REVISTA NAUTILUS / Popcorn S.F. / Literatura pulp fiction: o poveste incredibilă (III)

Literatura pulp fiction: o poveste incredibilă (III)

Felix Tzele • 9:05 - 04.01.2012 • 

Intră în bodegă împleticindu-se ca şi când ar fi călcat pe coji de banane. Cămăruţa insalubră în care ne întâlnim în fiecare lună este azi plină până la refuz. Muncitorii ciocnesc pahare cu tărie în jurul meu şi recită versuri porcoase despre soţia preşedintelui Hoover. Prietenul meu din trecut se târăşte până la masa mea şi se scufundă în scaun ca o ancoră pe fundul  Gropii Marianelor.

− Ce să-i faci, New Year’s Eve! Băiete, un coniac şi câţiva castraveciori, să mă trezească din morţi. Aşa… rămăsesem la…

Revistele pulp şi oamenii din spatele lor.

Literatura pulp sefe este legată în mare măsură de acţiunile editorului american Hugo Gernsback, the Godfather, cel care a născocit denumirea de science fiction (sau scientifiction, într-o formă mai dragă lui Gernsback). În cinstea lui, World Science Fiction Society a lansat în 1953 Hugo Awards (la început purta doar neoficial numele pionierului radioamatorismului, pentru ca, în timp, să fie recunoscut şi oficial), unul dintre cele mai prestigioase premii din fandomul sf&fantasy. Apropo de fandom… este tot o găselniţă a lui Gernsback. El a venit cu ideea genială de a publica în paginile revistelor sale adresele celor care trimiteau scrisori la redacţie. În timp, publicaţiile lui au devenit un fel de facebook interbelic pentru un grup de americani cu aspiraţii şi valori asemănătoare, care participau activ la întreţinerea unei mişcări (sub)culturale. Sună cunoscut, nu?

Gernsback a fondat în 1926 una dintre cele mai importante reviste din istoria science fictionului modern – Amazing Stories. Plecând de la o reţetă popcorn în ceea ce priveşte conţinutul editorial (“75 la sută literatură şi 25 la sută ştiinţă”), Gernsback a reuşit în câţiva ani să  impună din punct de vedere comercial acest gen literar pe piaţa dură a pulpurilor. Există multe voci care contestă importanţa poveştilor publicate în revistele lui Gernsback pentru cultura science fiction. Adicătelea ele ar fi făcut mai mult rău decât bine prin popularizarea unor basme uşurele cu tentă pseudo-ştiinţifică.

Perfect adevărat, literatura pulp este prin definiţie literatură populară (această caracteristică este una “negativă” privită dintr-un unghi valoric elitist, sofisticat…yuk!) dar science-fiction-ul nu ar fi atins potenţialul literar de mai târziu dacă revistele pulp nu impuneau mai întâi pe piaţa comercială poveştile de gen.  Cu alte cuvinte, într-o mare plină cu  rechini nu poţi înota ca un biban! Acelaşi lucru l-a făcut şi Gernsback, a adoptat forma impusă de alte genuri pulp pentru a putea scoate la liman, printre prădători, peştişorul de aur scientifictiv.

Autorul romanului Ralph 124C 41+: A Romance of the Year 2660 (mda, titlul nu este prea atrăgător, dar se pare că povestea a cunoscut un succes imens în epocă, mai ales la adolescenţi) a condus Amazing Stories până în 1929 când Experimenter Publishing (trustul lui de presă) a dat faliment. Până atunci, Gernsback aruncase pe piaţă nu mai puţin de 37 de numere ale revistei, unele apariţii depăşind tiraje de 100.000 de exemplare.

Cu toate că afacerea lui Gernsback a adus multe lucruri bune industriei pulp şi literaturii sefe, nu putem trece cu vederea anumite “apucături manageriale” deloc ortodoxe ale tycoon-ului media. Ca mulţi alţi moguli editoriali ai vremii, Gernsback nu era prea mărinimos cu scribii (anonimi-vestiţii hacşi, am vorbit despre ei în numărul trecut al serialului nostru), plătindu-i extrem de prost sau chiar deloc. Chiar dacă numele său înnobilează an de an pe cei mai buni dintre scriitorii sefe, în timpul vieţii Gernsback era poreclit de autori precum H.P Lovecraft sau Clark Ashton Smith…Hugo the Rat. Un portret cenuşiu îi creionează Barry Malzberg într-unul dintre interviurile-dialog pe care le-a ţinut în periodicul SWFA Bulletin. Îmi este jenă să traduc:

“Gernsback’s venality and corruption, his sleaziness and his utter disregard for the financial rights of authors, have been so well documented and discussed in critical and fan literature. That the founder of genre science fiction who gave his name to the field’s most prestigious award and who was the Guest of Honor at the 1952 Worldcon was pretty much a crook (and a contemptuous crook who stiffed his writers but paid himself $100K a year as President of Gernsback Publications) has been clearly established.”

La Amazing Stories s-a remarcat şi ilustratorul futurist Frank R. Paul, cel care a desenat marea majoritate a coperţilor în epoca Gernsback. Scenele portretizate de Paul sunt dramatice, deseori este vorba despre roboţi (desenele lui ar fi catalogate astăzi drept retro-future de hipsterii artei), nave spaţiale sau peisaje extraterestre pictate în culori vii. Paul este considerat primul artist care a desenat un UFO (în numărul din noiembrie 1929 al revistei Science Wonder Stories). Ilustraţia lui Paul a apărut cu două decenii înaintea farfuriilor zburătoare observate de aviatorul american  Kenneth Arnold. Extraordinar pulp fiction-ul, nu?

2570 vizualizari

5 Comentarii

  1. Mircea Coman spune:

    Termenul “saucer” („farfurie”) a fost folosit pentru descrierea unor obiecte zburătoare neidentificate cu mult înaintea impunerii expresiei jurnalistice “flying saucer” („farfurie zburătoare”). Unul dintre cele mai vechi articole care-l pomenesc este cel apărut în The Denison Daily News din 5 ianuarie 1878, folosit de John Martin, fermier, locuind la 6 mile către sud de oraşul Denison, Texas.

    Sursa: “Flying saucers are real” – Donald Keyhoe (1950)

  2. Felix Tzele spune:

    Sigur, „farfurii zburatoare” sau UFO au fost observate inca din evul mediu. Nu asta incercam sa reliefez in articol, cine a fost mai intai-oul sau gaina(mai ales ca articolul este despre altceva). Kenneth Arnold este cel in urma caruia UFO/flying saucers au devenit populare. It’s about who strikes the hardest, not who strikes first.

    Cred ca inteleg unde bateti. Articolele nu se vor a fi riguroase(de unde si denumirea rubricii „popcorn”), ci distractive, out of the box. Ofer doar puncte de reper intr-o forma creativa, daca cititorul este interesat de un anumit aspect, poate sa sape singur dupa informatie.

  3. Mircea Coman spune:

    🙂 Se pare că sunteţi şi un cunoscător al literaturii ufologice. (Şi eu sunt amator!) Tocmai de aceea nu e cazul, 🙂 nici măcar în glumă, să acredităm ideea că observaţiile lui Kenneth Arnold ar fi fost influenţate de copertele magazinelor pulp (absolut reuşite, de altfel).

    Îmi place seria de articole. Şi cred că F&SF-ului românesc îi lipseşte tare mult o perioadă pulp. Nici acum n-ar fi târziu… 🙂

  4. Abra Gham spune:

    Eu zic ca SF-ul nostru a avut o perioada pulp, daca nu chiar una jumate, – si nu cu mare intarziere fata de cea din State -, cand se scria a la Tican Rumano (desi el nu a fost SF) at best; am parcurs si eu multe pagini tipice, nici nu mi le mai amintesc decat pe toate simultan (si suprapuse), Stefan Ghidoveanu ne-ar putea spune chestii mai precise. A fost frumos, nu zic nu, dar ca dovada a cat de grozav a fost – iata, nu am amintiri detaliate, detaliile nu s-au pastrat la mine. Mi se pare ca ce ne lipseste noua e mai degraba o perioada New Weird, dar o perioada New Weird muncita, nu aberationista. Acum, Mircea, eu am inteles ce ai vrut sa spui, si zic ca ar functiona si un New Weird cu aventuri, sau unul „polar”, politist.

  5. Felix Tzele spune:

    Probabil ca o sa ajung si la documentarea „pulpului romanesc”, atat cat o fi fost el…

    Pana atunci intrerupem o luna serialul pentru…ei bine, vom vedea in numarul din februarie!

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.