REVISTA NAUTILUS / Pintenul Fierbinte / Cel care a facut cheia

Cel care a facut cheia

Catalin Badea Gheracostea • 11:06 - 01.10.2008 • 

La aniversare – Cornel Robu

Imaginea din Matrix Reloaded, a unui om inchis intr-o camera tapetata cu chei, aplecat asupra unei menghine unde este prinsa o cheie la care lucreaza, este partial potrivita pentru vizualizarea si aplicarea titlului la subiect. Caci aniversarea a 70 de ani de viata de catre profesorul, teoreticianul si publicistul Cornel Robu, implica aproape o jumatate de veac de ravna cu cititul si scrisul, o continua cautare a sensurilor si o gasire a unei frumuseti, niciodata ultime, similare fabricarii unei chei catre Sursa.
Cartea O cheie pentru science-fiction (2004 si, al doilea volum, Paradoxurile timpului…, 2007) exact ceea ce ii spune titlul si este. Intr-o constructie care nu poate fi numita decat "monumentala", ca strucura si cuprindere, Cornel Robu enunta problema lipsei de discernamant in lecturarea si sistematizarea lecturii "sf"-ului (cum ii place sa scrie sigla "comerciala" SF), apoi o demonstreaza, apoi da cateva cai de iesire din problema, pentru a incheia prin rezolvarea acesteia.
Cheia lui Cornel Robu, iar dupa citirea cartii, cheia tuturor pentru science-fiction este sublimul. Prea grabit ca orice lup tanar iesit din padure pentru prima data in stepa, in urma cu un deceniu mi-am permis "gasirea" unei inadecvari a cheii la Sursa, si anume supra-incarcarea unui concept intru explicarea unui domeniu. Este drept ca imi/ne lipsea atunci "modul de folosire", cartea aparuta doar in 2004, insa graba de a rasuci cheia, respectiv de a nu extinde comprehensiunea si catre sugestiile textelor domniei-sale despre sublim in sf deja aparute, graba este de neiertat. Ei bine, si nu din complezenta unei frumoase aniversari, ci din intelegerea si respectul castigate de o opera printr-o lectura pe indelete, pot spune astazi ca introducerea sublimului ca si cheie pentru sf este cea mai de seama contributie a literelor romanesti la cercetarea si teoretizarea acestei literaturi. Mai mult, felul in care cheia a fost oferita, intr-un stil pasionat si exact simultan, de o ironie eleganta pe alocuri si fara sa cada niciodata in sentinte, transforma un op academic intr-o carte pentru public, oricat de numeros ar fi sau ar trebui sa fie respectivul public.
Sublimul in instrumentarea lui Cornel Robu, suprapus – si aici intervine o alta directie de interpretare – nu intrutotul pe traducerea in "sense of wonder", este nu doar un concept de la care se naste o teorie, ci un tel in sine al lecturii. A urmari sublimul intr-un text sf, fie roman, fie proza scurta, este cel mai scurt ghid de lectura necesar unui fan pentru a-si face o biblioteca bazata pe valoare si nu pe culoarea copertii si sigla editurii. De asemenea, sublimul la Cornel Robu prilejuieste prin vecinatati si chiar prin adversitati, extinderea discutiei asupra valorii si a naturii insasi a sf-ului. Scotand sf-ul dintr-o imbatranita si incalcita padure a preconceptiilor, in stepa verde a speculatiei de larg orizont, Cornel Robu are argumentul potrivit la locul potrivit si, cu atat mai puternic, un argument permanent adus – prin lectura si vizionare – la zi. Putini sunt literatii care au referinte fara decupaje istorice si, mai ales, referinte si din celelalte domenii de expresie artistica, din film, spre exemplu. Cornel Robu face iar figura separata, tinzand prin exemple punctuale, unele de o particularitate locala, spre universalitate. Se poate sustine cu cartile pe masa ca in Romania exista cel putin un magistru al sf-ului, "an all-knowing wizard" si el este Cornel Robu.
Ma opresc aici nu fiindca textul meu este complet, ci tocmai fiindca nu este. Imi doresc in locul finalului – care sa demonstreze cum imi folosesc eu cheia primita -, ca volumele lui Cornel Robu sa isi gaseasca din nou si din nou drumul catre public, iar bibliotecile – fizice, virtuale, personale si publice – sa fie structurate dupa acest "canon" care nu are niciodata aroganta de a da norme si normative, ci "bunul-simt vizionar" al celor alesi.
Şi intocmai cum cavalerii transilvani isi salutau principele proaspat ales, ii urez si eu magistrului Cornel Robu la implinirea celor 70 de ani: "Vivat! Crescat! Floreat!"

 

1149 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.