Imperiul Oort

Aurel Cărăşel • 11:40 - 02.10.2015 • 

spatioport

Cea mai importantă criză a navelor cosmice s-a petrecut la mijlocul mileniului al IV-lea, când astroportul extraterestru Poarta s-a manifestat pentru prima oară și în sens invers, adică deschizând Sistemul Sol, în anul 3357 EC, urmașilor îndepărtați ai civilizației Heechee, cei care-l construiseră și îl utilizaseră încă de pe vremea când omul nu apăruse ca specie, iar Therra era stăpânită de marii saurieni. După o confruntare extrem de dură și de stranie în apropierea centurilor joviene, în care rolul jucat de Entitatea Raţională Digitală Xolotl a fost unul mai mult decât decisiv, forța de recunoaștere Heechee s-a retras, lăsând în urmă peste un milion de morți, în rândul Forțelor Spațiale Federale, și mai mult de jumătate din flota de intervenție rapidă distrusă sau în imposibilitate de a fi utilizată în acțiuni de luptă.

În 3362 EC, Administrația Spațială a comandat distrugerea completă a Porții. Pentru a fi siguri de reușită, două remorchere uriașe, cu motoare gravifice, au fost cuplate de o parte și de cealaltă a ei, după care au fost proiectate în direcția Coroanei Sol. Misiunea a fost considerată îndeplinită, în momentul în care elementele componente ale stației s-au degradat la sistemele subnucleare de bază și au fost împrăștiate în orizontul static apropiat de către curenții solari.

Distrugerea Porții, ca tunel de trecere între puncte diferite ale Universului, nu a însemnat însă, în mod automat, și distrugerea navelor Heecheene, care o deserviseră, atât sub comanda stăpânilor lor inițiali, cât și sub aceea a oamenilor, după descoperirea ei, în anul 2935 EC. Numai că rolul lor în Sistem fusese foarte strâns legat de acela al astroportului-mamă, după cum au descoperit cu surprindere oamenii. Practic, niciun motor nu a mai vrut să pornească, iar cele aflate în funcțiune s-au oprit, fără nicio cauză aparentă, așa că mulțimea uriașă de nave, utilizate atât în afara Sistemului, în explorări și cartografieri ale unor zone cosmice extrem de îndepărtate, dar mai ales în interiorul său, pe rute fixe, a devenit brusc inutilă. Forțele Spațiale Federale, deținând propria flotă militară, nu au avut nimic de suferit, toate problemele mari iscându-se în rândul Flotei Civile, care s-a trezit, brusc, cu aproape jumătate dintre nave devenite inutilizabile.

Istoria umană a prospectării și apoi a colonizării spațiul extraterestru s-a dovedit un conglomerat de reușite și de eșecuri, fie că a fost vorba despre spațiul intra-Solarian, fie de cel extra-Solarian. Majoritatea absolută a pașilor prin spațiu făcuți de umanitate a depins într-o măsură foarte mare de capacitatea navelor sale cosmice de a răspunde la cerințele momentului la care se făcea explorarea. Până în 2935 EC, când descoperirea Porții adusese Therrei un plus de aproape 25.000 de astronave (e adevărat că necunoscute și o parte dintre ele chiar nefuncționale), evoluția cercetărilor în domeniul tehnicii spațiale fusese o constantă a tuturor guvernelor therriene și, ulterior, a tuturor Consiliilor de conducere a Administrației Spațiale. Fuseseră construite astronave de linie cu motoare ionice, yole cu vele solare, cargouri cu dinam Carstap, nave cu capcane energetice, astronave de colonizare Euterpe, care foloseau scurtăturile găurilor-de-vierme, nave-generație din categoria „Thales din Milet”, utilizând energia subcuantică, veliere cu pânze din câmp magnetic, planetoizi locuibili de tip „Gheaţa Veşnică”, folosind cupluri energetice materie-antimaterie, nave tahionice de tip „Arrakis”, cu lansare din apropierea găurilor negre.

Oricare navă Heechee, din interiorul astroportului Poarta era de o mie de ori mai performantă, la orice capitol, și, în plus, consuma o energie necunoscută, a cărei sursă nu putuse fi identificată. În decursul celor patru sute de ani de utilizare neautorizată a lor, niciuna nu își încetase funcționarea din motive tehnice sau din cauza lipsei de energie. Practic, Poarta fusese cadoul la care visa orice fel de civilizație ajunsă în pragul expansiunii cosmice.

În mod surprinzător, de descoperirea miilor de astronave Heecheene beneficiase, pentru prima dată în istorie, societatea civilă, Marina Spațială manifestând o neîncredere ostilă față de acest dar al extratereștrilor, pe care-l considera otrăvit. Mai puțin de 200 de nave fuseseră andocate în diferitele porturi militare ale Sistemului Sol și numai pentru cercetări ale tehnologiei extraterestre de concepere a zborului în spațiu. Practic, niciun pilot militar nu a condus vreodată o navă heecheeană, într-o acțiune a Forței Spațiale Federale, ci numai în exerciții de zbor, în vederea studierii lor de către savanți.

Așa încât distrugerea Porții și imobilizarea cadoului otrăvit în diferite puncte ale spațiului intra și extra-solarian nu a afectat în niciun fel Marina Spațială. Nu în același fel au stat lucrurile și pentru Flota Civilă.

În 3370 EC, Jon Volt Arachnee, primul biot ajuns la condecerea Administrației Spațiale, a declarat în fața Parlamentului Therrian că deține soluția rezolvării crizei navelor spațiale, cu care se confrunta omenirea, din momentul încetării războiului cu rasa Heechee. În acel moment, Administrația a deschis accesul la anumite arhive, consideate secrete de către guvernările anterioare. Printre altele, a permis contactarea unei memorii auxiliare, privitoare la descoperirea în anul 723 EC a astroportului Xenoc, de către raptorul plutonian Carlo Mario Carafa Grammichele-Zamoyski. Trecuseră aproape trei milenii de la întâlnirea raptorului cu ciudata structură extraterestră, iar societatea civilă nu știa aproape nimic despre ea, cu excepția câtorva informații lipsite de valoare, înregistrate în memoriile Bibliotecii Sol.

Practic, întâiul Seneșal al Administrației Spațiale Solariene, Santer Soldan Andreale, reușise să facă în așa fel încât toate pistele care conduceau la această descoperire absolut excepțională să fie blocate, izolându-l, în același timp pentru o perioadă nedeterminată de timp pe descoperitorul ei, Grammichele-Zamoyski, în capsula biotică aflată la 100 metri adâncime sub gheața murdară a satelitului Triton, unde-și ispășea o pedeapsă privativă de libertate. În felul acesta, Administrația sperase să capete timp pentru cercetarea posibilelor amenințări pe care această halucinantă descoperire le aducea cu sine: dacă cele 39.876.122 de astronave extraterestre ar fi fost construite fie și numai de o mie de societăți cosmice (Andreale însuși bănuia că numărul acesta ar fi trebuit ridicat la cub, ca să se poată apropia, într-o măsură acceptabilă, de adevăr), mergând pe linia minimei potențialități maligne, așa cum rezulta din ecuația Boforskky-Langevin, în spațiu se găseau, în acel moment, cel puțin 10 societăți interesate să subjuge orice nou apărut pe scena spațială. Numai că trecuseră aproape trei mii de ani și nicio amenințare serioasă nu-și făcuse apariția de nicăieri. Mai mult, Portul Xenoc continuase să înainteze pe direcția polului sud al Galaxiei, cu incredibil de lenta viteză de numai 8,70 km, într-un interval de 24 de ore, apropiindu-se constant (deși nesemnificativ) de Sistemul Sol.

Ceea ce reușise să descopere Administrația, până ca Portul să dispară, la modul propriu, din locația spațială identificată de Grammichele-Zamoyski, era faptul că printre navele catalogate nu exista niciuna Heechee. Ceea ce putea să însemne două lucruri: sau că Heechee nu apăruse pe scena spațială, atunci când Portul fusese lansat pentru a trece pe la fiecare civilizație înscrisă în Consorțiu și a colecta navele ieșite din uz; sau că nu vruseseră / nu fuseseră acceptați să intre în Consorțiu. În ambele cazuri, problema rămânea aceeași – sistemele de comandă și de navigație spațială Heecheene nu se regăseau pe niciuna dintre astronavele Portului.

După ce informațiile despre Portul Xenoc au intrat în atenția societății civile, Administrația s-a văzut nevoită să-și închidă majoritatea canalelor de comunicație, din cauza milioanelor de întrebări, sosite din toate colțurile Sistemului. Cea mai importantă și mai repetată dintre toate s-a dovedit a fi una care nu avea legătură directă cu obiectul discuției – ce urma să se întâmple cu raptorul Carlo Mario Carafa Grammichele-Zamoyski, ținându-se cont de faptul că numai la el se mai putea apela pentru a elucida misterul dispariției Portului.

În 3379 EC, Administrația l-a grațiat pe Grammichele-Zamoyski și trupul său, aflat în stază biotică, a fost supus reanimării. Deși nu era primul om care călătorea în felul acesta din trecut către viitor, șocul cultural s-a dovedit atât de mare, încât Administrația a acceptat transformarea unuia dintre planetoizii Centurii Marțiene într-o clinică cu un singur pacient.

Aici, după aproape un an de recuperări de mai multe tipuri, în special psihice, Grammichele-Zamoyski a fost declarat apt pentru a fi supus unui interogatoriu militar. Spre surpriza tuturor anchetatorilor și, în primul rând a Seneșalului Jon Volt Arachnee, acesta a declarat încă de la prima întrebare că știe unde se găsește Portul Xenoc, dar că nu este dispus să dezvăluie această informație. Mai mult, i-a avertizat pe anchetatorii săi că orice încercare de a-i smulge cu forța respectivele informații vor declanșa în creierul său un dispozitiv care le va șterge definitiv.

Apelat de urgență, ERD Xolotl a purtat o discuție privată de zece minute cu acesta, după care i-a comunicat lui Santer Soldan Andreale că raptorul nu blufa și că avea, într-adevăr, instalat în creier un mecanism chimic care, la declanșare, i-ar fi scurtcircuitat toate sinapsele neuronale. Singura soluție pentru a ajunge la ceea ce vă doriți, a continuat Xolotl, este să negociați cu el, să-i plătiți informația. Trebuie să vă gândiți la faptul că este cea mai singură ființă din acest colț de Univers. Și că nu are, într-adevăr, nimic de pierdut.

Negocierile care au urmat s-au dovedit a fi și cele mai dure, dar și cele mai stranii din întreaga istorie a Administrației. Grammichele-Zamoyski s-a arătat de acord să vândă umanității orice nave ar fi ales aceasta, în urma examinării imaginilor, dar numai la bucată și negocierea trebuia să rămână validă chiar dacă sistemul operațional al navei nu devenea funcțional sau chiar dacă nava nu putea fi reprodusă de tehnicienii therrani. Iar modalitatea de plată preferată de raptor a fost și ea una inedită: pentru fiecare navă primită, Sistemul Sol îi ceda lui Grammichele-Zamoyski dreptul de proprietate asupra unui corp spațial din Norul lui Oort, care să nu depășească diametrul satelitului Triton.

Primele 84 de nave s-au dovedit a fi „fiare vechi”, singurele lucruri interesante obținute de savanți de la ele fiind compoziția câtorva materiale de protecție ale scuturilor spațiale. Cea de-a 85-a, o astronavă de dimensiunile insulei Noua Zeelandă, a constituit surpriza mult-așteptată: pe lângă faptul că putea deveni funcțională, după curățirea generală a echipamentelor, s-a dovedit că dispunea de un motor Catharsis, bazat pe funcția de reversibilitate a atomilor de cesiu excitați, un adevărat oscilator cuantic, la care omenirea visa de milenii. Mai mult, inteligența astronavei s-a lăsat accesată de Xolotl și a acceptat să le pună la dispoziție inginerilor entuziasmați planurile structurale ale navei. De aici și până la a obține o clonă a ei nu a mai fost decât un pas.

Grammichele-Zamoyski a vândut astronave până în anul 3394 EC, când a emis un comunicat prin care anunța Administrația că nu mai este dispus să continue livrările și că nu este interesat de represaliile cu care aceasta îl amenințase,în caz că va denunța contractul. Apoi, în anul imediat următor, stația spațială „Averange 002132”, din efectivul militar defensiv extraolarian, a interceptat o sondă, purtătoare a unui mesaj din partea Majestății Sale
Împăratul Carlo Mario Carafa I. Cristalul, care și-a deschis receptacolul inteligent numai în prezența Seneșalului Jon Volt Arachnee, i-a comunicat acestuia că fostul raptor Grammichele-Zamoyski a decis să instaureze pe cele 396 de corpuri cerești cumpărate de la Sistemul Sol o dictatură imperială, al cărui singur cetățean-conducător era el însuși și oferea pământenilor statutul de asociați ai Imperiului Oort.

Aproape 400 de bucăți de stâncă plutitoare, aproape fără nicio valoare economică, oferă Sistemului Sol statutul de asociat! a izbucnit în râs Seneșalul, oferind de băut celorlalți membri ai Consiliului Tactic din întăritorul său personal. Aceștia au băut în tăcere, după care reprezentantul uranian i-a solicitat Seneșalului Arachnee să îi ceară părerea lui ERD Xolotl asupra insolitei propuneri. Reactivată în mai puțin de un minut, Entitatea le-a comunicat că, între timp, situația politică din așa-zisul Imperiu se schimbase deja, el devenind cel de-al doilea cetățean, cu drepturi egale cu acelea ale primului cetățean, din Imperiul Oort. Și că, la fiecare 47 de secunde, se transforma într-un astfel de cetățean câte o structură inteligentă din miliardele cu care omenirea opera la scara Sistemului Sol. Deoarece pentru a deveni cetățean al Imperiului nu era nevoie decât de o solicitare în acest sens, fără ca prezența fizică să constituie o necesitate. Practic, a subliniat Xolotl, cetățenii imperiali puteau să trăiască oriunde doreau, bucurându-se de statutul protector oferit de politica imperială.

Cum poate să devină o inteligență artificială, lipsită de personalitate, cetățean al unei structuri sociale nerecunoscută de nimeni?! s-a mirat Arachnee, cerând ajutor din priviri colegilor din Consiliu.

Foarte simplu, a răspuns Xolotl. Devii o societate atunci când te recunoști tu însăți ca atare și atunci când te recunosc și ceilalți. Carlo Mario Carafa a decis că se poate recunoaște ca făcând parte dintr-o astfel de societate, iar prima care și-a exprimat dorința de a o recunoaște a fost inteligența cosmică denumită Zeul Lithic, cel care somnola în Cavitatea Verniană din apropierea centrului Therrei. Mai mult, la sfatul său, Împăratul a decis ca, în schimbul recunoașterii statutului de aliat al Sistemului Sol, să revină asupra deciziei de întrerupere a vânzărilor de astronave extraterestre către Administrație.

În 3396 EC, convinsă numai parțial de justețea cererii, dar acționând sub presiunea enormă a opiniei publice, Administrația Spațială a emis un edict legislativ, prin care recunoaștea statutul de asociere cu Imperiul Oort, un stat format dintr-un singur om și peste un miliard de existențe raționale digitale.

678 vizualizari

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.