REVISTA NAUTILUS / Pintenul Fierbinte / Boris şi Kurt – o conexiune fantastică

Boris şi Kurt – o conexiune fantastică

Catalin Badea Gheracostea • 17:07 - 05.12.2008 • 

Chiar dacă librăriile sînt inundate de cărţi etichetate SF şi fantasy, într-un format care să ia ochii atît copiilor cît şi adulţilor, semn că editurile au învăţat să vîndă pe o piaţă aflată încontinuu sub diverse ameninţări ce o micşorează, ar fi bine în cumpărăturile de Crăciun de la zisele librării să fie incluse şi cîteva titluri dacă nu mai „grele”, cu siguranţă mai lipsite de spectaculosul coperţilor cu dragoni şi vrăjitori.
Există încă, la cîţiva ani de la lansare, în rafturi ce se cer explorate, cărţile cu aparenţă modestă însă cu miez mult mai hrănitor decît cel al celor traduse conform „trendului”. Există spre vînzare cărţi care creează uimirea în cititor, care îl surprind, care sînt sursele nerecunoscute ale ruperilor de realitate şi ale ruperilor de ritm aşteptate de-a gata în mult-prea-coloratele şi clişealele apariţii recente.
Se dau ca exemple Iarba roşie, Boris Vian, şi Micul dejun al campionilori, Kurt Vonnegut Jr.
(Prima, Editura Univers, Bucureşti, 2004; a doua, Editura Polirom, Iaşi, 2008). Trecînd peste cunoscutele de către toţi Spumă a zilelor a lui Boris şi Abator cinci al lui Kurt, exemplele din prezentul text continuă fantasticul straniu experimentat de ambii scriitori în capodoperele lor. Şi Boris şi Kurt reuşesc aceasta păstrîndu-şi tuşa proprie fără a se autocopia, fără a scrie propriile lor „sechele”.
Ce au în comun Iarba… şi Micul dejun… de le face să dea unul dintre cele mai reuşite pachete-cadou de Crăciun posibile, în modesta opinie a semnatarului rîndurilor de aici? S-a spus fantasticul straniu, însă nu doar atît. În amîndouă cărţile se vorbeşte în cheie fantastică despre solitudinea, îmbătrînirea şi moartea bărbatului ca partea speciei umane capabile de a conceptualiza şi analiza realitatea, chiar cu preţul autodistrugerii. Personajele masculine îşi pun întrebările esenţiale asupra vieţii şi, în ambele cărţi, ajung la răspunsuri care nu îi îndeamnă să o continue, cel puţin nu ca în primii 40 de ani: sînt robi ai „convenabilului” şi ai „femeii” – acestea fiind convenţiile sociale şi ideile preconcepute cele mai puternice, invincibile chiar. În încercările de eliberare, bărbaţii mor sau înnebunesc. Însă probabil cea mai puternică marcă (s)fantastică pe care Boris Vian şi Kurt Vonnegut o împart este vederea lor comună asupra „maşinii” şi „maşinismului”. Rupturile în realitate se datorează semnificaţiei acordate existenţiei maşinilor: în Iarba roşie ele distrug amintirile şi aşteptările, în  Micul dejun al campionilor înlocuiesc însuşi omenescul. Nu există happy-end în nici una dintre cărţi, amîndoi scriitorii permiţîndu-şi o ieşire din propria scriere apropiată de tragedie, însă cu o expediere ironică. Femeile le supravieţuiesc bărbaţilor, maşinile sînt părăsite. Ca împlinire stilistică, Iarba… este calofilă (iar traducerea Gabrielei Abăluţă – superbă), în vreme ce Micul dejun… se scufundă pînă aproape de estetica urîtului (traducerea lui Carmen Paţac – puţin grăbită).
Din seriile de autor ale celor doi, bine gîndite de către cele două edituri, se mai pot găsi încă două-trei perechi de cărţi corespondente şi care, împreună în actul lecturii, să dea o satisfacţie mai mare cititorului român de sf şi f decît încă un metru cub de literatură „magică”. Felul în care amîndoi scriitorii, unul francez şi celălalt american, au ştiut să îşi pună întrebările „literaturii mari” şi simultan să îşi şi distreze cititorul (observaţi lipsa ghilimelelor la „distreze”, în afara parantezei), este încă o demonstraţie că împărţirea în genuri mari şi mici este de cel puţin 50 de ani caducă – o coincidenţă cu moartea patafizicianului?, nu credem -, ceea ce există fiind doar literatura bună, ascunsă mai degrabă în spatele rafturilor, prea umbrite de aripile dragonilor de vitrină.

 

1395 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.