Interviu cu scriitoarea australiană Tessa Kum realizat de Gillian Polack

Gillian Polack : Ne poţi spune cîte ceva despre tine, despre scrisul tău şi despre povestirile tale ?

Tessa Kum : Sînt o persoană foarte obişnuită. Am dus o viaţă obişnuită într-o suburbie obişnuită într-o familie obişnuită. Am fost la o şcoală obişnuită şi am obţinut note obişnuite. Am urmat o universitate obişnuită şi apoi am obţinut o slujbă obişnuită ca funcţionar public obişnuit. Duc o viaţă obişnuită. Poate această suprasaturare a obişnuitului a atins o masă critică în viaţa mea pentru că trebuie să admit că am găsit întotdeauna că obişnuitul este destul de neobişnuit şi-mi place să explorez obişnuitul pentru ceea ce pentru mine este neobişnuitul. Ocazional aceasta se reflectă în povestirile pe care le scriu dar cred că aşa ceva este ceva obişnuit şi nu o caracteristică neobişnuită. Povestirile pe care le scriu sînt ceea ce trebuie să fie şi nu pot pretinde că mi-am propus vreun obiectiv neobişnuit în afara faptului de a mă simţi bine în timpului scrisului. Ziua mă duc la birou, stau la birou şi sînt o maimuţă cu tastatură. Seara mă duc acasă, stau la birou şi sînt o maimuţă cu tastatură. Îmi doresc un elefant ca să mă ducă la serviciu. „Cariera” mea, aşa cum este, e încă fragedă încît pot să-mi permit o asemenea autoindulgenţă şi o să mă bucur cît voi putea de asta. Nu prea există texte disponibile de ale mele. Cea mai uşor accesibilă este nuvela pe care am scris-o cu Jeff VanderMeer, “The Mona Lisa”, în care preluăm lumea jocurilor din universul Halo şi o injectăm cu horror de modă veche şi cantităţi generoase de acţiune dezlănţuită. „Halo : Evolutions” se poate obţine…de peste tot. Povestirea mea favorită (cel puţin acum, cînd a fost nominalizată la Premiul Ditmar), „Acception” descrie un viitor şi semi-apocaliptic Melbourne şi pune sub semnul întrebării definiţia a ceea ce este considerat “australian”, cu rezultate mai puţin decît plăcute. Antologia în care sălăşluieşte această povestire se numeşte „Baggage” şi a fost publicată de Eneit Press, Australia. (http://www.eneitpress.com/books.php?isbn=9780980691122 . Iscoditorii sînt întotdeauna bineveniţi.

Gillian Polack : „Acception” a fost o povestire care ţi-a creat mari dificultăţi în decursul definitivării sale – dă-ne cîteva detalii despre procesul de creaţie şi explică-ne de ce a fost atît de dificil ?

Tessa Kum : Cînd mi s-a propus trimiterea unui text pentru antologia „Baggage” pe tema „bagajului cultural”, m-am decis imediat pentru că avusesem deja o idee pregătită pentru canibalizare. Uşor, nu ? Şi ar fi trebuit să fie, cu excepţia faptului că subiectul presupunea transgresarea unor zone psihologice pe care nu conştientizam că le posed. Ca să-ţi dau o idee despre context, am o moştenire rasială mixtă. Corciturile ca mine sînt destul de comune astăzi, dar nu acesta a fost cazul cînd eram puştoaică. Comunitatea şi şcoala pe care am urmat-o erau foarte caucaziene. Deşi m-am născut în Australia şi n-am locuit niciodată în altă parte, pentru că nu am o înfăţişare „comun-australiană” sînt destui care pun la îndoială „australianitatea” mea. O viaţă întreagă de luptă împotriva etichetărilor pe care mi le pun unii în spinare ar trebui să mă facă deosebit de amară. Cît se poate de evident cînd stai să te gîndeşti, dar eu am decis destul de devreme că nu merită să-mi pierd timpul consumîndu-mă pe ideea asta. Mulţi scriitori îşi introduc propriile obsesii şi probleme în propriile texte, dar eu cred că o proză trebuie să fie o entitate separată şi de sine stătătoare. Scrierea povestirii a fost catartică, prin traversarea unor zone mentale “minate” şi a trebuit să zăgăzuiesc scurgerea emoţională pentru a nu contamina naraţiunea. Cred că am reuşit (sper să fi reuşit !). Destui cititori m-au întrebat după lectura povestirii mele “Acception”, de ce personajul principal poartă numele meu. Îl poartă datorită parcursului vieţii mele şi ceea ce am îndurat prin suferinţă şi trădarea conceptului meu despre cultură şi identitate şi prin experienţele personajului…Altfel nu aş fi putut utiliza un personaj fictiv. Unii afirmă că scriem istorisiri pentru a experimenta ceea ce nu dorim niciodată să încercăm pe propria piele. Nu sînt singura persoană care se luptă cu o asemenea criză a identităţii şi nu pot să nu fi onestă în privinţa acestui subiect.

Gillian Polack : Ai scris împreună o nuvelă aparţinînd universului Halo cu Jeff VanderMeer – dă-ne, te rog nişte amănunte.

Tessa Kum : Cînd un autor premiat de best-sellere internaţionale îţi adresează invitaţia de a colabora pentru prima dată pentru un text a cărei naraţiune se subscrie unui univers franşizat (Halo) care se bucură de o audienţă URIAŞĂ (tu fiind doar incidental o părticică) şi care trebuie să se finalizeze de la primul concept pînă la draftul ultim ÎNTR-O SINGURĂ LUNĂ, nu e nevoie de prea multă evaluare ca să-ţi dai seama că propunerea este una nebunească şi mai degrabă imposibilă. DA, am spus. MĂ BAG. Ceea ce a urmat a  fost o lună foarte ceţoasă, neclară, lipsită de somn. Fusurile orare fiind diferite (eu în Australia şi Jeff în S.U.A.) a însemnat că textul n-a lenevit niciodată, lucram şi i-l trimiteam prin e-mail lui Jeff cînd mă duceam la culcare, adică la începutul zilei lui de lucru şi viceversa. Un avantaj evident dar în acelaşi timp niciunul dintre noi nu a avut timp să se distanţeze de text. De fiecare dată cînd ne trezeam, povestirea era acolo aşteptînd şi cu fiecare draft devenea mai mare. Şi pentru că nu mai colaborasem cu cineva nu aveam un reper de comparaţie dar am cooperat cît se poate de bine. Capacităţile lui au compensat slăbiciunile mele şi invers, experienţa lui narativă şi naivitatea mea s-au combinat pentru a ne da suficientă velocitate pentru a depăşi bizarele contorsiuni ce apar cînd trebuie să evoluezi într-o lume prestabilită. Nu ne-am sclifosit prea mult în privinţa meşteşugului literar, singura noastră prioritate a fost să scriem o poveste extraordinară şi împărtăşind acest simplu obiectiv a făcut ca restul să vină în mod natural. Bineînţeles, spre sfîrşit ne-am dat seama că poate, doar poate, ne-am lăsat prea mult furaţi de ritmul acţiunii şi-am început să ne preocupăm de plasarea virgulelor. Au fost şi părţi sacrificate, îmi pare rău dar trebuie s-o spun. Din tot procesul am învăţat cîteva lecţii :

a). Dacă există o limită a numărului fixat de cuvinte, n-o depăşi.

b). Dacă o depăşeşti, nu exagera.

c). Dacă o depăşeşti considerabil, dă-ţi seama că cititul, eliminarea părţilor excedentare şi refacerea draftului îţi va lua un timp proporţional cu depăşirea limitei şi fii pregătit să îngurgitezi litri de cafea.

d). Dacă spui NU cînd ţi se propune un termen de livrare de o lună, nu mai ai de ce să iei în considerare punctele de mai sus.

Gillian Polack : Care sînt scriitorii tăi favoriţi ? (dacă i-am citi ne-am îmbogăţi sufleteşte ?)

Tessa Kum : Jeff VanderMeer este unul dintre autorii mei favoriţi. Autorul britanic de horror Conrad Williams este un artist incredibil şi unul dintre puţinii scriitori moderni care a reuşit să mă sperie atît de tare încît n-am mai închis lumina nopţi de-a rîndul. Povestirile sale au o imensă putere emoţională care-mi taie răsuflarea şi care n-au nimic de a face cu teroarea şi groaza convenţionale. Zoran Zivkovic, un autor sîrb tradus în engleză de Mary Popovic are o minunată şi delicată fantezie a universului său narativ. Deşi nu are decît un singur roman publicat pînă în prezent, textele scurte ale lui KJ Bishop au reuşit întotdeauna să mă încînte. Lucrările lui Deborah Kalin, care sînt şi mai rare decît cele ale lui KJ Bishop posedă o neştirbită abilitate să mă surprindă, să mă înfurie, să mă minuneze. Roberto Bolaño, din păcate trecut în nefiinţă, este cu adevărat un artizan al cuvîntului scris. Pot mărturisi că mă dedau unei deosebite bucurii maliţioase cînd citesc „Prînzul gol” de William Burroughs ? Dacă ţi-aş spune că încă mă înnebunesc după Asterix şi Obelix mi-ai împărtăşi entuziasmul ?  Dacă nu, trebuie să spun că probabil nu sîntem suflete pereche. Sînt mulţi scriitori, sînt multe cărţi care merită timpul dedicat. Ceea ce mă tîmpeşte şi-mi zguduie percepția despre lume este o proză banală împachetînd o idee nerelevantă. Actul scrisului este solitar ca şi cititul. Nimeni altcineva nu mai experimentează aceeaşi imersare într-un text. Cunoaşte-ți deliciile şi nu ezita să le alimentezi.

Traducere de Cristian Tamaş.

Textul a fost tradus şi postat cu permisiunea lui Gillian Polack şi a Tessei Kum.

Tessa Kum este născută în 1981 şi provine dintr-o familie sino-australiană. Este asistent editorial la Weird Tales Magazine şi Best American Fantasy . Este absolventă a atelierului literar Clarion South. Locuieşte în Melbourne, Australia şi a călătorit în Japonia, Malaezia, S.U.A., Patagonia, China şi Tibet.

Textele sale au apărut în “Halo: Evolutions”,  antologia „Baggage”, „Daikaiju 3”, „ASIM”, au fost cuprinse în antologiile australiene „Years Bests”. A fost nominalizată pentru premiul australian Ditmar.

Îi plac rechinii, ceaiul fără zahăr şi somnul. Îi displac biografiile scriitorilor, cafeaua şi insomnia. Textele sale variind între mainstream şi pseudo-existenţă pot fi găsite la adresa : http://silence-without.blogspot.com .Culegerea ei de povestiri “7wishes” poate fi citită online.

Gillian Polack (născută în 1961, Melbourne, Australia), scriitoare şi editoare australiană în domeniul ficțiunii speculative. Absolventă a Universității Melbourne, masterat la Universitatea din Toronto (Ontario, Canada), doctor în filosofie la Universitatea din Sydney. Locuieşte în Canberra, capitala federală australiană, unde predă la Universitatea Națională Australiană. A publicat o duzină de povestiri începînd cu 1981, printre care „The Performance” (Victorian Government Ministry for the Arts Award), finalistă la Premiul Ditmar 2010 pentru romanul „Life Through Cellophane”. Povestirea „Happy Faces for Happy Families” a fost publicată în antologia lui Ellen Datlow, „Year’s Best Fantasy and Horror” , 2004  iar „Impractical Magic” a apărut în antologia „Year Best Fantasy and Horror”, 2005 a editorilor Link/Grant/Datlow. Primul roman, „Illuminations” a fost lansat în 2002 şi are în lucru romanul „The Art of Effective Dreaming”. Antologia „Baggage” i-a fost publicată în 2010, la aceasta colaborînd K.J.Bishop, Jack Dann, Kaaron Warren şi Jennifer Fallon. Gillian este şi co-editor al revistei „Masques”, publicată de Canberra Speculative Fiction Guild.

Alte interviuri realizate de Gillian Polack, traduse în limba română

Gillian Polack – Interviu cu Jack Dann, Janeen Webb şi Yaritji Green (trad. Adina Barvinschi)

Gillian Polack – Un interviu cu scriitoarea australiană Kaaron Warren (trad. Cristian Tamaş)

Vizualizari: 495