REVISTA NAUTILUS / Popcorn S.F. / The Cold Equations

The Cold Equations

Felix Tzele • 17:57 - 01.08.2013 • 

Dacă ar fi să plec pe o insulă pustie unde aş avea dreptul să aduc cu mine o singură carte, cu siguranţă aş alege short story-ul lui Tom Godwin „The Cold Equations”. Poate că nu voi citi în fiecare zi povestea asta sumbră, dar cu siguranţă o să o răsfoiesc atunci când mă va cuprinde disperarea. Să îţi putrezească oasele pe o fâşie de nisip populată de şerpi şi papagali este mizilic pe lângă ce se întâmplă în „The Cold Equations”.

Puţin context înainte de toate.

Nu există multe informaţii despre viaţa lui Tom Godwin (1915–1980). Ştim că a renunţat la şcoală după trei clase şi că în cei 27 de ani de carieră sefisitică a publicat trei romane şi 27 de povestiri de calitate îndoielnică. Tom Godwin şi-a petrecut viaţa în diverse orăşele din deşertul Mojave, unde a practicat tot felul de meserii ca să se întreţină.

Ȋn universul lui Godwin, transportul este costisitor pe distanţe mari, iar atunci când apare câte o situaţie în care coloniştii de pe planetele abia descoperite au nevoie de ajutor, o navetă este propulsată de către aeronavele mari care călătoresc prin hiperspaţiu la o mică distanţă de planeta în cauză.

În „The Cold Equations” (poveste publicată iniţial în revista Astounding din august 1954), un pilot al unei astfel de navete (Emergency Dispatch Ship) descoperă că transportă un pasager clandestin, o fetiţă care voia să îi facă o surpriză plăcută fratelui ei.

Combustibilul navei era raţionat pentru a transporta o singură persoană, iar orice intrus prins (în rarele cazuri era vorba de infractori) trebuia ucis de urgenţă şi aruncat în spaţiu.

Tom Godwin ne arată că orice greşeală, oricât de nevinovată ar fi, se plăteşte scump dincolo de limita atmosferei terestre. Îmblânzirea universului ostil şi indiferent costă şi fetiţele inocente trebuie să moară atunci când calcă pe bec.

„The Cold Equation” este un caz fericit de mutilare editorială. Într-o primă variantă a poveştii, pilotul navei găsea o soluţie pentru a salva fetiţa. Inspiratul John W. Campbell, editorul revistei Astounding, i-a cerut lui Godwin să modifice finalul poveştii.

Într-o scrisoare trimisă lui Robert E. Graham, Campbell a clarificat situaţia: „O singură dată am trimis o poveste de şase ori înapoi pentru corecturi. Nu a fost vorba despre o poveste contractată, ci despre un autor care avea o idee bună, care ştia să scrie, dar care pur şi simplu nu putea accepta răspunsul simplu al propriei poveşti. […] A fost în întregime ideea lui Tom, el a scris fiecare cuvinţel şi a muncit foarte mult la poveste… pentru că pur şi simplu nu putea să accepte că fetiţa trebuia să moară.”

Sfâşietor, nu?

„The Cold Equations” poate fi citită integral aici.

1168 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.