sfirsit.
Piata cocheta a orasului inchipuia un dreptunghi cu doua clatiri maiestuase pe laturile scurte, iar pe celelalte doua cladiri vechi o incadrau ca niste ziduri medievale ce aparau o oaza de verdeata, cu lampadare de pe vremea stravechilor lautari. In dreptul lor, dispusi la distante aproximativ egale, un sir de prapaditi jegosi asteptau mila publica, ingaduiti de Stapini azi ca pe o favoare, caci in restul zilelor Centrul Istoric le era accesibil pentru jeguri ca ei numai daca erau numiti cel putin Primi Boschetari, lucru insa rar intilnit. Prim Boschetarii din intreg Comitatul abia daca acoperau Piata Sacra si asta azi, intr-o zi de sarbatoare, cind Stapinii se arata mai cu dare de mina.
Intre pirlitii aflati la cersit, un cuplu sarea in ochi; un batrin alb la mecla si la par ca un mestacan in miez de iarna, alaturi de un pustan caruia abia-i mijisera tuleile, mai mult ca sigur prima zi in centru a vreunei odrasle scolite a unui Prim Boschetar aflat in gratiile Stapinirii.
– Cine s-ar fi gindit ca dupa atitia ani Piata Sacra va mai vedea atita lume, rosti batrinul ca pentru sine, privind pe furis spre tinar.
Nu primi raspuns si nici nu-l astepta. Mintea-i batrina depana imagini din copilarie, pe care le crezuse uitate. Opera nu avea pe atunci turnulete placate cu arama, cele mai mari dintre cladirile din jur. Casa de Rugaciuni a Strabunilor, despre care bunicul ii spunea ca fusese cladita pe vremea unui simplu rege alb, Mihai parca-i spunea, era un loc in care putea intra tot omul, chiar si cersetorii, iar crucile erau cruci asa-si amintea, nu ca acum, tinute in cioc de o cioara aurita, daca nu cumva n-o fi chiar din aur.
Dimineata sosisera primii aici, sa fie siguri ca nu le ia nimeni locul, desi aveau permise si tichete in toata regula. Privisera cum inginerii de la Salubritate frecau de zor caldaramul cu peria si detergent mirosind a mosc sau tamiie, de parca voiau sa stearga si urmele de singe lasate de cind cu venirea la cirma a Legitimei Puteri a Stapinilor. Adunau lichidul cu buretele intr-o galeata si lasau caldarimul curat, ca si cum ar fi vrut sa nu piarda nici o farima din darul singelui jertfei. Nici o molecula din singele varsat de Stapini atunci cind Marele si Bunul Benga, fie-I numele in veci laudat le-a dat harul puterii nu trebuia sa se risipeasca, nici dupa veacuri. La sfirsitul lucrului, inginerii primisera si ei dreptul sa cerseasca, exceptie pentru aceasta zi memorabila. Au luat locul altor cersetori, care incercasera sa cricneasca impotriva stapinirii, dar armele Pazitorilor Puterii, polirromistii, i-au potolit imediat, prilej pentru ingineri sa se apuce bucurosi din nou de spalat caldarimul. Acum singele era adunat in alte galeti si varsate la canal de data aceasta. Nu era un pacat pentru singele varsat, alte cohorte de cersetori erau oricind gata sa le ia locul daca inginerii ar fi vrut sa se sinucida, refuzind.
Tinarul nu prea intelegea ce se intimpla in jur, la ce sa se astepte, dar batrinul stia ca Stapinii se vor depasi in generozitate mai mult ca niciodata azi, cind Piata Revolutiei, cum si-o amintea de copil, era arhiplina; se vor intrece sa-si arate unul altuia cit sint de bogati, de buni, cum nu le pasa lor de bani. "Futu-le Benga mamii lor", murmura cu teama in gind batrinul, arborind un zimbet timp si slugarnic catre cei de alaturi.
Dincolo de pustiul novice, zdrentarosii straini isi murmurau litania in toate limbile Europei, doua-trei cite or mai fi ramas, numai in limba oficiala, cea a euro-Stapinilor nu aveau voie, asta numai Boschetarii indigeni o puteau face, sperind ca dupa ziua de azi vor avea ce minca citeva zile de acum inainte, poate chiar trei-patru, dar-ar Benga sa fie o saptamina, ca prea mareata-i ziua de azi. Zice-se ca se va pogori emisarul Profetului pentru a vesti apropiata pogorire din ceruri a celui Prea Sfint in rindul poporului ales. Pretutindeni puteai auzi Stapinii salutindu-se: "Benga fie cu tine, mincati-as!", dovada ca asa trebuie sa fie.
Baiatul era cu adevarat la prima sa zi de munca pe o parcela data de un Stapin imediat linga un magazin pentru copiii celor alesi, cu marfa pe masura; jucarii pe care nici la gunoaiele privilegiate nu le gasise, nici in cele strainataturi unde il trimisese tatal sau la studii. Abia primise Ecusonul Stapinirii care ii dadea dreptul sa intre in Piata Sacra si multumea in gind parintelui pentru ca l-a silit la ani grei de studii si mutilari laborioase, la examene dupa examene, pina acum, cind putea sta mindru pe ceea ce i-a mai ramas din propriile-i picioare. Avea voie sa stea azi aici pina se innopteaza si chiar ii va ramine o parte din bani, dupa ce-si va plati dijma Stapinului, rata la studii si la familie.
Privi cu coada ochiului spre mosul de linga el cum tot boscorodea ceva, fara sa se auda mai nimic. Parea in ordine; avea distinctivul cu poza sa holografica si sigla Academiei de Cersetorie, simbolul celei mai inalte scoli chiar si printre Prim Boschetari. Recunoscu si blazonul Stapinului care il avea in tutela, unul dintre cei mai bogati din oras, pentru care cerseau jumatate din Prim Boschetarii din tinut. Era si al lui, slavit fie-I Numele si pavat drumul spre Rai cu dale de arama. Dedesubt, numarul extrasului cartii funciare a parcelei pe care ii era ingaduit sa cerseasca.
In mintea lui inca cruda nu incapea o intrebare, la care nu gasise raspuns inca din liceu, cind a inceput sa studieze mecanismul pietei cersetoriei: Stapinii dadeau bani cersetorilor, cit mai multi bani ca sa se faleasca unul in fata altuia cu cita dare de mina au, iar astia ajung in cea mai mare parte tot la ei, ca si cum i-ar muta dintr-un buzunar in altul si i-ar da si amaritului care face treaba asta ceva, acolo, cit sa nu moara de foame. Acuma, sigur, nu toti Stapinii sint la fel, ai mai putin bogati or fi mai multi, dar, asa i se parea lui, tocmai astia dau mai mult, ca sa-i creada lumea mai cu dare de mina.

Pages: 1 2 3 4

2990 vizualizari

2 Comentarii

  1. kyodnb spune:

    Nu o stiam… mi-a facut placere sa o citesc si nu mi-am putut stapani zimbetele la trimiterile evidente ale autorului si modul in care este imbracat tot tabloul… Este o pierdere pt sf-ul nostru.
    As aminti si de greselile pe care le-am gasit in text, si nu cred ca sunt intentionate…

    pagina 1 sus : u doua clatiri maiestuase ( ambele cuvinte)
    pagina 3 jos : ca Stpinii
    pagina 4 sus : Se aventurase pe ghiata ce sta sa se topeasca

  2. […] Povestiri online gasiti pe adresa cenaclului H.G. Wells,  ”Acasă, prin nori“, “Poetul la masa de smarald” si articolul “Un meteor pe Calea Lactee – Remus Şimian“, si Nautilus, ”Ziua in care vine Profetul“. […]

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.