REVISTA NAUTILUS / Pintenul Fierbinte / Cum e cu putinta sa scrii ceva nou

Cum e cu putinta sa scrii ceva nou

Catalin Badea Gheracostea • 10:31 - 02.09.2008 • 

Pentru circotasii SF-ului romanesc – ca avem si noi circotasii nostri -, unul din pacatele autorilor autohtoni este lipsa de originalitate. Ca Pitea este un epigon al lui Gibson, ca Haulica prea renunta la "s"-ul din SF odata cu moda, ca Dobos se epuizeaza in imitarea lui Herbert, ca in afara de colaj cultural pe trama politista Corn nu prea mai scrie nimic, ca Radu rescrie basmele romanesti cu personaje fantasy (sau invers?!) si asa mai departe.
De dragul titlului acestui text sa spunem ca zisele circotasilor ar avea acuratete si chiar impact. Sa ne imaginam ca nu doar deja consacratii numiti mai sus ar tine cont de ele, ci si debutantii si cei care intra in cursa lunga de trecere de la hobby la pasiune si apoi, cei care vor fi alesi, la standarde profesioniste intr-ale scrisului.
Ce ar fi de facut? Cum e cu putinta sa fii original intr-o linie de curent literar dinspre marginea unei literaturi mici scrisa intr-o limba cu circulatie redusa si supusa aculturatiei din mai multe surse "imperiale"?
In mare, trei ar fi probabilitatile de actiune – nu doar textuala.
Prima este originalitatea manifesta, cu orice risc. S-a incercat de catre grupul care a dat Motocentauri pe Acoperisul Lumii, in 1995. Dezinhibarea totala, morala, culturala, textuala. Atitudinea de rebel cu orice pret. De asemenea, originalitatea manifesta, in alta cheie – una uitata in biblioteca – se poate lua ca model din Gradina zeilor a lui Camil Baciu, in 1968. Citi dintre circotasi, dar si dintre cititorii pasionati isi amintesc de superbul op, rescriere poetica a lumii cu ombilicul la Galati/Paris, cu toate miturile ei iudeo-grecesti semnificative pentru ombilic? A incercat o re-amintire, ca antologator de fragmente, C.T. Popescu in Imperiul Oglinzilor Strimbe, in 1990. Si, mai spre zilele noastre, nu trebuie uitata a treia antologie a grupului Kult, Radharc, in 2005. O cu totul alta atitudine, fara a pierde dezinhibarea, ci aplicind-o intr-un efort exploratoriu.
A doua probabilitate a originalitatii este si cea mai adusa la indeplinire, pina acum: printr-o maiestrie cistigata in mii de pagini scrise, autorii romani se sincronizeaza – din ce in ce mai rapid – cu ce se scrie in SF-ul mondial. Subtirea linie rosie intre imitatie si sinteza este data de talent, de mestesug. Si ce daca Pitea semana la inceput cu Gibson? Nu mai seamana de vreo doua carti incoace, daca este citit la rece. Si ce daca la Corn se gasesc in viata simultan un Baiazid, un Vasco da Gama si un Corto Maltese? Caci ei sint numai numele goale, si noul text este o intr-adevar noua poveste inflorind ca o roza. Se poate aplica originalitatea, ca si categorie, peste manierism? In cazul reusitei estetice, da.
A treia probabilitate, inca ne-exploatata inca in literele romanesti "centrale", ce sa mai vorbim de "zonele de frontiera", ar fi scrierea intr-o limba imperiala. Aceasta actiune are impotriva ei clisee de gindire "independantista" (ca sa nu zicem "independEntista"), inrudite cu "iar noi locului ne tinem" si cu a lui Preda (care Preda? Buzescu? Sorin?, nu, Marin) zicere "de ce sa emigrez, eu ma simt bine in literatura romana". Ce ar face scrierea intr-o limba importanta in afara de scurtarea timpului pentru o publicare de-adevaratelea, care sa nu se numere in sute si nici mii de exemplare, ci in zeci si sute de mii de exemplare? Caci semnatarul acestor rinduri a crezut si crede ca povestasii romani chiar au CE sa publice in tirajele visate. In fine, a scrie intr-o limba cu o circulatie mai mare decit in spatiul romanesc ar obliga o vizualizare a unui alt tip de public, cel care trebuie cucerit, nu unul pe care il ai de-a gata si pe care poti sa il acuzi de incultura, nepasare, snobism etc. Ar fi renuntarea clara la izmenita  "eu scriu pentru mine si pentru cine ma intelege" si asumarea a "I want to take on the world!". Ne lipseste un spirit de cuceritor in literele romanesti, implicit in SF-ul romanesc. Or asta, in planul imediat al originalitatii s-ar traduce printr-o mai buna autosituare a mintii creatorului roman in imaginarul, si acum urmeaza un cuvint colosal, universal.
S-ar mai putea scrie despre a fi original pornind de la sursa filosofica a acestui text, evident noiciana. Acolo maestrul numea noul in istoria filosofiei ca declansatorul unei rupturi. In literatura noastra, care are inca, sarmana, si rolul de a ne recupera cultural, de a ne aduce in rind cu lumea, ruptura noiciana este de doua ori riscanta. Fie nu va fi primita ca sau la adevarata valoare (cum s-a intimplat cu Motocentaurii…, cu Gradina zeilor si cum se intimpla cu Radharc), fie va fi confundata cu o imitatie de gradul doi, a manifestelor deja existente in literatura mare.
Si atunci ce le ramine scriitorilor de SF romani pentru a scrie ceva nou? Ei trebuie sa creada in fata foii albe, pardon, in fata ecranului gol, in scrisul lor si in povestea lor, in primul rind. Abia apoi sa spere ca vor gasi intrarea in nivelul urmator si sa riste sa o acceseze.
In marele joc al literelor, eu cred in scriitorii romani pina la GAME OVER.
 

1707 vizualizari

2 Comentarii

  1. bebe spune:

    Acum, intrebarea e: stai cu degetu-n gura si te intrebi daca ‘e cu putinta sa scrii ceva nou’ sau lasi fandoseala si chiar te apuci sa scrii ceva nou? Domnule Gheracostea, dumneata ce ai adus nou in fenomenul SF romanesc?

  2. aron biro spune:

    Corn seamana chiar si cu Patrick Herbert un pic.

    Discutia despre originalitate e incheiata brutal si fara loc de intors de Ian Watson: something entirely original would be utterly incomprehensible, deoarece insasi aprecierea pozitiva din partea fanilor sau criticilor se datoreaza unor modele recognoscibile cu care rezoneaza opera. Asa ca eu zic: plagiati fratilor, numai nu statzi!

    In SFul romanesc nu lipseste nici un spirit decat cel de marketing si portitzele de iesire spre limba engleza, si alea nu tin doar de scriitor.

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.