Despre vid

Catalin Badea Gheracostea • 13:28 - 03.11.2008 • 

Se propune următorul experiment în sf: se alege o proză scurtă, un articol critic sau un eseu. Se elimină referinţele clare (citatele, pastişele, locurile comune), apoi se elimină referinţele ambigue (asemănări în intrigă, în construcţia personajelor, în structurile ideologice), fără nici un compromis. Ipoteză: textul rămas este aproape vid, rămîn numai conjuncţiile.
Ceva, ceva parcă ar spune oricărui cititor al prezentului text – cel care vorbeşte despre textul vid, nu textul vid per se -, că o astfel de „pompă de vacuum” nu are cum să existe. Totuşi, există critici români care, cu mai multă sau mai puţină conştientizare, acţionează ca şi cînd misiunea lor este realizarea acestui experiment, ba încă pe deasupra, extind operaţiunea de vidare şi în volumul axiologic, respectiv declară în urma experimentului absenţa totală a valorilor în sf-ul românesc.
Cel puţin două sînt erorile acestor critici: consideră sf-ul o literatură determinată de conţinutul său ideologic, adică interpretează existenţa sub-curentelor space-opera, cyberpunk etc. ca avînd substanţă proprie – prima eroare; apoi consideră substanţa o categorie continuă şi chiar măsurabilă („hard” – mult s, „soft” – puţin s) – a doua eroare. Aceşti critici pot fi numiţi „critici de conţinut”.
Cel mai flagrant exemplu este, da, Voicu Bugariu. Erorile din ultimul lui op, Literaţi şi sefişti, încununarea scrierilor domniei sale, se dublează cu teza sociologizantă a înţelegerii literaturii sf, cea pe care de 12 ani de zile încerc să o combat. Fie meritul aducerii aproape la zi a referinţelor teoretice şi critice recunoscut, cartea nu aduce nici o schimbare în modelarea critică a lui Voicu Bugariu. Nimic din sf-ul românesc nu este ferit de pompa de vacuum a sociologiei literaturii, pînă şi jocul (im)pur al manieriştilor tot astfel este, continuă să fie, interpretat. Asupra opului respectiv trebuie revenit cu mai multă precizie, într-o analiză dedicată. Pentru textul de faţă rămîne doar exemplul.
Un altul, Cristian Lăzărescu – recenzia domniei sale la Gangland-ul lui Florin Pîtea este o capodoperă a inexactităţilor, tocmai din obsesiva căutare a referinţelor, clare sau ambigue, şi din ignorarea – sper eu nu din rea-voinţă – literaturităţii propriu-zise, din a cărei umbră trecătoare Cristian Lăzărescu alege doar „stilul”.
(Din păcate, există şi critici de conţinut care vor să facă bine, perpetuînd concepţia „realistă” în articole care se vor „de întîmpinare”. Liviu Radu este cel mai bine intenţionat dintre aceştia, prefaţa domniei sale la Necropolisul aceluiaşi Florin Pîtea fiind exemplul care se impune.)
În condiţiile de laborator literar sugerate de experiment, întrebarea dacă publicul de sf de la noi este pregătit să recepteze o critică „nominalistă”, într-adevăr aplicată pe fiecare obiect al său în parte, formalizată şi formalizatoare, acceptînd caracterul discret (discontinuu) al substanţei sf-ului şi identificînd-o ca parte a substanţei literaturii universale (enunţ enorm, dar foarte frumos şi, cred eu, adevărat, nu doar verosimil), ei bine, întrebarea este dacă o astfel de critică ar fi adecvată şi eficientă. Căci un critic „nominalist” ar recunoaşte după experimentul propus că textul rămas este altceva decît o colecţie de conjuncţii, particule pierdute în vid, ar cunoaşte că remanenţa consistă în eterul permanent individualizat al creaţiei fiecărui autor în parte, accesul acestuia la literaturitate. Însă publicul are nevoie de trimiterea directă, în termeni cît mai „reali”, nu doar accesibili, către o anumită lectură. Publicul are nevoie de etichete şi le investeşte cu valoare de adevăr în sine. Şi atunci etichetele,  aceste „nume goale”, cheamă experimentul pompei de vacuum pe care unii sînt fericiţi să o mînuiască în căutarea conjuncţiilor, singurele particule din singurul model de realitate la care au acces. Criticul nu mai este un explorator şi un educator, ci doar un inginer.  Exact ceea ce Voicu Bugariu abhoră.

1682 vizualizari

2 Comentarii

  1. cristi spune:

    Apa de ploaie. Multe contradictii in termeni. Pretiozitate. Cum reusesti, bade, sa simti vidul, cand, prin definitie, acesta nu se simte?!

  2. Nica spune:

    sa/ti traduc? tocmai asta spune, ca nu te mai lasa sa simti nimic dupa vidanj, oare pompa te/a absorbit si pe tine sau esti insusi vidanjorul?

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.