REVISTA NAUTILUS / Popcorn S.F. / Trash Sci-fi: Santa Claus Conquers the Martians

Trash Sci-fi: Santa Claus Conquers the Martians

Felix Tzele • 16:46 - 01.11.2012 • 

Între anii ’50 şi ’70 au funcţionat în multe orăşele din America Kidee matinee. În timpul acestor matinee rulau comedii de familie, animaţii Disney şi producţii cinematografice low-budget. Santa Claus Conquers the Martians, filmul pe care l-am luat în vizor luna aceasta,  a fost conceput special pentru delectarea minţilor tinere care se îmbuibau cu floricele şi cola în timp ce mamele lor îşi făceau liniştite cumpărăturile.

Ok, o să intru direct în miezul problemei. Mizeria asta a costat 200.000 de dolari. Cred că filmul poate fi trecut cu uşurinţă în lista celor mai scumpe lucruri inutile din lume.

Serios, nu înţeleg pe ce au fost daţi verzişorii. Scenariul pare făcut de studenţi care au intrat pe pile la Facultatea de Regie a Universităţii Spiru Haret, actorii joacă teatru mai ieftin ca braga, iar efectele…da, poate efectele au costat ceva, să nu uităm că e vorba despre 1964. Nici măcar nu apăruse Star Wars.

Santa Claus Conquers the Martian este un film mutilat din punct de vedere conceptual. Parcă au căzut peste el zeci de burţi moralizatoare. Vorbesc aici despre burţi din acelea nesimţite de Tyrannosaurus Rex! Sunt atât de multe poveţe despre lucruri dezirabile din punct de vedere social, încât după ce am văzut câteva zeci de minute din film, mi-a venit să ies într-un loc cu mulţi oameni şi să vomit curcubeie.

Am înţeles că filmul este făcut pentru copii. Trebuie să fie educativ. Cu toate astea, nu înţeleg de ce antagonistul marţian îl gâdila la un moment dat cu un băţ telepatic pe majordomul lui. Nu e tocmai ok să vezi un gras care se gudură ca un căţel în călduri când îi invadează stăpânul lui imaginaţia. Daca aş fi fost copil, m-aş fi sinucis după ce vedeam scena asta scârboasă. Yuk!

Filmul seamănă cu poveştile pulp ale lui E.R. Burroughs. Un fel de A princess of Mars scris pentru bolnavii mintal. După ce este răpit, Moş Crăciun se transformă într-un John Carter supraponderal care îi convinge pe marţieni că fericirea înseamnă să primeşti şi să dai câţ mai multe cadouri. BURP!

Noroc cu postmodernismul. De-a lungul anilor ’90 şi ‘00,  Santa Claus Conquers the Martians a stat la baza a două piese de teatru, a inspirat un romancier să scrie o continuare şi a convins un serial de comedie brazilian să realizeze un spoof.  Mai mult, Cinematic Titanic şi Mystery Science Theater 3000 (show-uri de luat în balon filme proaste) i-au dedicat filmului două episoade înţesate cu tot felul de comentarii aproape haioase. Vă veţi convingeţi singuri despre ce este vorba clickuind aici.

Santa Claus Conquers the Martians:

https://www.youtube.com/watch?v=6C5WwammH90&feature=my_liked_videos&list=LLZxkKCCQQky-J4ijhlsYd7w

2589 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.