Stea fulgurantă

Aurel Cărăşel • 16:20 - 01.09.2015 • 

Picture saved with settings applied.

Proxima Centauri este parte a unui sistem triplu stelar (alături de Alfa Centauri A şi Alfa Centauri B), cel mai apropiat de Therra, multă vreme ignorat, din cauza slabei dezvoltării a tehnicii astronomice. Prima astronavă de cercetare care a atins Sistemul a fost „Erebus Hallo”, în anul 899 EC, dar datele primite în pachete informaţionale secvenţiale, care utilizau tehnica supersalturilor radio, au ajuns la destinaţie atât de deteriorate, încât nu au putut fi înţelese şi nici utilizate.

În anul 1001 EC, „Ostrovul stelar 001”, primul asteroid înzestrat cu motoare cu plasmă, şi-a început transmisia de date din apropierea astrului Beta Circinus şi, datorită poziţiei avantajoase faţă de Proxima, emisiile au fost perfect protejate şi au ajuns întregi la destinaţie. Căpitanul Oslo Van Guitebergg a fost cel care a înţeles, cu mult înainte de primele emisiuni informatice tahionice, că deteriorările suferite de pachetele predecesorilor săi de pe „Erebus” se datoraseră efectului de stea eruptivă fulgurantă, pe care îl genera Proxima. Nici „Ostrovul stelar” nu a reuşit însă să creeze breşa colonizatoare pentru care fusese proiectat şi azvârlit peste hăurile stelare. După cel de-al cincilea pachet de informaţii emis, respectiv recepţionat pe Therra, în anul 1010 EC, legătura s-a întrerupt definitiv şi abia 183 de ani mai târziu rămăşiţele sale puternic deteriorate au fost depistate de către o navă poziţională automată, în Norul Agarthee, care înconjoară Sistemul Centauri la distanţa de 12 zile-lumină. Dispariţia sa a constituit o puternică lovitură dată Partidului Lumina Verde Solară, care milita pentru colonizarea cosmică fără limite. Programul „Spaţiul e al nostru” s-a întrerupt pentru 799 de ani şi câteva dintre Coloniile cele mai îndepărtate din Norul lui Oort au fost desfiinţate, iar personalul repatriat.

În 2120 EC, a fost declanşat cel mai ambiţios program uman de colonizare din toate timpurile. Au fost lansate, simultan, „Ostroavele stelare” 002, 003, 004, 005, 006, 007, a căror modelare şi fasonare, realizată pe orbită saturniană, durase 165 de ani. Până la distanţa de trei luni-lumină, asteroizii au fost însoţiţi de 2344 de nave ale Forţei Spaţiale Federale şi de un număr neprecizat de astronave civile, realizându-se o desfăşurare de forţe imposibil de repetat în următoarele secole. Utilizând „efectul de sanie pe suprafaţa vinelor ce brăzdează spaţiul”, asteroizii au reuşit să ajungă la destinaţie după 267 de ani, iar în 2406 EC deveneau sateliţi permanenţi ai Proximei Centauri, la numai 45 de minute-lumină distanţă faţă de principala supergigantă gazoasă a sistemului solar triplu.

În 2468 EC, coloniştii au capturat, cu ajutorul unei reţele energetice capcană, o cometă gigantică, aproape de dimensiunile satelitului saturnian Enceladus, pe care au stabilizat-o pe o orbită eliptică, în jurul Proximei. Botezat „Gheaţa veşnică”, noul corp ceresc a fost terraformat într-o manieră extrem de originală: pe partea expusă permanent către soare au fost topite gheţurile până la adâncimea de doi kilometri, realizându-se două micromări, una din metan, alta din heliu, pe ţărmurile cărora au fost ridicate clădirile câtorva staţiuni de exploatare. Oraşele propriu-zise au fost construite în subteran, profitându-se din plin de faptul că gheaţa gazoasă constituia un excelent material pentru foraj, în care se puteau realiza goluri de dimensiuni gigantice, fixate ulterior prin injectarea de polimeri.

În „Gheaţă”, au fost construite patru oraşe şi trei „spaţioporturi”, având propriile lor structuri birocratice şi susţinere biotică. Când proiectele de therraformare au luat sfârşit şi cele dintâi imagini ale „Gheţii veşnice” au sosit pe Pământ, Administraţia Spaţială a înţeles, odată cu toţi locuitorii Sistemului Sol, care era rostul celor trei spaţioporturi pe un satelit artificial a cărui populaţie nu depăşea un milion de locuitori: cele mai mari două dintre ele erau situate pe partea orientată permanent către steaua fluctuantă, iar cel mai mic în direcţia opusă. Coloniştii descoperiseră că Proxima le putea oferi energie de fuziune gratuită, era necesar numai să o smulgă din coroana acesteia şi să stabilizeze fluidul acela superdens şi clocotitor într-un cocon de câmpuri magnetice extrem de puternice. Aşa că îşi construiseră navele-culegătoare (un fel cupe uriaşe, montate la capătul unor şiruri de containere-solenoid) şi porturile de primire pentru o astfel de marfă.

Energia cvasigratuită şi cvasieternă a permis adăugarea a încă două straturi de gheaţă, groase de 500 m, deasupra exteriorului cometei, fiecare la o distanţă de 20 km unul de celălalt, „Gheaţa veşnică” ajungând astfel la dimensiunile Planetei Roşii.

În 2726 EC, construcţia habitatului se încheiase, iar Administraţia Spaţială primea invitaţia oficială de a expedia către Proxima Centauri între 3 şi 5 milioane de colonişti pentru realizarea unui nou habitat, situat pe partea orbitală opusă faţă de steaua fluctuantă. Premiul ademenitor consta în energia de fuziune obţinută din „siropul” plasmatic din coroana acesteia – echivalentul unui metru-cub de substanţă realiza energia necesară unui oraş cu un milion de locuitori pentru 50 ani tereştri. Posibilitatea unui asemenea export către Therra devenea, dintr-odată, o realitate atractivă.

Senatorii Verzi, o facţiune superprogresistă din Guvernul Federal Therrian, reuşiseră să obţină primele aprobări pentru construirea a încă unui set de „Ostrovuri stelare”, din partea subcomisiilor reunite pentru Afaceri Externe şi Buget-Finanţe, sensibilizând şi Cartelul Magnaţilor Energiei, când primele semnale ale unei destabilizări cosmice regionale îşi făcuseră simţite apariţia.

Mai întâi, vinele de pe cocoaşa spaţiului, utilizate de astronavele Generaţiei Conyia (ostrovurile constituiau numai o parte infimă din diversitatea acestora) ca pe nişte şine direcţionale tradiţionale, se subţiară într-atât, încât palpatorul navelor nu mai reuşea să le identifice pentru ghidaj. Apoi, primul pulsar descoperit de astronomii pământeni, CP 1919, şi-a modificat brusc emisia regulată a undelor radio, în radiaţie gama, stârnind o uriaşă rumoare printre cercetătorii cosmosului. „Este ca şi cum Dumnezeu-Tatăl ar coborî pe Pământ şi ar face o nouă minune pentru necredincioşii săi fii, transformând planeta Venus într-o stea!”, au declarat astronomii laboratorului astronomic de la Vatican. În fine, temperatura regională a spaţiului cosmic, măsurată la nivelul tuturor staţiilor spaţiale din interiorul Sistemului Sol a crescut de la 3˚ Kelvin la 3,4˚ Kelvin. O imposibilitate la fel de mare, au explicat astrofizicienii, ca şi apariţia gheţii fierbinţi la unul din Polii therreştri.

În 2655 EC, o sondă de cercetare Lambda a fost expediată spre Proxima Centauri, utilizând sistemele de deplasare clasice, folosite în urmă cu 1654 de ani de către primul „Ostrov stelar”. În interiorul sondei a fost introdusă o capsulă de sticlă, izolată într-un sistem triplu de plumb, zirconiu şi durasin, conţinând un mesaj, redactat în toate sistemele cunoscute de transmisie a informaţiei, de la adnotarea pe o foaie de hârtie, până la imprimarea ei pe orbitele de energie joasă ale sistemelor atomice ale elementelor grele şi supergrele. Mesajul indica elementele destabilizării cosmice şi recomanda încetarea imediată a oricăror activităţi ce ar fi avut legătură cu Proxima. Mai mult, solicita ca orice fel de legătură cu Therra să fie făcută, deoacamdată, numai prin intermediul sondelor automate, cu sistemele de protecţie deja cunoscute.

În 2691 EC, sonda Lambda a revenit în Sistemul Sol, fiind interceptată după traversarea Norului lui Ooort. Deoarece era vizibil că nava fusese deschisă, iar boosterele ei fuseseră realimentate, examinarea conţinutului ei s-a făcut la distanţa de 22 de zile-lumină de graniţele Sistemului, de către artropodele cu care era echipată drona de vânătoare. Nu s-a petrecut nimic spectaculos, în interiorul vechii capsule de sticlă fiind descoperită o simplă bucată de hârtie îngălbenită, pe suprafaţa căreia erau aşternute, în grabă, câteva rânduri, cu un scris caligrafic, ordonat, înclinat spre dreapta. Analizele grafemice ulterioare au arătat că scrisul aparţinea unui bărbat scund, cu degete butucănoase, care avea un defect de vedere la ochiul drept, corectat cu ajutorul unei lentile de azot. „Măcar avem certitudinea că afurisitele de rânduri nu aparţin unei IA sau, şi mai rău, unei entităţi cosmice, naturale sau artificiale”, au spus autorităţile Administraţiei Spaţiale.

Stelele fulgurante aparţin primei generaţii de stele din Universul acesta. Orice tentativă de modificare a condiţiilor în care îşi duc existenţa (de la simpla studiere, la încercările de a preleva mostre din interiorul ei) conduce, automat, la o ripostă, care modifică condiţiile din regiunea spaţială în care sunt amplasate. Nu ştim ce înseamnă asta şi ce efecte pe durată lungă vor avea pentru voi. Pentru noi, a înseamnat pierderea identităţii umane. Nu ne căutaţi şi nu încercaţi să mai intraţi înlegătură cu noi. Pentru că nu ştim cum vom arăta şi, mai ales, cum vom gândi, atunci când răspunsul vostru ar putea să ajungă din nou aici. Pentru orice întrebare aţi putea avea, în legătură cu ceea ce se întâmplă aici, vă putem spune numai atât: Proxima Centauri este o Poartă de Porţi. Iar Porţile sunt peste tot.”

În 2693 EC, Administraţia Spaţială a decretat cuadrantul galactic care cuprindea Sistemul Proxima Centauri zonă interzisă accesului pentru o perioadă de 10.000 de ani. Specialiştii în statistici stabiliseră că în acest interval umanitatea va progresa suficient de mult pentru a încerca să găsească o soluţie problemei cu care se confrunta. Pentru a încerca să afle dacă stelele fulgurante constituie doar elemente naturale, încastrate într-un sistem complicat de legi fizice încă necunoscute, sau că au evoluat până la atingerea unor conştiinţe cosmice, fiind capabile să modeleze spaţiul şi timpul conform propriilor dorinţe. Dacă termenul dorinţă se putea aplica unei entităţi cosmice.

896 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.