REVISTA NAUTILUS / Multi-vers / Camera întunecată (Thora)

Camera întunecată (Thora)

Andra Spirescu, Mihai Perşinaru • 16:27 - 01.06.2012 • 

În beznă, raţiunea părea o prostie şi logica, un vis.

S. King

 

S-a crispat dintr-o dată.

O extensie întunecată a gerului se strecura prin lemn, gemea şi contorsiona camera. Afară viscolea, zăpada forma o perdea compactă, palidă, o anticipare lugubră, gîndi Sigurdar.

Cu toate că prezenţa lui în cameră era un preludiu (şi chiar unul reuşit, dupa cîte îşi imagina), nu putea să oprească tortura prezentului. Ar fi înnebunit dacă ar fi făcut-o sau şi mai rau, dacă uitarea s-ar fi cuibărit în cotloanele minţii.

Anticipare. Preludiu.

Thora umezindu-şi buzele pentru sărut. Sfîrşitul după-amiezii coincidea cu sfîrşitul luminii. Ciudat,toamna şi începutul iernii îi aminteau de săruturi, de gust, de scalpul ei. O îmbrăţişase fără să-i spună că pomii sunt încă verzi, dar frunzele se desprind uşor la atingere, îţi dai seama, o fragilitate-cauză a aparenţei, te-ai gîndit vreodată, Thora, te-ai gîndit la noi?

Îi răspundea prin gesturi trecute: căni pe jumătate pline cu cafea, lenjerie de pat dezordonată, rochii sfîşiate şi miros acru. Sînge? Alimente stricate? Fum de ţigară?

Îsi aprinse una. Tapetul mohorît capta lumina. Oblonul ferestrei, pe jumătate închis ghicea poate dorinţa ei de a privi afară, soarele sau luna, sau a vrut să salute un vecin, poate chiar el, da, venise într-o zi şi o strigase; atunci a aşteptat cinci minute pînă să coboare, şi el, egoist, se îngrijora pentru drumul de întoarcere. Thora era veselă, ţinea în mînă un ciocan pentru cuie, îi povestea că undeva există o cameră identică cu a ei, visase asta şi era o atrocitate, dacă ar exista de două ori, am fost multiplicată, trişată… iubitule, am crăpat mobila şi am atîrnat tablouri. Nu erau tablouri în vis, nici căni sau canapea. Era o cameră întunecată.

Preludiu.

Thora înnebunise, sau?…

Cărţi uzate, cu pagini îndoite formau o grămadă viu colorată la capătul patului. Titluri de efect, conţinut teatral. Stinse ţigarea şi examină noptiera. O poză de familie (Thora într-o rochie albastră şi sandale albe), agenda neagră cu scris dezordonat, bijuterii, un parfum. A lut flaconul şi a pulverizat esenţă în jur: mirosul părului ei.

Negru. Lung. Thora goală, întinsă, încadrată de negru.

Verifică ceasul: ora opt. Probabil o căuta în zadar. Pe scurt, o absolvise de trădare, acum venise să-i spună că încă o iubeşte, încă o doreşte. Greşise, Thora era depresivă, neatentă cu sertarele bătute în cuie, cu rafturile, cu depersonalizarea.

Anticiparea epidermică a morţii reci.

Aruncă o privire patului, îşi închipui pete uscate de ceai şi alcool ieftin. Parchetul gemea sub paşii lui ca un raspuns către urgia de afară. A atins fără să vrea un smoc de păr negru, murdar şi el de sînge. Ocoli piciorul vînăt şi deschise uşa.

După un timp simţi pe coridor o respiraţie cunoscută, caldă. Parfum dulce. I-a simţit capul pe umăr. O şuviţă de păr îi gîdila ceafa întinzîndu-se pînă spre buzunarul de la piept. I-a frămîntat părul.

Negru.

Dragostea i-a fost mai puternică. S-a întors.

2553 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.