REVISTA NAUTILUS / Proza / Un telefon, dincolo

Un telefon, dincolo

Sebastian A. Corn • 16:09 - 31.07.2008 • 
, , , , , , ,

Gloria Antrasian a parafat reteta. A semnat-o, gata s-o întinda doamnei Vasilescu, cînd, si-a amintit ca pacienta ei era oarba. S-a rascucit pe scaun, privind dintr-o parte la nepoata batrînei.
 “Am scris totul aici,” – cu coada ochiului a vazut ninsoarea ce prafuia linistit pe Str. Batistei – “medicamente, ore, tot.”
Un Chevrolet Lumina claxona în fata intrarii ambasadei SUA. Un sunet afînat care se asorta cu covoarele groase din cabinet. Oare cît de mare era zapada la Sinaia? – Gloria ar fi avut chef sa se plimbe prin parcul castelului Foisor si sa…
 “Nu vreti sa va apropiati putin de mine?” a întrebat în soapta doamna Vasilescu.
Gloria Antrasian s-a încruntat. A auzit portile de metal cum scîrtîiau în sinele înghetate. Chevrolet-ul patina pe zapada, vibrînd din chiulase si cilindri.
“Sa ma apropii?”
 “As vrea sa va pipai fata” – doamna Vasilescu era jenata – “As vrea sa-mi imaginez cum aratati.”
Gloria s-a uitat la nepoata pacientei sale: ridica din umeri, din ce în ce mai încurcata.
“Nu prea aveti ce sa va imaginati.” a pufnit Gloria în rîs si a schimbat imediat subiectul. “Ne vedem la anul. Cînd o sa veniti la control.”
S-a ridicat de la birou si a facut cîtiva pasi catre usa. Consultatia luase sfîrsit. Doamna Vasilescu ramasese pe scaun, rotind capul cu lentoare, ca si cum ar fi putut s-o urmareasca pe doctorita cu privirea. De fapt, ciulea urechile, încercînd sa-i auda pasii ce sunau înfundat pe covorul gros. Înca zîmbea. Apoi, s-a ridicat si ea, cautînd-o cu mîna pe nepoata ei.
“Ne vedem în ianuarie. La multi ani.” a spus cînd a iesit din cabinet.
Gloria a mormait ceva în urma lor, a închis usa si le-a ascultat cum coboara scarile. Apoi s-a repezit la telefon si a format numarul lui Mihai. S-a uitat la ceas. 16.00. Avea toate sansele sa dea peste Cristina. Îi spusese ca are o zi relativ libera si ca o sa ajunga acasa înaintea lui Mihai.
 Declic.
 “Cristina? Gloria sînt. Mihai a venit?”
 “Nu înca… Te-ai pregatit pentru diseara?”
“Da, da!” a raspuns Gloria grabit, cautînd din ochi walkmanul de pe birou. “Stii, as vrea sa mai sun…”
Cîteva secunde de pauza.
 “Sa mai suni… Da. Vrei sa… Vrei sa faci din nou figura aia?”
 “Da. Stai lînga telefon si deschide daca apare Mihai.” – de afara s-a auzit bufnetul metalic al portilor ambasadei.
“În regula. Nu ma misc de lînga aparat.”
Au închis amîndoua, iar Gloria a format iarasi numarul de telefon al lui Mihai Corbu.

 Apelul se prelungea. Sunase deja de peste zece ori cînd, suprapus tîrîitului, s-au auzit primele voci, îndepartate, filtrate printr-o tesatura de paraziti si pîrîituri. Cîteodata, prinsese si sunete naturale, de pilda vuietul vîntului si, rar, foarte rar, ropotul unei cascade. Acum însa nu se auzeau decît zgomotele electricitatii statice si vocile:

Pages: 1 2 3 4 5 6 7

8348 vizualizari

4 Comentarii

  1. bebe spune:

    Hortensia Papadat Bengescu, asezonata cu Mircea Eliade. Final salvat, dar cam fortat, mimand sfarsitul in coada de peste. Proza subtirica, fantastic ieftin, foarte departe de SF.

  2. kyodnb spune:

    pe mine nu m-a prins,asa ca am preferat situatia de „no comment”:), tinand cont si de faptul ca autorul este bine vazut printre sefeistii nostri..

  3. sebastian corn spune:

    Diagnostic corect: in 1995 (anul in care a aparut textul), tocmai asta incercam – reinsertia unor motive F in settingul Bucurestiului, al Romaniei etc. Textul n-a avut nicicand pretentia de SF.

  4. […] “Un telefon dincolo” de Sebastian A. Corn […]

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.