REVISTA NAUTILUS / Pintenul Fierbinte / Din nou despre fantastica românească

Din nou despre fantastica românească

Catalin Badea Gheracostea • 15:47 - 02.02.2009 • 
, , , , ,

Una dintre buturugile care răstoarnă carul SF-ului românesc pe drumul integrării şi recunoaşterii depline ca parte a literaturii-mamă este lipsa apetenţei publicului pasionat pentru explorarea fantasticului provenit dinspre centru. Există, altfel spus, o respingere reciprocă a lecturii cărţilor „celorlalţi” şi numai cu mari eforturi din partea cititorilor specializaţi – a criticilor – or prin apariţia unei capodopere, lectura „încrucişată” se realizează. Să luăm cazul mîrîitei premieri "Vladimir Colin" a operei Derapaj  semnată de Ion Manolescu. Oh!-urile, ah!-urile şi ai-ai-ai!-urile emise de aripa încremenită a mişcării science fiction din România încă se fac auzite pe diverse canale de comunicare şi numim aici articole polemice, pamflete, dar şi e-mailuri personale mustind de frustrare şi comentarii „anonime” pur şi simplu sub-urbane.

Critica neconstructivă este un simptom al lipsei de maturitate a gustului literar în primul rînd şi, din păcate al unui civism de faţadă, în al doilea rînd. Dar nu facem aici sociologia SF-ului românesc, îl avem pe Voicu Bugariu, care excelează în analizele extra-literare. Ceea ce contează din punctul de vedere al pragmaticii literaturii science fiction şi fantasy româneşti (să o numim de acum încolo „fantastica” românească) este receptarea operei Derapaj.

Premiile ar avea ca efect normal punerea în atenţia publicului a cărţii premiate. Vînzări şi, se speră, lecturi mai numeroase ar urma o premiere. Nu există suficiente date pentru cuantificarea efectului premierii lucrării Derapaj în vînzări, ce să mai vorbim de lectura acestuia. Care ar fi fost răspunsul idealω O autentică recunoaştere critică, o sancţionare valorică cu ecou de piaţă, o intrare a cărţii (prin personaje, expresii-tip, chiar ficţiuni epigonice) în folclorul fantasticii. Cel mai bun roman de dragoste, cel mai bun roman de mistere, unul dintre cele mai bune romane sf şi cea mai bună monografie a Bucureştiului apărute în ultimii ani ar fi meritat răspunsul ideal.

Există cauze literare care au împiedicat cartea lui Ion Manolescu să îşi atingă efectul maximω Tindem să susţinem că nu şi în negaţia noastră includem şi o proiecţie pragmatică, în aparentă contradicţie cu teza de început, cea a lipsei apetenţei pentru lectură exploratorie a publicului român. Proiecţia se bazează pur şi simplu pe suprapunerea pînă la identificare a structurilor ce se revelează prin lectură în Cryptonomicon-ul lui Neal Stephenson şi Derapaj-ul lui Ion Manolescu. Or dacă frumoasa „cărămidă” a americanului este obiectul respectului şi recunoaşterii publicului român de sf, chiar a celui mai încremenit în aplicarea de etichete, graniţe şi puncte de control, „the brick of” Ion Manolescu are, după cum se ştie, ceva probleme. Soluţia este cît se poate de simplă şi, da, nu este sociologică or sociologizantă: să se deceleze identităţile structurale şi sursele estetice, să fie recunoscute aceste identităţi şi surse şi, într-un final de mare forţă, să se ajusteze limbajul prin eliminarea etichetelor, graniţelor şi punctelor de control extra-literare.
Atunci, probabil, se va realiza şi publica traducerea de calitate a lui Stephenson – pentru că o editură puternică ar înţelege valoarea cărţii lui – şi Manolescu ar fi citit de către toţi cei (pe) care (îi) merită.
Fantastica românească există prin scriitorii şi publicul său. Se speră într-o normalizare a relaţiilor acestora.

Catalin Badea Gheracostea

3226 vizualizari

8 Comentarii

  1. mircea spune:

    fără doar şi poate, Derapaj este una dintre plăcutele surprize din ultimii ani. l-am citit pe nerăsuflate. îl recomand fără rezerve.

  2. hnu spune:

    Derapajul e mai elaborat decit mai tot ce s-a publicat in aria SF de la noi. Dar… parca n-as merge pina la a afirma ca e „Cel mai bun roman de dragoste, cel mai bun roman de mistere, unul dintre cele mai bune romane sf şi cea mai bună monografie a Bucureştiului apărute în ultimii… ani”. Prea multe superlative strica. La un roman de asemenea dimensiuni, era inevitabil sa nu fie si o oarecare doza de balast. Filling. Cu aroma de vanilie, e drept, dar filling.

  3. cristi spune:

    Asta nu e fiul tatalui sau, Florin MANOLESCU, promovat in stil fanariot romanesc, dupa metoda ghercaraghiosiana ‘noi si-ai nostri’?

  4. michael spune:

    n-am inteles, cristi, care metoda? care noi si-ai nostri? ceva mai concret se poate? ca sa stim si noi despre ce vorbim/citim

  5. hnu spune:

    ce-mi plac mie oamenii astia care se leaga de numele autorului, da’ n-au citit cartea…

  6. cristi spune:

    Michael HAULICA: Va stiti voi mai bine; nu mai face pe niznaiul! Daca tot sunteti voi si-ai vostri, macar n-o faceti ostentativ.
    Horia Nicola URSU: Ai ocolit intrebarea. Gheracostea e atat de pervers, incat, daca are interes, da si dupa voi. Sa vezi ras.

  7. hnu spune:

    a, m-am lamurit cine-i personajul cristi… imi pare rau c-am irosit pixelii 🙂

  8. kyodnb spune:

    a, nu stiai? Oricum fiecare e liber la o parere dar poate, da, intai trebuie sa citit si apoi sa ne dam cu parerea.Si eventual sa vedem daca ce e scris in articol e adevarat sau nu

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.