REVISTA NAUTILUS / Popcorn S.F. / Pulp fiction-ul în Europa (I)

Pulp fiction-ul în Europa (I)

Felix Tzele • 16:14 - 01.07.2012 • 

În paralel cu publicarea autorilor autohtoni, editorii europeni de la începutul secolului XX au tradus în masă producţii pulp americane. Odată cu fluxul de poveşti de peste ocean, în mentalul cititorilor a început să se formeze şi ideea unui gen distinct, diferit de literatura mainstream.

Pentru anul 1908, când industria pulp era în plină formare pe continent, istoricul Jess Nevine a contorizat un număr de 162 de titluri aparţinând următoarelor subgenuri: 94 detective & mystery, 27 western (Buffalo Bill devenise popular şi în Europa), 13 adventure, 10 science fiction, 8 historical, 1 war şi 5 pulp-uri reprezentând genuri nu prea gustate de europeni (spre deosebire de americani) precum romance, fairy tales, poveşti moralizatoare.

Aşa cum am văzut şi în episoadele despre pulp-ul american, povestioarele uşurele nu urmăresc doar ploturi şi personaje ieşite din comun. Dincolo de aventurile prin care trec protagoniştii, autorii introduc în textele lor şi bucăţi din puzzle-ul socio-politic ale vremii.

De exemplu, în  Gil Dax, Empereur des Airs, de Jules Hosch, un inventator construieşte un planor avansat cu ajutorul căruia luptă împotriva spionilor germani. Antagoniştii nu sunt aleşi întâmplător, ei subliniază relaţiile ostile dintre nemţi şi francezi de după războiul ruso-prusac din 1870-1871.

Universul ficţional al autorilor din ţările europene cu cele mai dezvoltate pieţe pulp (Franţa şi Germania) este dominat de personaje din Orientul Îndepărtat (efect al colonialismului?), dar şi de protagonişti neaoşi, “de-ai noştri”, mult mai deştepţi, mai curajoşi şi mai bine intenţionaţi decât “ai lor”. Arnould Galopin, Pierre Giffard, Albert Robida, dar şi hacşi precum  Thomas Alva Edison scriu despre Maharajahi malaysieni puşi pe rele; cercetători nebuni care dau viaţă unor caracatiţe cu chip de oameni; echipe de savanţi care construiesc rachete cu ajutorul cărora călătoresc pe Marte şi luptă împotriva extratereştrilor; un război rasial cu iz mondial (plasat în 1937…) în care japonezii declară război albilor din Europa, Rusia şi America; eroi inventivi ca MacGyver care, pentru a înfrânge vrăjitori băştinaşi/piraţi chinezi/hoţi de aur indieni/hoţi de radium, creează homunculi şi staţii radio avansate; exorcişti şi vânători de fantome care, cu ajutorul principiilor ştiinţifice şi a unor “spirit cameras”, se luptă cu răufăcători.

Din cele 24 de pulpuri noi care au apărut între 1909 şi 1913, 11 erau franceze şi trei germane. Mai mult de jumătate dintre aceste noi apariţii sunt reprinturi după poveşti mai vechi din alte ţări.

Les Voyages Aeriens d’un Petit Parisien a Travers le Monde  (sau Aventurile lui Tintin, pentru contemporani) de Marcel Priollet este de departe cel mai popular pulp de dinainte de Primul Război Mondial în Europa.

Der Luftpirat  este tradus  în poloneză, rusă şi italiană, iar Sâr Dubnotal, un  mare succes german al epocii (personajul principal este un detectiv rozicrucian pe nume “Napoleon of the Immaterial”), este reprodus în franceză şi răstălmăcit apoi în portugheză şi spaniolă.

Autorul care s-a bucurat de cea mai mare celebritate în perioada antebelică a fost Comte Adolphe d’Espie care, sub pseudonimul “Jean de la Hire”, a publicat o serie de romane science fiction. Totodată, Jean de la Hire este cel care a introdus primii supereroi în poveştile pulp, mai exact în povestea L’Homme Qui Peut Vivre dans l’Eau (1908). Nyctalope-ul nu este, aşa cum o cere rima, un pitencantrop, ci creaţia unui savant nebun care grefează branhii de rechin unui om, permiţându-i astfel să respire sub apă. Odată cu evoluţia poveştii (creaturile apar şi în alte scrieri ale lui Hire), capacităţile Nyctalopilor se diversifică. La un moment dat prind aripi şi zboară pe Rhea, un satelit necunoscut al Terrei. Aşa, acum că ştim unde se află nyctalopii, să trimitem o anonimă producătorilor The Avengers…

Va urma!

1256 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.