Fragile

ana-maria_negrila • 13:49 - 01.07.2008 • 
, , , , , , ,

Cele doua limbi – create dupa cea a Madonnei, o cîntareata celebra acum cîteva decenii – înca se mai agitau în ochiurile de spuma, încercînd sa-l ajunga.
Dar el se saturase deja. La naiba cu gramezile astea de muschi care nu erau în stare decît sa te razuie pîna-ti dadeai duhul!
Gata cu spalatul. În fond, azi e singura mea zi libera.
Reintra în dormitor si sub pasii lui celulele covorului îsi modificara forma. Nucleotide rosii si mitocondrii verzi migrara înspre reziduurile ce pareau albastre pe fondul transparent al citoplasmei (Mîine trebuie sa chem iar menajera pentru curatenie). În spate, structura se refacu în modelul initial.
Ridica o retea de reticulina si fibre conjunctive dupa care pastra trusa de machiaj.
O sa fie un bairam pe cinste! Ceva cu totul deosebit, zisesera tipii, o sa ne pomenesti cît oi trai!
Trei fragmente de plamîni decupate în forma de inima palpitau în montura formatiunilor canceroase inelare. Tari gagiii astia de la Estetic Biotronics!
Hei, ia uite si la asta! gîndi el privind un brat negru din care înmugurisera patru palme albe si mici ca de copil, de cînd nu-l mai purtase. Trebuie sa-l dau la reparat. Alese doua indexuri cu unghii lungi manichiurate cu grija în rosu si le atîrna de urechi. Lua bratul si si-l petrecu în jurul gîtului. Nu era cea mai eleganta garnitura, dar lucratura clasica îl prinsese întotdeauna, ca si combinatiile alb-negru-rosu.
Se privi în tesutul retinian ce tapeta întreg tavanul si care pusese pe fuga jumatate din tipele doritoare sa tranziteze prin dormitorul lui. Arata bine, fara ostentatie. Ce rost are sa ma boiesc cu ulceratii si cu plagi? Un om cu bun gust ca mine nu se împopotoneaza cu asa ceva! Cine ma vede nu ma mai uita!
La iesire, paznicii îi pulverizara pe trup substante sintetizate în straturile nutritive ale blocului. Iar le e teama ca n-o sa ma mai recunoasca la întoarcere. Ce ti-e si cu suprapopularea asta, domnule!

Afara era cald, cerul senin si prin canale pluteau formatiuni bioluminiscente.
Umbrele de pe mal îsi agitau tulpinile transparente, iar microbi spiralati, expandati, serpuiau pe pavajul încins.
Curînd depasi linia de demarcatie a cartierului, patrunzînd într-o zona necunoscuta. Pe epidermele cu pilozitate redusa ale blocurilor cresteau colonii de ciuperci simbiotice. Porii dilatati – cratere de dimensiuni reduse – erupeau sudoare si saruri minerale ce siroiau pe pielea înnegrita de soare. În aer pluteau miasme straine.
Pe drum, remarca si cîteva priviri întunecate. Sigur ca lucratorii astia de doi bani de la periferie nu stiau ce-i aia sa fii la moda.
Cartierele alaturate au început deja sa se dezvolte pe orizontala, observa el. Buna treaba, dar n-o sa le prea mearga. Cel mult pîna la anul. Cred ca deja cartierele centrale si-au trimis, prin tentaculele ovariene subterane, ovule fecundate pe teritoriul liber.
Îsi continua drumul fara sa se opreasca pentru a privi mai atent. Ocoli bacilii si celelalte structuri unicelulare cu membrele sfîsiate si cilii rupti în timpul luptelor de strada.
Cît gunoi! Oricum nu mai au de trai decît pîna seara. Vin paznicii si adio…
Ajunsese la marginea orasului si nu descoperise nici urma de loc deosebit. Cine-si batuse joc de el? Ce-si zisesera? Hai pe asta, ca n-a mai fost la plimbare de mult si habar n-are pe ce lume traieste!

Pages: 1 2 3

3155 vizualizari

Un comentariu

  1. […] “Fragile” de Ana-Maria Negrilă […]

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.